Procurement subcontractor keeps 305,123.65 RON statutory interest; guarantor’s and commune’s appeals struck as inadmissible for lack of legal grounds.

Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2021

Asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 13 iunie 2019 pe rolul Tribunalului Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar B.. a chemat în judecată pârâţii C. S.R.L. prin lichidator judiciar D.. şi Comuna Vânători Neamţ, prin primar (autoritate contractantă), solicitând:

- obligarea pârâtei la plata sumei de 1.526.028,93 RON, reprezentând contravaloarea dobânzii legale penalizatoare în cazul raporturilor între profesionişti, pentru neachitarea la termen a debitului principal de 1.492.592,28 RON, conform contractului nr. x/30.06.2009;

- obligarea pârâtei la plata daunelor în cuantum de 1.425.111,31 RON, reprezentând echivalentul creanţelor debitoarei A. S.R.L., constând în dobânzi şi creanţe bugetare acumulate ca urmare a neonorării de către pârâtă a obligaţiei de plată a debitului principal.

Prin întâmpinarea formulată, Comuna Vânători Neamţ, prin primar a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru dobânzile penalizatoare solicitate pentru perioada ce depăşeşte 3 ani, începând cu data introducerii acţiunii.

La 11 iulie 2019, Comuna Vânători Neamţ, prin primar a formulat cerere de chemare în garanţie a MINISTERULUI EDUCAŢIEI NAŢIONALE, solicitând să fie obligată această parte, în tot sau în parte, la plata sumelor pe care instanţa le va stabili în sarcina Comunei Vânători.

Prin sentinţa civilă nr. 307/C/17.06.2020, pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâtă, doar cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere; a fost respins, ca prescris, cel de-al doilea capăt de cerere; a fost admis, în parte, primul capăt al acţiunii formulate de reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar B.. în contradictoriu cu pârâtele C. S.R.L. prin lichidator judiciar D.., Comuna Vânători, prin primar şi chematul în garanţie MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE, a fost obligată pârâta Comuna Vânători Neamţ, prin primar, să plătească reclamantei suma de 305.123,65 RON, reprezentând dobândă legală penalizatoare aferentă debitului principal de 1.425.111,31 RON; a fost respins primul capăt al acţiunii pentru rest, ca nefondat; a fost admisă cererea de chemare în garanţie, a fost obligat chematul în garanţie să achite pârâtei Comuna Vânători Neamţ, prin primar, suma de 305.123,65 RON.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel chematul în garanţie MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE, solicitând admiterea apelului şi schimbarea sentinţei atacate în sensul respingerii cererii de chemare în garanţie ca neîntemeiată.

Prin apelul formulat de reclamanta A. S.R.L., aceasta a solicitat admiterea căii de atac şi modificarea hotărârii primei instanţe în sensul admiterii acţiunii principale şi obligării pârâtei la plata integrală a sumelor solicitate, respectiv 1.492.592,28 RON, dobândă legală penalizatoare şi 249.512,31 RON reprezentând echivalentul creanţelor debitoarei A. S.R.L.

Prin apelul formulat, pârâta Comuna Vânători Neamţ a solicitat admiterea apelului şi schimbarea, în parte, a hotărârii atacate, în sensul respingerii în totalitate a acţiunii formulate.

Prin decizia civilă nr. 625/2020 din 4 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, au fost respinse, ca nefondate, apelurile promovate.

I. La 12.02.2021, chematul în garanţie MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII (MEC) a formulat recurs împotriva deciziei mai sus menţionate, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului chematului în garanţie, iar pe fond, respingerea cererii de chemare în garanţie a MINISTERULUI EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII, formulată de Comuna Vânători Neamţ, prin primar.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta arată că, în mod netemeinic şi nelegal, instanţa de apel a respins apelul său şi a apreciat că recurenta poate avea calitatea de chemat în garanţie pentru Comuna Vânători Neamţ.

În continuare, recurenta evocă dispoziţiile art. 72 C. proc. civ., apreciind că o parte poate chema în garanţie o terţă persoană numai dacă cele două părţi sunt legate între ele printr-un raport juridic obligaţional, or MEC, în calitate de autoritate publică centrală, nu are niciun raport juridic cu unităţile administrative teritoriale.

S-a mai arătat, în esenţă, faptul că, în vederea edificării Şcolii de arte şi meserii în Comuna Vânători Neamţ, UAT Comuna Vânători a primit suma de 4.200 mii RON de la bugetul de stat prin hotărâri ale Guvernului, respectiv 2.270 mii RON prin H.G. nr. 454/2007, 1.700 mii RON prin H.G. nr. 370/2008, 30 mii RON prin H.G. nr. 1033/2010, 200 mii RON prin H.G. nr. 1270/2010.

Totodată, a susţinut recurenta că nu a înregistrat restanţe faţă de obligaţiile asumate pentru realizarea acestui proiect şi că nu este întemeiată reţinerea relei-sale credinţe, întrucât MEC nu are atribuţii de finanţare a UAT-urilor.

