Peremption of cassation appeal following procedural suspension for absence of parties

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la 29 aprilie 2016, sub dosar nr. x/2016, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu S.C. C. S.A., au solicitat să se constate caracterul abuziv şi nul absolut al clauzei privind rambursarea creditului în CHF, indiferent de creşterea cursului valutar, prevăzută la pct. 6 din condiţiile speciale şi pct. 4.1 din condiţiile generale ale convenţiei de credit nr. x/01.06.2007; să se repună parţial părţile în situaţia anterioară, prin obligarea pârâtei la restituirea sumei de 51.395 RON reprezentând sumă achitată în plus, rezultată din creşterea cursului valutar, calculată până la data de 31 martie 2016, precum şi a sumelor achitate în plus pe parcursul judecăţii, sume ce urmează a fi actualizate cu dobânda legală calculată de la data sesizării instanţei şi până la data plăţii efective; să se dispună încetarea contractului de credit începând cu data rămânerii definitive a hotărârii, cu consecinţa rambursării sumei rămase de restituit din împrumut în echivalent RON, la cursul de schimb al BNR de la data încheierii convenţiei de creditare şi să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 193/2000, modificată, şi cele cuprinse în Norma BNR nr. 17/2003 şi în C. civ., făcându-se referire şi la Directiva 93/13/CEE şi la jurisprudenţa CJUE.

Prin sentinţa civilă nr. 1170/2016 din 8 noiembrie 2016 Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată cererea principală formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâta D. S.A. - succesoare cu titlu universal a pârâtei S.C. C. S.A., s-a redus onorariul de avocat al pârâtei de la 1.620 RON la 800 RON; s-a admis în parte cererea accesorie formulată de pârâtă privind obligarea părţii adverse la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, astfel cum a fost redus şi au fost obligaţi reclamanţii la plata sumei de 800 RON reprezentând cheltuieli de judecată către pârâtă.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii B. şi A..

Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă prin decizia nr. 640/2017 din 5 octombrie 2017 a respins apelul declarat de reclamanţii B. şi A. împotriva sentinţei civile nr. 1170/2016 din 8 noiembrie 2016 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Împotriva deciziei atacate au declarat recurs reclamanţii B. şi A. întemeiat pe dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă S.C. D. S.A. - succesoare a S.C. C. S.A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de consiliu din 18 aprilie 2018, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 23 aprilie 2018, părţile nedepunând punct de vedere.

Prin încheierea pronunţată la 7 noiembrie 2018, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 520 alin. (4) C. proc. civ. până la soluţionarea dosarului nr. x/2018 aflat pe rolul Înaltei Curţi - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă.

Prin încheierea din 24 octombrie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis în principiu recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva deciziei nr. 640/2017 din 5 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă şi a acordat termen la data de 12 decembrie 2019.

Prin încheierea pronunţată la 12 decembrie 2019, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. până la soluţionarea cauzei nr. C-81/19 aflată pe rolul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, soluţionată la 9 iulie 2020.

Prin rezoluţia instanţei din 23 iulie 2020, părţile au fost citate în vederea continuării judecăţii, cauza fiind repusă pe rol la termenul de judecată din 26 noiembrie 2020.

Prin încheierea pronunţată la 26 noiembrie 2020, judecata recursului a fost suspendată, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părţilor.

Prin rezoluţia instanţei din 23 iunie 2021, părţile au fost citate în vederea discutării perimării cererii de recurs, cauza fiind repusă pe rol la termenul de judecată din 23 septembrie 2021.

Asupra incidentului perimării judecării recursului, invocat din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Buna administrare a justiţiei impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condiţiilor impuse de lege, precum şi ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.

Potrivit art. 416 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă."

Perimarea este sancţiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerinţa de a exista continuitate între actele de procedură şi constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găseşte din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părţii, timp de 6 luni.

Perimarea, pe lângă rolul sancţionator, are şi natura unei prezumţii de desistare, care reiese din lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea cauzei.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părţii, de alte acte de procedură, în scopul continuării judecării cauzei, acest moment putând fi reprezentat de data încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecării cauzei.

Înalta Curte constată că judecata recursului a fost suspendată în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. prin încheierea de şedinţă din 26 noiembrie 2020.

Aşadar, faţă de data la care s-a dispus suspendarea judecăţii, respectiv 26 noiembrie 2020, rezultă că a trecut un termen mai mare de 6 luni, faţă de data de 23 septembrie 2021.

Prin urmare, faţă de cele ce preced, urmează să se constate perimată cererea de recurs, formulată de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva deciziei nr. 640/2017 din 5 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă D. S.A., cu consecinţa prevăzută de art. 422 alin. (1) din C. proc. civ., text ce lipseşte de efect toate actele de procedură îndeplinite în faţa instanţei care a aplicat această sancţiune procedurală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia perimării.

Constată perimată cererea de recurs declarată de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva deciziei nr. 640/2017 din 5 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă D. S.A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2021.