Jurisdictional conflict over salary claims by a judge: Inapplicability of Art. 127 CPC to superior court competence

Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată şi reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la 23.10.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pârâţii Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce o va pronunţa, să se dispună:

- obligarea pârâţilor la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plăţii diferenţelor dintre drepturile salariale calculate, pentru perioada 15.07.2016- 31.07.2016, inclusiv, prin raportare la coeficientul de multiplicare stabilit la lit. a), pct. 6-13 din Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, respectiv 19 (în raport de indemnizaţiile procurorilor D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. - O.U.G. nr. 27/2006) şi drepturile salariale efectiv încasate, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie şi la care să se adauge dobânda legală aferentă începând cu data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată până la data plăţii efective;

- obligarea pârâţilor la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plăţii diferenţelor dintre drepturile salariale calculate, pentru perioada 01.08.2016- 01.02.2018, inclusiv, prin raportare la valoarea de referinţă sectorială în cuantum de 605.225 RON şi la coeficientul de multiplicare stabilit la lit. a), pct. 6-13 din Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, respectiv 19 (în raport de indemnizaţiile procurorilor D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. - O.U.G. nr. 27/2006) şi drepturile salariale efectiv încasate, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie şi la care să se adauge dobânda legală aferentă începând cu data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată până la data plăţii efective.

Prin sentinţa civilă nr. 374/05.02.2021, pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia I civilă s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a Tribunalului Prahova, invocată din oficiu; s-a declinat competenţa teriorială de soluţionare a cauzei având ca obiect cererea formulată de reclamantul A., în favoarea Tribunalului Galaţi.

Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţă primei instanţe.

Conform art. 127 alin. (1) C. proc. civ. astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea".

Potrivit art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ., dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţa de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

Prin decizia nr. 290/26.04.2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. civ. (forma în vigoare anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018), Curtea Constituţională a statuat în sensul că sintagma "de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., precum şi sintagma "care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. sunt neconstituţionale precum şi că dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. civ. sunt constituţionale în măsura în care privesc şi instanţa de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă.

În considerentele deciziei nr. 290/2018, Curtea Constituţională a reţinut următoarele:

"42. Având în vedere cele de mai sus, Curtea reţine că dispoziţiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. sunt neconstituţionale, încălcând principiul imparţialităţii justiţiei cuprins în art. 124 alin. (2) şi implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie, prin limitarea pe care o operează prin sintagma "instanţei la care îşi desfăşoară activitatea din cuprinsul lor. 46. Drept consecinţă a constatării neconstituţionalităţii sintagmei "de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul dispoziţiilor art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. se impune constatarea neconstituţionalităţii şi a sintagmei "care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) din C. proc. civ., întrucât, pentru aceleaşi considerente, şi aceasta din urmă este de natură a aduce atingere principiului imparţialităţii justiţiei cuprins în art. 124 alin. (2) şi, implicit, dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie. 49. Curtea reţine că, în urma constatării neconstituţionalităţii sintagmelor menţionate la paragraful 46 al prezentei decizii, noua formulă a textului art. 127 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. civ. se bucură în continuare de prezumţia de constituţionalitate, permiţând, în mod rezonabil, calificarea noţiunii de judecător ca fiind una sui generis, aceasta cuprinzând atât judecătorul - stricto sensu, cât şi instanţa de judecată - lato sensu. In aceste condiţii, Curtea reţine că noţiunea de judecător privită stricto sensu din cuprinsul dispoziţiilor legale criticate, are un caracter restrictiv şi nu corespunde cerinţelor de imparţialitate obiectivă a instanţelor".

În cauză, reclamantul A. are calitatea de judecător în cadrul Judecătoriei Ploieşti.

Având în vedere dispoziţiile legale sus menţionate şi faptul că reclamantul are calitatea de judecător în cadrul Judecătoriei Ploieşti, instanţa a reţinut că Tribunalul Prahova nu este competent să soluţioneze prezenta cauză, având în vedere obligativitatea sesizării uneia dintre instanţele judecătoreşti, de acelaşi grad, aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu Curtea de Apel Ploieşti.

