Insurance liability claim: cassation appeal declared inadmissible as appellate decision was final

Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă, constată şi reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la 22.01.2019 pe rolul Tribunalul Ilfov, sub nr. x/2019, reclamantele A. şi B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A., au solicitat, pentru reclamanta A., obligarea pârâtei la plata sumei de 11.889 euro (echivalent RON la cursul B.N.R. din data plăţii) cu titlu de despăgubiri materiale; obligarea pârâtei la plata sumei de 300.000 euro (echivalent RON la cursul B.N.R. din data plăţii) cu titlu de despăgubiri morale şi obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere solicitate în conformitate cu prevederile art. 21 din Legea nr. 132/2017, în cuantum de 0,2 % din despăgubirile datorate pentru fiecare zi de întârziere de la 10.12.2018 până la data plăţii efective, iar pentru reclamanta minoră B., obligarea pârâtei la plata despăgubirilor materiale solicitate pentru decesul tatălui vitreg al reclamantei, reprezentate de o prestaţie periodică lunară în cuantum de 457 RON (actualizată anual cu rata inflaţiei), până la împlinirea vârstei de 25 de ani, în vederea acoperirii necesarului material, pentru asigurarea existenţei, educaţiei, a dezvoltării individuale şi profesionale a acestui copil; obligarea pârâtei la plata despăgubirilor morale solicitate pentru decesul tatălui vitreg al reclamantei în cuantum de 200.000 euro (echivalent în RON la cursul BNR din data plăţii) şi obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere solicitate, în conformitate cu prevederile art. 21 din cadrul Legii nr. 132/2017, în cuantum de 0,2 % din despăgubirile datorate pentru fiecare zi de întârziere de la 10.12.2018 până la data plăţii efective.

Prin sentinţa civilă nr. 1946 din 13.06.2019, pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă, s-a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele A. şi B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A..

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei A. suma de 11.889 euro, echivalent în RON la data plăţii efective, reprezentând daune materiale, suma de 300.000 euro, echivalent în RON la data plăţii efective, reprezentând daune morale, precum şi penalităţi de 0,2% pe zi de întârziere, calculate asupra despăgubirilor materiale şi morale, de la data scadenţei, 14.12.2018, până la data achitării efective a debitului.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei B. suma de 200.000 euro, echivalent în RON la data plăţii efective, reprezentând daune morale, precum şi penalităţi de 0,2% pe zi de întârziere, calculate asupra despăgubirilor morale, de la data scadenţei, 14.12.2018, până la data achitării efective a debitului.

A fost respinsă cererea reclamantei B., având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 457 de RON, reprezentând prestaţie periodică lunară până la împlinirea vârstei de 25 de ani, ca neîntemeiată.

Pârâta C. S.A. a declarat apel împotriva încheierii de şedinţă din camera de consiliu din data de 01.07.2019 şi a sentinţei civile nr. 1946 din 13.06.2019, pronunţate de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2019.

Prin decizia civilă nr. 1384 din 14 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a fost admis apelul pârâtei şi schimbată, în parte, sentinţa civilă atacată, în sensul că: a fost obligată pârâta C. la plata către reclamanta A. a sumei de 12.740 RON, cu titlu de cheltuieli materiale şi la plata a câte 25.000 euro, cu titlu de daune morale, către reclamantele A. şi, respectiv, A.. Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei civile apelate. Totodată, a fost admis apelul promovat împotriva încheierii de şedinţă din 01.07.2019, schimbată, în tot, încheierea menţionată, în sensul admiterii cererii de îndreptare eroare materială, cu consecinţa înlăturării termenului "executorie" din conţinutul dispozitivului sentinţei civile apelate.

Reclamantele A. şi A. au formulat cerere de îndreptare eroare materială, arătând că, în dispozitivul deciziei nr. 1384 din 14 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, din eroare, s-a menţionat că respectiva decizie are calea de atac a recursului în termen de 30 de zile de la comunicare.

Prin încheierea din 24 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a fost admisă cererea de îndreptare eroare materială formulată de petente şi îndreptată eroarea materială strecurată în dispozitivul deciziei civile nr. 1348/14.10.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în sensul menţionării caracterului definitiv al deciziei, în locul menţionării căii de atac a recursului în termen de 30 zile de la comunicare.

Împotriva deciziei civile nr. 1384 din 14 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a declarat recurs pârâta C. S.A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatelor-reclamante la 06 aprilie 2021, aşa cum atestă dovada de înmânare aflată la dosarul de recurs.

Intimaţii-reclamanţi, prin întâmpinarea depusă la dosar la 15 aprilie 2021, aflată la dosar, au invocat excepţiile inadmisibilităţii şi nulităţii recursului, arătând, pe de o parte, că decizia atacată este definitivă, iar, pe de altă parte, că dezvoltarea motivelor de recurs invocate de către recurenta-pârâtă nu se încadrează în cele prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.. Pe fondul recursului, intimaţii-reclamanţi au solicitat respingerea căii de atac şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

La 23 aprilie 2021, conform dovezii de transmitere prin e-mail aflată la dosar, întâmpinarea a fost comunicată recurentei; recurenta nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 494, raportat la art. 482 şi la art. 248 C. proc. civ., a luat în examinare cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, pe care o apreciază ca întemeiată pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este cel al legalităţii căilor de atac, statuat de prevederile art. 457 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 şi care presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că ele nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat şi la nivel constituţional, fiind înscris în art. 129 din Constituţie, care prevede dreptul părţilor şi al procurorului de a folosi căile de atac, însă numai în condiţiile legii.

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 1384 din 14 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă într-un litigiu circumscris sferei asigurărilor, întrucât pretenţiile deduse judecăţii sunt pretinse de terţii vătămaţi de la asigurătorul de răspundere civilă obligatorie şi care au ca temei contractul de asigurare încheiat între asigurător şi intervenientul forţat.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Totodată, potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cu modificările şi completările ulterioare, "dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 01 ianuarie 2019".

Aşadar, prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată deduse judecăţii - 22 ianuarie 2019, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce priveşte anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc şi cele izvorând din asigurări.

Prin urmare, raportat la dispoziţiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunţare, în accepţiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, în temeiul 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul.

În temeiul dispoziţiilor art. 494 C. proc. civ., raportat la art. 482 şi art. 453, coroborat cu art. 451 din acelaşi cod, o va obliga pe recurenta-pârâtă să plătească suma de câte 3.000 RON fiecărui reclamant-intimat, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1384 din 14 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca inadmisibil.

Obligă recurenta-pârâtă să plătească suma de câte 3.000 RON fiecărui reclamant-intimat, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 septembrie 2021.