Judges' labor dispute: Supreme Court resolved negative jurisdictional conflict by affirming territorial competence of the workplace tribunal over neighboring district court.

Şedinţa publică din data de 07 octombrie 2021

Deliberând, asupra conflictului negativ de competenţă se constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâţii Institutul Naţional al Magistraturii şi Consiliul Naţional al Magistraturii au solicitat instanţei în temeiul Legii nr. 71/2015 pentru aprobarea O.U.G. nr. 83/2014 şi O.U.G. nr. 20/2016: obligarea pârâţilor la plata diferenţelor dintre drepturile salariale calculate pentru perioada 07.10.2012 - 14.07.2014 prin raportare la valoarea de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON şi drepturile salariale efectiv încasate, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie şi la care să se adauge dobânda legală aferentă începând cu 07.10.2012 şi până la plata efectivă, obligarea pârâtilor la plata diferenţelor dintre drepturile salariale calculate pentru perioada 07.10.2012 - 14.07.2014 prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 445,5 RON şi drepturile efectiv încasate, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie şi la care să se adauge dobânda legală aferentă încu 09.04.2015 şi până la plata efectivă.

Asupra exceptiei necompetenţei teritoriale instanţa a reţinut ca potrivit art. 208 din Legea 62/2011 conflictele individuale de muncă se soluţionează în primă instanţă de către tribunal, iar potrivit art. 210 din aceeaşi lege cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

În speţă, din cererea formulata rezultă ca reclamantii au calitatea de judecatori la Judecatoria Alba Iulia.

Potrivit art. 127 C. proc. civ. "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea. (...) (21) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz. (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor."

În speta, nefiind incidente dispoziţiile art. 127 din C. proc. civ. fata de calitatea reclamantilor de judecatori care functioneaza la o instanta inferioara Tribunalului Alba, trebuia ca sa fie introdusa cererea la aceasta instanta, in raza careia reclamantii îsi au locul de munca şi/sau domiciliul.

In ceea ce priveste sustinerea ca unul dintre reclamantii din dosar ar avea domiciliul in Cluj-Napoca, instanta retine ca acest aspect nu a fost probat in conditiile legii, nefiind depusa la dosar nicio dovada in acest sens.

Faţă de cele ce aratate anterior, Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de Conflite de Muncă şi Asigurări Sociale prin sentinţa civilă nr. 1250/2021 din 04 mai 2021 a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de pârâtul Institutul Naţional Al Magistraturii.

A declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de către reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâţii Institutul Naţional al Magistraturii şi Consiliul Superior al Magistraturii în favoarea Tribunalului Alba.

Pe rolul Tribunalului Alba cauza a fost înregistrată la data de 24 mai 2021 sub nr. x/2020/a1.

Deliberând cu prioritate asupra excepţiei de necompetenţă teritorială a Tribunalului Alba, instanţa a reţinut:

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ.: Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitate a sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflată în circumscripţia unei curţi de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Potrivit considerentelor deciziei CCR nr. 290/2018 este fundamental ca într-o societate democratică instanţele să inspire încredere justiţiabililor, astfel că legiuitorul are obligaţia reglementării cadrului procesual care să garanteze asigurarea imparţialităţii obiective a acestora. Dispoziţiile art. 127 din C. proc. civ. se încadrează în regulile instituite de legiuitor în vederea asigurării independenţei obiective a instanţei, fiind capabile să înlăture orice suspiciune de soluţionare cu părtinire a cauzei din pricina calităţii părţilor, stabilind de la debutul procesului civil reperele după care acesta se va desfăşura.

De principiu, competenţa facultativă este o expresie a dispoziţiilor constituţionale ale art. 126 alin. (2) şi ale art. 124, însă, prin limitarea sferei sale de aplicare la instanţa la care îşi desfăşoară efectiv activitatea reclamantul judecător, nu este aptă să acopere, într-un mod complet, toate situaţiile care pot, în mod rezonabil, apărea în cursul unei judecăţi.

Curtea a reţinut şi faptul că legiuitorul a urmărit să scoată această categorie specială de cereri, în care un judecător este parte în proces, de sub incidenţa aplicării strămutării procesului civil pe motiv de bănuială legitimă cu privire la lipsa de imparţialitate a judecătorilor din cauza calităţii părţilor, eventualul disconfort al părţii judecător creat prin ieşirea acestor cauze din circumscripţia curţii de apel trebuind a fi minimalizat în considerarea principiului imparţialităţii justiţiei şi a intereselor legitime ale celeilalte părţi.

