Late appeal against dismissal of constitutional referral exception; non-applicability of deadline reinstatement for omitted appeal mentions

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti la 4 octombrie 2016, sub dosar nr. x/2016, reclamanta A. S.R.L. prin administrator judiciar B., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.R.L., a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 58.380,13 RON, din care suma de 10.177,57 RON cu titlul de penalităţi de întârziere aferente facturilor achitate cu întârziere, în procent de 0,15%/zi întârziere, calculate de la data scadenţei fiecărei facturi şi până la data achitării integrale şi suma de 48.202,56 RON, reprezentând contravaloare storno discount, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 11646 din 27 septembrie 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2016, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a admis în parte cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. prin administrator judiciar B. şi a obligat pârâta S.C. C. S.R.L. să plătească reclamantei suma de 10.177,57 RON reprezentând penalităţi de întârziere, a respins în rest cererea ca neîntemeiată şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta A. S.R.L. prin administrator judiciar B..

Prin decizia civilă nr. 4167 din 9 octombrie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016, a fost respins ca nefondat apelul formulat de apelanta-reclamantă A. S.R.L. prin administrator judiciar B. împotriva sentinţei civile nr. 11646 din 27 septembrie 2017, pronunţate de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, fiind respinsă ca neîntemeiată cererea intimatei de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei decizii, reclamanta A. S.R.L. prin administrator judiciar D. a declarat recurs.

În cuprinsul motivelor de recurs, recurenta a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale, cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 72 alin. (4) din Legea nr. 85/2014.

Prin decizia civilă nr. 686/2020 din 28 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a fost respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. prin administrator judiciar D. şi prin administrator special E. împotriva deciziei civile nr. 4167 din 9 octombrie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2016, fiind obligată recurentă la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea intimatei-pârâte C. S.R.L..

În practicaua deciziei civile nr. 686/2020, s-a reţinut cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată, că aceasta este inadmisibilă pentru neîndeplinirea în mod cumulativ a condiţiilor prevăzute de dispoziţiile art. 29 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 47/1992, context în care Curtea de Apel Bucureşti a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 72 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, precum şi împotriva deciziei civile nr. 686/2020 din 28 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, reclamanta A. S.R.L. prin administrator judiciar D. şi prin administrator special E. a declarat recurs.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., reclamanta a solicitat constatarea admisibilităţii căii de atac împotriva măsurii de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, iar în soluţionarea acesteia solicită admiterea recursului şi sesizarea Curţii Constituţionale pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

În argumentarea memoriului de recurs, reclamanta susţine că prin modalitatea de soluţionare a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, instanţa de recurs şi-a încălcat obligaţia de a se pronunţa asupra chestiunilor prealabile dezbaterilor în fond, prin încheiere interlocutorie, conform art. 235 C. proc. civ., supusă recursului pe cale separată, întrucât nu s-a indicat calea de atac şi termenul de exercitare al acesteia.

În acest context, se arată că instanţa a încălcat Decizia nr. XXXVI din 11 decembrie 2006 privind examinarea recursului în interesul legii cu privire la posibilitatea legală de a fi supuse căii de atac a recursului încheierile instanţelor de recurs de respingere, ca inadmisibile, a cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, prin care s-a stabilit, în aplicarea dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată că: încheierile instanţelor de recurs de respingere, ca inadmisibile, a cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate sunt supuse căii de atac a recursului.

Prin urmare, împrejurarea că instanţa de recurs a omis să confere recurentei posibilitatea de a exercita cale de atac împotriva măsurii de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocată şi a omis să prevadă în dispozitiv, atât calea de atac cât şi termenul de exercitare al acesteia, reprezintă o gravă încălcare a dreptului la un proces echitabil, instituit convenţional de art. 6 din CEDO, art. 6 C. proc. civ., dar şi constituţional de art. 21 din Constituţia României, iar hotărârea astfel pronunţată este afectată de nulitate, potrivit art. 174 C. proc. civ.

În conformitate cu prevederile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., omisiunea instanţei de a menţiona în dispozitiv calea de atac nu poate suprima dreptul părţii la exercitarea căii de atac, deoarece "(1) hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Având în vedere că instanţa de control judiciar a comunicat măsurile de respingere ale celor două cereri prealabile soluţionării recursului, fără a se pronunţa pe aceste chestiuni prealabile dezlegării în fond, în mod în mod separat, prin încheiere care să fie supusă căii extraordinare de atac şi fără să prevadă calea de atac şi termenul de exercitare, se apreciază că devin incidente prevederile art. 457 alin. (2) - (4) C. proc. civ. privind repunerea în termenul de exercitare a căii de atac, deoarece lipsa menţiunii din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac contra măsurii privind respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, nu are niciun efect asupra dreptului părţii de a exercita calea de atac prevăzută de lege.

