Inadmissibility of cassation appeal in consumer protection litigation due to statutory exclusion of the remedy

Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la 20.05.2019, sub dosar nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa în contradictoriu cu pârâta B. S.A., să dispună:

- constatarea nulităţii absolute a clauzei înscrise la art. 5.1. - "rambursarea ratelor lunare se va face în RON aşa cum s-a acordat creditul";

- stabilizarea (îngheţarea) creditului la valoarea de la momentul semnării contractului - 20.07.2016, valabil pe întreaga perioadă de derulare a contractului, urmând ca ratele să fie plătite în continuare iar pârâta să elibereze un nou grafic de rambursare în acest sens;

- obligarea pârâtei să restituie reclamantului sumele de bani reprezentând diferenţa de sumă percepută lunar în plus ca urmare a aplicării clauzelor de dobândă şi dobândă penalizatoare;

- obligarea pârâtei, în temeiul dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată.

La primul termen de judecată, acordat în 31.10.2019, reclamantul şi-a modificat cererea, solicitând instanţei să constate nulitatea absolută a clauzei înscrise la art. 2.2.5 privind dobânda penalizatoare de 360% pe an, cu obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate în plus, pentru toate considerentele arătate în cererea iniţială.

Prin sentinţa civilă nr. 3727/12.12.2019 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins acţiunea formulată de reclamant, astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată şi a obligat reclamantul la plata sumei de 5.553,73 RON către pârâtă, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamantul A., solicitând instanţei de apel să constate nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei criticate şi, pe cale de consecinţă, fie să caseze sentinţa şi să trimită cauza spre rejudecare, la instanţa de fond, fie să reţină cauza şi, în judecarea acesteia să dispună constatarea nulităţii absolute a clauzei înscrisă la art. 2.2.5, privind dobânda penalizatoare de 360% pe an, reprezentând 1% pe zi de întârziere; obligarea pârâtei să restituie reclamantului sumele de bani percepute în plus ca urmare a aplicării clauzei de dobândă penalizatoare; cenzurarea cheltuielilor de judecată solicitate pe fondul cauzei, de către intimată, raportat la munca depusă de către avocat şi prezentarea la două termene de judecată; obligarea pârâtei, în temeiul dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă nr. 1316A din 15.10.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost admis apelul pârâtului A., a fost schimbată sentinţa apelată, în sensul că: s-a admis acţiunea modificată, s-a constatat caracterul abuziv şi nulitatea clauzei prevăzute de art. 2.2.5 din contractul de credit nr. x/20.07.2016 şi s-a dispus obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate în baza acestei clauze. Totodată, a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 2.000 RON cheltuieli de judecată în fond.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta B. S.A., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei contestate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată, aceleiaşi curţi de apel.

În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată, în esenţă, că, decizia pronunţată de instanţa de apel este nelegală, fiind dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, atât în ce priveşte calitatea de consumator a reclamantului, cât şi în ce priveşte respectarea dispoziţiilor Legii nr. 193/2000 sau aplicabilitatea în cauză a O.G. nr. 13/2011.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatului-reclamant la 09.02.2021. În termen legal, la 11.03.2021, intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentei, care a formulat răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 494, raportat la art. 482 şi la art. 248 C. proc. civ., a luat în examinare cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, pe care o apreciază ca întemeiată pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este cel al legalităţii căilor de atac, statuat de prevederile art. 457 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 şi care presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că ele nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat şi la nivel constituţional, fiind înscris în art. 129 din Constituţie, care prevede dreptul părţilor şi al procurorului de a folosi căile de atac, însă numai în condiţiile legii.

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 1316A din 15 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă într-un litigiu circumscris sferei protecţiei consumatorilor, întrucât litigiul are ca obiect constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale, în temeiul Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Aşadar, prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată deduse judecăţii - 20 mai 2019, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce priveşte anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc şi cele izvorând din cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor.

Prin urmare, raportat la dispoziţiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunţare, în accepţiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, în temeiul, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1316A din 15 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

În temeiul art. 494 C. proc. civ. raportat la art. 451 alin. (1) şi art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurenta-pârâtă la plata către intimatul-reclamant A. a sumei de 5.813,03 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, apreciind că aceasta este proporţională în raport cu valoarea cauzei şi activitatea desfăşurată de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1316A din 15 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, ca inadmisibil.

Obligă recurenta-pârâtă la plata către intimatul-reclamant a sumei de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 septembrie 2021.