Negative Jurisdictional Conflict Resolved: Cluj Tribunal Competent in Court Staff Salary Claims; Case Remitted

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, în data de 02.11.2020 sub nr. x/2020, reclamanţii A., B., C. şi D., alături de alţii, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Târgu Mureş şi Tribunalul Mureş, au solicitat plata sumelor de bani constând în diferenţa dintre suma care li s-a plătit efectiv şi suma care ar fi trebuit să li se plătească cu titlu de indemnizaţie, pentru fiecare lună, astfel cum aceasta a fost stabilită prin Decizia nr. 123/DE/26 iunie 2018 a Preşedintelui Curţii de Apel Târgu Mureş, actualizarea cu indicele de inflaţie stabilit de I.N.S. şi prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a obligaţiei de plată, începând cu data scadenţei plăţii sumelor ce ar fi trebuit să le fie achitate şi până la plata efectivă.

În drept, au invocat art. 34 C. proc. civ. şi art. 269 alin. (2) din Codul muncii.

La termenul de judecată din 23.03.2021 instanţa a dispus disjungerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B., C. şi D. şi formarea unui alt dosar, înregistrat sub nr. x/2021.

Prin sentinţa civilă nr. 753/23.03.2021 Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureş.

Pentru a pronunţa această soluţie s-a reţinut că reclamanţii nu au calitatea de magistraţi sau asistenţi judiciari ori grefieri, precum şi prevederile art. 208 şi 210 din Legea nr. 62/2011 şi cele ale art. 127 alin. (1), (2)1 şi 3 din C. proc. civ., de unde rezultă că cererea trebuia introdusă la Tribunalul Mureş, în raza căruia reclamanţii îşi au locul de muncă şi/sau domiciliul.

În urma declinării de competenţă, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Mureş, secţia civilă, la data de 06.04.2021.

Prin sentinţa civilă nr. 778/18.05.2021 şi acest tribunal şi-a reţinut necompetenţa teritorială, pe motiv că reclamanţii au calitatea de agenţi procedurali, de aprod, respectiv de muncitor la Judecătoria Târnăveni, iar cererea lor se referă la soluţionarea unor conflicte individuale de muncă, având în vedere că între părţi există raporturi juridice de dreptul muncii.

Potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, "Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul". Aceste prevederi ale Codului muncii au fost modificate implicit, parţial, prin art. 210 din Legea nr. 62/2011, conform căruia, "Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

Astfel, Tribunalul Mureş a reţinut că, în materia dreptului muncii, chiar dacă reclamantul are un drept de opţiune între două instanţe, totuşi, este consacrată o competenţă teritorială exclusivă în favoarea tribunalului în a cărei circumscripţie acesta îşi are domiciliul sau locul de muncă, ceea ce presupune că excepţia necompetenţei teritoriale este de ordine publică şi poate fi invocată de părţi ori de către judecător, conform art. 130 alin. (2) din C. proc. civ.

Deşi locul de muncă al reclamanţilor este în loc. Târnăveni, jud. Mureş, de unde ar rezulta că Tribunalul Mureş are competenţa de a soluţiona litigiul, totuşi, în speţă sunt aplicabile prevederile art. 127 C. proc. civ.. Chiar dacă reclamanţii nu au calitatea de judecători, asistenţi judiciari sau grefieri, pentru a fi aplicabile în cauză prevederile alin. (1) şi (3) din acest articol, trebuie reţinut că Legea nr. 310/2018 a introdus, la art. 127 din C. proc. civ., o nouă prevedere, cea de la alin. (2)1, reglementând şi situaţia în care instanţa judecătorească este chemată în judecată în calitate de pârâtă.

Astfel, în ipoteza de faţă, Tribunalul Mureş şi Curtea de Apel Mureş fiind chemate în judecată ca şi pârâte, reclamanţii aveau posibilitatea de a sesiza şi Tribunalul Cluj, adică o instanţă judecătorească de acelaşi grad aflată în circumscripţia uneia dintre curţile de apel învecinate cu Curtea de Apel Târgu Mureş, în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă - Tribunalul Mureş. Cu toate că reclamanţii aveau posibilitatea de a sesiza mai multe instanţe, odată ce au făcut alegerea uneia dintre acestea, acea instanţă, respectiv Tribunalul Cluj, a devenit competentă în soluţionarea cauzei.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II- civilă, la data de 11 iunie 2021.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Cluj competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prezentul litigiu are natura juridică a unui litigiu de muncă, întrucât reclamanţii solicită obligarea pârâţilor la plata unor drepturi băneşti despre care afirmă că le-ar fi datorate cu titlu de drepturi salariale.

Dreptul comun pentru soluţionarea conflictelor de muncă este dat de art. 248-253 din Codul muncii şi Legea nr. 62/2011 privind dialogul social.

Într-adevăr, art. 210 din Legea nr. 62/2011 prevede că "cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul", iar art. 216 din acelaşi act normativ stipulează că:

"Dispoziţiile prezentei legi referitoare la procedura de soluţionare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu cele din C. proc. civ..".

În conformitate cu dispoziţiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", iar potrivit alin. (2), "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care îşi acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii".

De asemenea, art. 127 alin. (2)1 din acelaşi cod statuează că dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau pârât, după caz, iar potrivit alin. (3) dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi grefierilor.

În speţă, reclamanţii au calitatea de agent procedural, aprod şi, respectiv, muncitor în cadrul Judecătoriei Târnăveni, jud. Mureş, motiv pentru care alin. (1) al art. 127, raportat la alin. (3) din C. proc. civ., nu li se aplică. Însă, cum Tribunalul Mureş şi Curtea de Apel Târgu Mureş sunt chemate în judecată, în calitate de pârâţi, în speţă sunt incidente prevederile alin. (2), raportat la alin. (2)1 ale aceluiaşi articol, în sensul că reclamanţii au posibilitatea de a sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii, lucru pe care l-au şi făcut.

Exprimând această opţiune, reclamanţii au sesizat Tribunalul Cluj, care se află în circumscripţia unei curţi de apel învecinate cu Curtea de Apel Târgu Mureş, în a cărei circumscripţie se află Tribunalul Mureş. Întrucât dispoziţiile art. 127 alin. (2)1, coroborat cu alin. (2) din C. proc. civ., conţin o derogare de la normele de competenţă, reglementând o situaţie excepţională şi, cum, în cauză este îndeplinită condiţia premisă, respectiv calitatea de pârâtă a instanţei, Înalta Curte constată ca în cauză operează prorogarea de competenţă în favoarea Tribunalului Cluj, instanţă judecătorească de acelaşi grad, aflată în circumscripţia Curţii de Apel Cluj, învecinată Curţii de Apel Târgu Mureş, şi aceasta parte în proces.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 septembrie 2021.