În acest context, recurenta apreciază că în mod greşit a respins Curtea de Apel Bucureşti cererea de sesizare a Curţii Constituţionalele ca inadmisibilă cu motivarea că nu sunt îndeplinite în mod cumulativ condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, deoarece nu se critică neconformarea unei dispoziţiile legale cu normele constituţionale, ci insuficienţa normei legale.

Aşadar, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Curtea de Apel Bucureşti a dat o greşită interpretare şi aplicare dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, întrucât excepţia de neconstituţionalitate a fost motivată prin raportare la normele constituţionale, respectiv dreptul la un proces echitabil, instituit de art. 21 alin. (3) din Constituţia României, art. 124 din Constituţie privind înfăptuirea justiţiei, art. 6 din CEDO.

Pentru aceste considerente, recurenta apreciază că este îndreptăţită să solicite admiterea recursului, astfel cum a fost formulat în scris şi depus la dosar.

Prin întâmpinarea depusă, la 8 martie 2021, intimata C. S.R.L. a invocat excepţia tardivităţii formulării recursului împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată, iar în cazul în care excepţia nu va fi primită solicită respingerea recursului ca netemeinic şi în subsidiar ca nefondat.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de consiliu din 27 mai 2021, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 4 iunie 2021, părţile depunând punct de vedere.

La termenul din 23 septembrie 2021, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte constituită în complet de filtru a luat în examinare excepţia tardivităţii recursului invocată de intimată, prin întâmpinare şi, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să respingă ca tardiv formulată calea extraordinară de atac, în considerarea următoarelor:

Recursul are ca obiect soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 72 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, precum şi decizia civilă nr. 686/2020 din 28 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Cererea de repunere în termenul de declarare a căii de atac formulată de recurentă urmează a fi respinsă, având în vedere că nu sunt întrunite condiţiile reglementate de art. 186 C. proc. civ., întrucât recurenta nu a dovedit că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

Aceasta deoarece, motivele evocate de recurentă, în susţinerea cererii de repunere în termenul de declarare a căii de atac nu sunt nici dovedite şi nici temeinic justificate în vederea aplicării dispoziţiilor art. 186 alin. (1) C. proc. civ., iar faptul că instanţa a omis că precizeze calea de atac împotriva soluţiei de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă nu prezintă relevanţă, în condiţiile prevăzute de art. 457 alin. (1) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte criticile referitoare la soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 72 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, Înalta Curte constată că recursul este exercitat peste termenul legal de declarare a căii de atac, având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora, recursul trebuie exercitat în termen de 48 de ore de la pronunţare.

Astfel, hotărârea atacată a fost pronunţată la data de 28 septembrie 2020, iar cererea de recurs a fost depusă la data de 7 decembrie 2020, dosar recurs, aspect în raport cu care, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este tardiv formulat.

Se apreciază că nu sunt incidente dispoziţiile art. 457 alin. (4) C. proc. civ., invocate de recurentă, ce vizează situaţia în care instanţa de control judiciar dispune recalificarea căii de atac, în speţă nefiind îndeplinite condiţiile normative necesare pentru a determina măsura procesuală reglementată de textul legal.

Prin urmare, nerespectarea termenului pentru declararea căii extraordinare de atac a recursului atrage sancţiunea anulării recursului, ca tardiv formulat.

În ceea ce priveşte recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 686/2020 din 28 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, se constată că obiectul acestuia îl constituie o decizie, cu caracter definitiv, în privinţa căreia sunt incidente dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea atacată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

Aşa fiind, Înalta Curte va da eficienţă prevederilor evocate şi va respinge cererea de repunere în termenul de declarare a căii de atac, sens în care va anula ca tardiv formulat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. prin administrator judiciar D. şi prin administrator special E. împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 72 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 şi a deciziei civile nr. 686/2020 din 28 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. S.R.L..

În temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte ca obliga recurenta la plata sumei de 1.190 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea intimatei-pârâte C. S.R.L., conform facturii aflate la dosar recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termenul de declarare a căii de atac.

Anulează ca tardiv formulat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. prin administrator judiciar D. şi prin administrator special E. împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 72 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 şi a deciziei civile nr. 686/2020 din 28 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. S.R.L..

Obligă recurenta la plata sumei de 1.190 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea intimatei-pârâte C. S.R.L..

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2021.