Jurisdiction in tort claims for unauthorized utility consumption: application of alternative venue over exclusive consumer domicile jurisdiction

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 13.02.2020, sub nr. x/2020, reclamanta Societatea Distribuţie Energie Oltenia S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A., obligarea acesteia la repararea prejudiciului cauzat, exclusiv prin fapta sa, respectiv la plata debitului în cuantum de 5.086,61 RON, suma reprezentând recuperare energie electrică agenţi economici sau casnici, la care se adaugă dobânda legală până la achitarea debitului, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 78 pronunţată la data de 06.01.2021 Judecătoria Craiova a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad.

În considerentele hotărârii s-a reţinut că cererea de chemare în judecată este întemeiată pe răspunderea civilă delictuală, respectiv pe art. 1349 din C. civ.. Pârâta A. are domiciliul în com. Macea, jud. Arad, care se află în circumscripţia Judecătoriei Arad, iar fapta ilicită s-a săvârşit la locul de consum situat în loc. Craiova, str. x, jud. Dolj.

Prin urmare, reclamanta avea alegerea între instanţa de la domiciliul pârâtei (Judecătoria Arad) şi instanţa de locul săvârşirii faptei ilicite şi producerii prejudiciului (Judecătoria Craiova). Cu toate acestea, instanţa a reţinut că nu este competentă teritorial întrucât societatea reclamantă are calitatea de profesionist, în sensul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 193/2000, iar pârâta este o persoană fizică, având astfel calitatea de consumator, în sensul art. 2 alin. (1) din aceeaşi lege, şi deşi nu există un contract încheiat între părţi, pârâta a consumat curentul în mod ilegal prin branşarea la reţeaua de energie electrică fără a fi autorizată şi fără a deţine contor.

Reclamanta a stabilit cuantumul energiei electrice consumate fraudulos în baza prevederilor din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori aprobat prin O.G. nr. 64/2014, iar potrivit art. 30 alin. (3) din aceeaşi ordonanţă energia electrică activă consumată se datorează şi se plăteşte de către clientul final inclusiv pentru perioada în care furnizarea s-a realizat fără contract semnat. Întrucât pârâta a consumat energie electrică fără contract semnat cu reclamanta aceasta are calitatea de consumator în condiţiile existenţei unui contract-cadru de furnizare a energiei electrice, care se aplică când nu există un contract individual pentru furnizarea energiei electrice.

În consecinţă, s-a reţinut că, în cauză, competenţa exclusivă de soluţionare a cererii aparţine instanţei în raza căreia se află domiciliul pârâtei, conform art. 121 C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Arad care, prin sentinţa civilă nr. 1487/25.03.2021 a admis, la rândul său, excepţia de necompetenţă teritorială, declinând cauza la Judecătoria Craiova.

Pentru a pronunţa această soluţie, în motivare, a reţinut că cererea de chemare în judecată are ca şi cauză instituţia răspunderii civile delictuale, reclamanta apreciind că pârâta a procedat la intervenţia neautorizată asupra energiei electrice consumate prin racordarea directă la reţeaua electrică de distribuţie.

În acest context, sunt incidente dispoziţiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel", precum şi cele ale art. 113 alin. (1) pct. 9 din acelaşi cod, conform cărora, "în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: (...) 9. instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă".

Eventuala faptă ilicită a fost săvârşită în mun. Craiova, str. x, jud. Dolj, iar domiciliul pârâtei se află în com. Macea, nr. 87, jud. Arad. Prin urmare, este incident art. 116 C. proc. civ., potrivit căruia "reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente", acesta având posibilitatea de a introduce cererea de chemare în judecată la Judecătoria Craiova sau la Judecătoria Arad.

Reclamanta a introdus cererea de chemare în judecată la Judecătoria Craiova, instanţa în circumscripţia căreia a fost săvârşită eventuala faptă ilicită, astfel că, urmare acestei alegeri, Judecătoria Craiova a devenit competentă să soluţioneze cererea de chemare în judecată, fiind legal învestită şi neputându-se declina competenţa, în lipsa incidenţei unei situaţii de necompetenţă de ordine publică.

În ceea ce priveşte art. 121 din C. proc. civ., Judecătoria Arad a apreciat că acest text legal nu este aplicabil întrucât părţile nu au încheiat un contract şi, prin urmare, pârâta nu are calitatea de consumator, conform Legii nr. 193/2000.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II- civilă la data de 14 iunie 2021.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Craiova, competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Obiectul cererii cu care reclamanta a învestit instanţa este întemeiat pe răspunderea civilă delictuală, reglementată de art. 1349 şi următ. C. civ., fapta ilicită la care face referire reclamanta fiind săvârşită la locul de consum situat în loc. Craiova, jud. Dolj.

Aşadar, reclamanta invocă dispoziţiile de drept comun privind răspunderea civilă delictuală, iar nu existenţa unui contract încheiat cu pârâta, în calitate de consumator. Pe cale de consecinţă, în lipsa unor relaţii contractuale supuse dispoziţiilor speciale prevăzute de Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, normele de competenţă exclusivă reglementate prin art. 121 din C. proc. civ. nu sunt aplicabile în cauză.

Regula de drept comun în materia competenţei teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) din acelaşi cod, conform căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu dispune astfel. Sunt, însă, situaţii în care legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă, astfel încât, pe lângă instanţa de la domiciliul pârâtului, mai sunt competente şi alte instanţe.

Faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv acţiune în răspundere civilă delictuală, acesteia nu îi sunt incidente numai dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., care reglementează regula generală de competenţă teritorială, în sensul stabilirii acesteia în funcţie de domiciliul pârâtului, ci şi prevederile art. 113 alin. (1) pct. 9 din acelaşi cod.

Potrivit cazului de competenţă alternativă stabilit de acest din urmă text, în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112 din C. proc. civ., pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o faptă ilicită mai este competentă şi instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit respectiva faptă sau s-a produs prejudiciul.

Înalta Curte reţine incidenţa prevederilor art. 116 din C. proc. civ., potrivit cărora "reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente", ceea ce presupune că, în cazul competenţei teritoriale alternative, reclamantul este cel îndreptăţit să aleagă o instanţă dintre mai multe, deopotrivă competente.

Aşadar, prin înregistrarea iniţială a acţiunii pe rolul Judecătoriei Craiova, coroborată cu împrejurarea că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 107 şi 113 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ., nefiind atrasă competenţa exclusivă a unei alte instanţe, a devenit competentă să soluţioneze cauza instanţa mai întâi învestită, respectiv Judecătoria Craiova, calitatea de profesionist a societăţii reclamante nefiind aptă să atragă incidenţa art. 121 din cod, câtă vreme între părţi nu există o convenţie civilă, după cum s-a arătat mai sus, în motivarea cererii de chemare în judecată arătându-se faptul că "pârâta nu a făcut niciun demers pentru încheierea unui contract".

În raport cu această opţiune procesuală, manifestată în sensul dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ., Înalta Curte constată incidenţa în cauză a prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ., situaţie faţă de care competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoria Craiova.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 septembrie 2021.