Pentru aceste considerente, instanţa, în temeiul art. 132 alin. (3) C. proc. civ., a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a Tribunalului Prahova, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia I civilă, care, prin sentinţa nr. 902 din 03.06.2021, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Galaţi, secţia I civilă, invocată din oficiu; a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secţia I civilă. Totodată, a constatat ivit un conflict negativ de competenţă între Tribunalul Galaţi, secţia I civilă şi Tribunalul Prahova, secţia I civilă, drept pentru care a suspendat din oficiu orice altă procedură cu privire la prezenta cauză şi a înaintat dosarul instanţei în drept să hotărască asupra conflictului, şi anume Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a decide astfel, Tribunalul Galaţi a reţinut următoarele:

Din interpretarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. rezultă că este incidentă competenţa facultativă atunci când reclamantul are calitatea de judecător într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau când cererea este de competenţa unei instanţe inferioare celei la care reclamantul îşi desfăşoară activitatea.

Or, prezenta cerere vizând drepturi salariale este de competenţa tribunalului, instanţă superioară celei la care reclamantul îşi desfăşoară activitatea, respectiv Judecătoria Ploieşti.

De altfel, aceasta a fost şi raţiunea modificării textului legal iniţial, respectiv aceea a măririi gradului de protejare a aparenţei de imparţialitate obiectivă în soluţionarea cauzei, nu numai în primă instanţă, ci inclusiv în căile de atac.

Faţă de considerentele expuse, a constatat că în mod corect reclamantul a sesizat Tribunalul Prahova, instanţă care nu se putea dezînvesti în temeiul dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

Înalta Curte, asupra conflictului negativ de competenţă, constată şi reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Tribunalul Prahova şi Tribunalul Galaţi - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Cu titlu prealabil, instanţa supremă reţine că, în prezenta cauză, este aplicabil C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, întrucât acţiunea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

Acţiunea are ca obiect obligarea Parchetului de pe Lângă Tribunalul Prahova, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plăţii diferenţelor dintre drepturile salariale calculate, pentru perioada 15.07.2016 - 31.07.2016, inclusiv, prin raportare la coeficientul de multiplicare stabilit la lit. a), pct. 6-13 din Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, respectiv 19 (în raport de indemnizaţiile procurorilor D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. - O.U.G. nr. 27/2006) şi drepturile salariale efectiv încasate, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie şi la care să se adauge dobânda legală aferentă începând cu data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată până la data plăţii efective; - obligarea pârâţilor la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plăţii diferenţelor dintre drepturile salariale calculate, pentru perioada 01.08.2016 - 01.02.2018, inclusiv, prin raportare la valoarea de referinţă sectorială în cuantum de 605.225 RON şi la coeficientul de multiplicare stabilit la lit. a), pct. 6-13 din Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, respectiv 19 (în raport de indemnizaţiile procurorilor D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. - O.U.G. nr. 27/2006) şi drepturile salariale efectiv încasate, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie şi la care să se adauge dobânda legală aferentă începând cu data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată până la data plăţii efective.

Aşadar, reclamantul a învestit instanţa cu un litigiu de muncă.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", iar potrivit alin. (2), "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care îşi acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii."

Conform art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ., dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau pârât.

Se reţine că Legea nr. 310/2018 a modificat dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. prin extinderea sferei de aplicare a textului legal, în sensul că este incidentă competenţa facultativă nu numai atunci când magistratul are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, ci şi atunci când cererea este de competenţa unei instanţe inferioare celei la care magistratul îşi desfăşoară activitatea.

În speţă, reclamantul este judecător la Judecătoria Ploieşti, iar competenţa aparţine, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă, instanţă superioară celei la care magistratul îşi desfăşoară activitatea.

Prin urmare, având în vedere că reclamantul nu îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să soluţioneze cauza, în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte decizia nr. 290/2018 a Curţii Constituţionale, se constată că aceasta nu se aplică şi în speţa de faţă, întrucât la data înregistrării acţiunii pe rolul Tribunalului Prahova - 23 octombrie 2020, art. 127 alin. (1) C. proc. civ. fusese modificat prin Legea nr. 310/2018, iar considerentele acesteia nu vizează situaţia din cauza pendinte.

Totodată, nici dispoziţiile art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ. nu sunt aplicabile, întrucât acestea vizează calitatea de parte în proces a instanţei de judecată, or în cauză calitatea de pârât o are Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, care nu fac parte din categoria instanţelor de judecată, dispoziţiile articolului precitat fiind de strictă interpretare.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ. competenţa de soluţionare a litigiului va fi stabilită în favoarea Tribunalului Prahova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 septembrie 2021.