Nu în ultimul rând, a aratat că, prin O.U.G. nr. 74/2014, cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2014 şi unele măsuri bugetare, Comunei Vânători i s-a alocat suma de 8028,63 mii RON, pentru echilibrarea bugetului local.

Recurenta solicită reanalizarea probelor administrate la dosarul cauzei şi admiterea recursului, reluând, pe fondul cauzei, argumentele din cererea de apel.

2. La 11.02.2021 a formulat recurs şi pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Vânători Neamţ, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

Recurenta-pârâtă apreciază că decizia atacată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor materiale cu privire la cauza străină, neimputabilă pârâtei, care a determinat întârzierea plăţii.

Apreciază că aspectul asupra căruia trebuie să se pronunţe instanţa de recurs este acela că suma (de bază) nu a fost achitată din motive neimputabile recurentei-pârâte, fiind incidente dispoziţiile art. 1082 C. civ. de la 1864.

În continuare, recurenta-pârâtă face o expunere a raporturilor contractuale dintre părţi.

Arată că facturile pe care antreprenorul C. S.R.L. le-a emis în sarcina pârâtei, aceleaşi facturi pe care reclamanta şi-a întemeiat acţiunea, au purtat menţiunea "cesionat către A. S.R.L. pe baza contractului nr. x/30.06.2009".

În aceste condiţii, se arată că, având în vedere termenii folosiţi, înţelegerea dintre cele trei părţi nu a putut îmbrăca forma novaţiei (aşa cum a reţinut şi prima instanţă), însă a fost interpretată de instanţa de apel ca şi o modalitate diferită de stingere a obligaţiei către creditorul recurentei, respectiv ca fiind o cesiune de creanţă.

Susţine recurenta că liderul de grup C. a nesocotit aceste înţelegeri, în momentul în care a formulat acţiune (ordonanţă de plată) împotriva pârâtei, prin care a solicitat, în numele său exclusiv, nu doar suma ce i se cuvenea pentru lucrările realizate, dar şi pe cea pentru care fusese de acord să se achite subantreprenorului (pentru lucrările realizate efectiv de către acesta).

Arată că Judecătoria Târgu Neamţ a lămurit titlul executoriu obţinut de C., respectiv sentinţa civilă nr. 21/A pronunţată în dosar nr. x/2010, arătând că parte din sumă a fost deja încasată de către subantreprenor, fiind de executat doar diferenţa.

În concluzie, susţine că acestea sunt premisele în raport cu care pârâta nu a putut achita suma pretinsă de reclamanta A. ca fiind datorată în baza înţelegerii, iar instanţa de apel ar fi trebuit să constate existenţa acelor "cauze străine, care nu-i pot fi imputate", la care se referă art. 1082 C. civ. de la 1864, care exonerează pârâta de plata daunelor moratorii.

În altă ordine de idei, recurenta-pârâtă arată că nu a avut contract cu reclamanta, astfel încât răspunderea ar fi trebuit să fie una delictuală, nu contractuală.

Conchide că, în situaţia arătată, în care s-au desfăşurat relaţiile între pârâtă, ca beneficiar şi antreprenorul principal, între acesta şi subcontractanţii săi, recurenta-pârâtă nu a avut nicio culpă în neplata sumei către acel lider de grup, atât timp cât acesta a fost cel care a solicitat întreaga sumă.

Recursurile au fost comunicate intimaţilor.

Intimata-reclamantă A. S.R.L., la 31.03.2021, a formulat întâmpinare faţă de recursurile declarate de MEC şi U.A.T. Comuna Vânători Neamţ, prin care a invocat excepţia nulităţii ambelor recursuri formulate, întrucât acestea nu conţin motive de nelegalitate. În subsidiar, a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.

Întâmpinarea a fost comunicată recurenţilor la 06.04.2021 şi 07.04.2021, însă acestea nu au formulat răspuns la întâmpinare.

Analizând, cu prioritate, excepţia nulităţii recursurilor formulate de recurentul-chemat în garanţie şi de recurenta-pârâtă, invocată de intimata-reclamantă prin întâmpinare, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar potrivit art. 486 alin. (3) teza I din acelaşi act normativ, "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e, precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

Totodată, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Aşadar, neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute limitativ de legea procesual civilă, precum şi formularea acestora cu depăşirea termenului legal sunt sancţionate cu anularea recursului.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

I. Prin raportare la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că, prin cererea de recurs formulată de recurentul-chemat în garanţie nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, deşi invocă formal o serie de acte normative, respectiv H.G. nr. 454/2007, H.G. nr. 1033/2010, H.G. nr. 370/2008 şi H.G. nr. 1270/2010, aspect care ar atrage incidenţa motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în realitate, recurentul-chemat în garanţie MEC urmăreşte readministrarea probatoriului în scopul demonstrării unei alte situaţii de fapt decât cea reţinută de instanţa de apel cu privire la îndeplinirea obligaţiilor MEC privind asigurarea finanţării proiectului Şcoala de Arte şi Meserii în Comuna Vânători Neamţ.