Astfel, indiferent dacă competenţa de soluţionare a unor astfel de cauze revine judecătoriei, tribunalului sau chiar curţii de apel, acestea vor fi soluţionate de instanţe de acelaşi grad din circumscripţia unei curţi de apel învecinate, măsura fiind mult mai energică decât în cazul strămutării, unde o eventuală admitere a cererii ar conduce la învestirea doar a unei instanţe de acelaşi grad din circumscripţia aceleiaşi curţi de apel, putând da naştere în aplicarea normelor legale unor situaţii neprevăzute la edictarea acestora.

În consecinţă Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. sunt neconstituţionale, încălcând principiul imparţialităţii justiţiei cuprins în art. 124 alin. (2) şi, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie, prin limitarea pe care o operează prin sintagma "instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul lor.

Decizia mai sus menţionată a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 638 din 23 iulie 2018, aşa încât competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamanţii A. şi B., ambii judecători în cadrul Judecătoriei Alba Iulia, aparţine Tribunalului Cluj.

În consecinţă, Tribunalul Alba, secţia I Civilă prin sentinţa civilă nr. 2237/2021 din 15 septembrie 2021 a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Alba şi în consecinţă:

A declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi B., în favoarea Tribunalului Cluj.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, între Tribunalul Alba şi Tribunalul Cluj şi dispune suspendarea judecării cauzei şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţiei şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă între cele două instanţe care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind în favoarea Tribunalului Alba, secţia I Civilă competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Tribunalul Cluj şi Tribunalul Alba - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Acţiunea are ca obiect obligarea pârâţilor Institutul Naţional al Magistraturii şi Consiliul Superior al Magistraturii la plata diferenţelor dintre drepturile salariale calculate pentru perioada 07.10.2012 - 14.07.2014 prin raportare la valoarea de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON şi drepturile salariale efectiv încasate, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie şi la care să se adauge dobânda legală aferentă începând cu 07.10.2012 şi până la plata efectivă, obligarea pârâtilor la plata diferenţelor dintre drepturile salariale calculate pentru perioada 07.10.2012 - 14.07.2014 prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 445,5 RON şi drepturile efectiv încasate, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie şi la care să se adauge dobânda legală aferentă încu 09.04.2015 şi până la plata efectivă.

Aşadar instanţele au fost investite cu soluţionarea unui litigiu în materia conflictelor individuale de muncă.

Declinările reciproce de competenţă au fost determinate de aprecierile diferite făcute de tribunale în legătură cu incidenţa dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., raportat la calitatea de judecători a reclamanţilor la Judecătoria Alba Iulia.

Conform art. 127 alin. (1) C. proc. civ., dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Articolul 127 C. proc. civ. este o normă specială de competenţă care se aplică atunci când reclamantul este o persoană care îşi desfăşoară activitatea în justiţie, ca judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier şi care impune, atunci când acţiunea este de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, să sesizeze una din instanţele judecătoreşti de acelaşi grad, aflată în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Scopul edictării art. 127 C. proc. civ. este acela de a asigura imparţialitatea instanţei.

Având în vederea raţiunea pentru care a fost introdusă această reglementare şi spiritul textului de la art. 127 alin. (1) C. proc. civ.., instanţa supremă apreciază că textul nu face referire şi la situaţia în care cererea este de competenţa unei instanţe superioare celei la care judecătorul îşi desfăşoară activitatea, cum este situaţia de faţă.

Nefiind incidente dispoziţiile referitoare la competenţa teritorială facultativă, instanţa competentă teritorial se va determina prin raportare la normele de competenţă din materia conflictelor individuale de muncă.

Potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, "cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

Având în vedere că textul de lege anterior evocat instituie un caz de competenţă teritorială alternativă, rezultă că alegerea instanţei deopotrivă competente aparţine reclamanţilor, conform art. 116 C. proc. civ.

În aceste condiţii, introducerea acţiunii pe rolul tribunalului în circumscripţia căruia se află locul de muncă al reclamanţilor impune concluzia că Tribunalului Alba îi revine competenţa de soluţionare a cauzei.

În concluzie, pentru considerentele arătate, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 127 alin. (1) şi (3), raportat la art. 208 şi art. 210 din Legea nr. 262/2011, Înalta Curte va stabili competenţa teritorială de soluţionare a pricinii în favoarea Tribunalului Alba.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în Tribunalului Alba, secţia I Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 07 octombrie 2021.