Totodată, şi aspectele privind lipsa culpei în executarea obligaţiilor, motivat de lipsa sumelor de bani în bugetul MEC, necesare a fi alocate proiectului, reprezintă chestiuni de netemeinicie asupra cărora instanţa de recurs nu se poate pronunţa, întrucât dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. impun examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, stabilirea situaţiei de fapt fiind atributul instanţelor devolutive.

Este de amintit că instanţa de apel, ca instanţă devolutivă, are plenitudine de apreciere în ceea ce priveşte probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra oportunităţii administrării probelor în proces din perspectiva utilităţii, concludenţei şi pertinenţei acestora, iar instanţa de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor administrate, prin reevaluarea situaţiei de fapt.

Se reţine că recursul este o cale nedevolutivă de atac în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunţate în apel, indiferent de gradul de nemulţumire al recurentului cu privire la modalitatea de analiză a probatoriului.

Nu în ultimul rând, instanţa supremă reţine că, fără a dezvolta adevărate critici de nelegalitate a deciziei atacate, recurentul a reluat susţinerile din cererea de apel, asupra cărora a primit deja un răspuns.

Simpla nemulţumire la părţii cu privire la soluţia pronunţată, nestructurată din punct de vedere juridic, nu poate fi încadrată în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Criticile nu pot fi încadrate din oficiu în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., nefiind identificate nici alte motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu.

În considerarea celor ce preced, văzând că recurentul-chemat în garanţie nu s-a conformat obligaţiei reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 496 alin. (1) din acelaşi cod, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurentul-chemat în garanţie Ministerul Educaţiei şi Cercetării împotriva deciziei nr. 625/2020 din 4 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

II. Deşi recurenta-pârâtă U.A.T. Comuna Vânători Neamţ a indicat cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanţa supremă contată că, din dezvoltarea motivelor de recurs nu rezultă critici de nelegalitate care ar putea fi subsumate acestui text normativ.

Astfel, deşi a făcut referire la dispoziţiile art. 1082 C. civ. de la 1864, în realitate, recurenta urmăreşte reinterpretarea probatoriului şi a voinţei interioare a părţilor la momentul încheierii contractelor, în vederea stabilirii unei alte situaţii de fapt decât cea reţinută de instanţa de apel, cu privire la existenţa culpei recurentei-pârâte în executarea contractului de achiziţie publică. Totodată, reţine că recurenta-pârâtă nu a arătat în ce mod au fost nesocotite sau aplicate greşit dispoziţiile art. 1082 C. civ. de la 1864, ci, în realitate, a urmărit interpretarea unei situaţii de fapt, respectiv a existenţei unei executări silite începute împotriva sa, ca fiind o cauză exoneratoare de răspundere. Or, aceste aspecte vizează netemeinicia deciziei recurate, care nu poate fi analizată în calea de atac a recursului, indiferent de gradul de nemulţumire al recurentei faţă de soluţia instanţei de prim control judiciar.

Este reţinută drept o critică de netemeinicie şi cea care vizează aplicarea regulilor din materia răspunderii delictuale, în locul celor din materia răspunderii contractuale, întrucât recurenta-pârâtă, pe lângă faptul că nu a criticat până în această fază procesuală existenţa contractului de achiziţie publică în care are calitatea de beneficiar, urmăreşte o devoluţiune integrală a fondului şi o readministrare a probatoriului, în vederea demonstrării unei alte situaţii de fapt decât cea reţinută de instanţa de apel cu privire la exprimarea acordului său la cesiunea de creanţă dintre C. şi A..

Însă legea recunoaşte doar dublul grad de jurisdicţie şi căile extraordinare de atac, nu şi al treilea grad de jurisdicţie devolutiv.

Din examinarea dispoziţiilor imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ. reiese că instanţa de recurs are a verifica dacă motivele invocate de recurentă se încadrează în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 din Cod, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

În speţă, instanţa supremă reţine, pentru argumentele pe care le-a expus, că susţinerile din memoriul de recurs nu au aptitudinea de a reprezenta critici de nelegalitate şi nici nu pot fi încadrate în vreunul din motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. fiind invocate exclusiv formal.

Criticile nu pot fi încadrate nici din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 din acelaşi cod şi, în plus, nu au fost identificate nici alte motive de ordine publică care să poată fi ridicate din oficiu.

În considerarea celor ce preced, văzând că recurenta nu a formulat critici care să poată fi subsumate motivelor de recurs reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., în temeiul art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3), raportat la art. 489 alin. (2) şi 496 alin. (1) din acelaşi cod, Înalta Curte va anula recursul declarat recurenta-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Vânători Neamţ împotriva deciziei nr. 625/2020 din 4 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursurile declarate de recurenta-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Vânători Neamţ şi de recurentul-chemat în garanţie Ministerul Educaţiei şi Cercetării împotriva deciziei nr. 625/2020 din 4 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 septembrie 2021.