Competence in labor disputes against judicial courts: applicability of optional jurisdiction for parties suing or being sued by a court despite employee retirement

Şedinţa publică din data de 16 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Prin cererea înregistrată la data de 18 februarie 2021 pe rolul Tribunalului Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2021, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Timişoara şi Tribunalul Arad, cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca, prin hotărâre judecătorească, să se dispună:

1. recunoaşterea stării de discriminare în care se află în raport de personalul auxiliar de la alte instanţe din cadrul Curţilor de Apel Bacău, Bucureşti, Târgu Mureş, Ploieşti care beneficiază de sporuri în procent de 45%;

2. uniformizarea modului de calcul al salariilor pentru desfăşurarea activităţii în aceleaşi condiţii de vechime în muncă şi în funcţie, conform deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr 23/2016 în ceea ce priveşte cuantumul sporurilor aplicate în baza Legii nr. 153/2017;

3. repararea prejudiciului produs, constând în plata diferenţei dintre suma care s-a plătit efectiv şi suma care ar fi trebuit să se plătească, conform salariului brut lunar, a cuantumului sporurilor de risc şi suprasolicitare neuropsihică, a sporului de confidenţialitate şi a sporului pentru condiţii deosebite de muncă;

4. obligarea pârâţilor Tribunalul Arad, Curtea de Apel Timişoara şi Ministerul Justiţiei la plata sumelor de bani, reprezentând aceste diferenţe pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2018 şi 30 noiembrie 2018 (data la care s-a pensionat);

5. actualizarea sumelor respective cu indicele de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică şi prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată;

În fapt, reclamanta A. a arătat, în esenţă, că prin decizia nr. 123/RU/19.09.2018, emisă de Curtea de Apel Timişoara s-a dispus că personalul auxiliar de specialitate din cadrul Curţii de Apel Timişoara beneficiază de drepturile salariale prevăzute în anexele care fac parte integrantă din decizia anterior menţionată.

Prin această decizie a fost determinată, în mod concret, mărimea fiecărui spor care se va aplica, calculat la salariul de bază pentru personalul auxiliar de specialitate şi conex ale căror salarii de bază sunt la nivelul prevăzut pentru anul 2022, după cum urmează:

- un spor de 15% pentru condiţii grele, deosebite şi periculoase;

- un spor de 5% pentru păstrarea confidenţialităţii;

- un spor de 10% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, iar personalul auxiliar de specialitate din cadrul Curţii de Apel Timişoara beneficiază de drepturile salariale prevăzute în anexele care fac parte integrantă din decizia anterior menţionată.

În urma emiterii deciziei, pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul Curţii de Apel Timişoara au rezultat, în mod discriminatoriu, salarii mai mici decât cele stabilite pentru aceeaşi categorie de personal din cadrul Curţii de Apel Bacău, Curţii de Apel Bucureşti, Curţii de Apel Târgu Mureş şi Curţii de Apel Ploieşti, în sensul că acestora le-au fost stabilite şi plătite sporuri în procent de 45% aplicat la salariul de bază lunar, respectiv indemnizaţia lunară de încadrare, iar pentru cei din cadrul Tribunalului Arad a fost stabilit un cuantum al sporurilor de 30% aplicat la salariul de bază lunar.

Prin sentinţa nr. 106 din 22 aprilie 2021, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. şi pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Timişoara şi Tribunalul Arad, cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Tribunalului Arad, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Mehedinţi a reţinut următoarele:

În speţă, reclamanta a avut calitatea de personal auxiliar în cadrul Tribunalului Arad, desfăşurând activitate până la data de 30 noiembrie 2018, când s-a pensionat, potrivit deciziei nr. 162/RU/06.11.2018, emisă de Curtea de Apel Timişoara şi a deciziei nr. x/19.09.2018 privind acordarea pensiei de serviciu, cu regim de pensie pentru limită de vârstă, depuse la dosar.

Art. 127 din C. proc. civ., în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, reglementează competenţa facultativă şi prevede, la alin. (1), că "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea".

Aceste dispoziţii se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor, conform alin. (3) al aceluiaşi articol, precum şi personalului auxiliar de specialitate şi conex, potrivit deciziei nr. 7/2016 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii, fiind necesar ca respectiva calitate să existe la momentul sesizării instanţei.

Or, la momentul promovării acţiunii (18.02.2021), reclamanta nu mai desfăşura activitate, în calitate de personal auxiliar de specialitate, în cadrul Tribunalului Arad, fiind pensionată începând cu data de 1 decembrie 2018.

Aşadar, Tribunalul Mehedinţi a considerat că nu este competent teritorial să soluţioneze cauza, întrucât prevederile art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ. nu sunt aplicabile.

Ca atare, a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii, conform cărora, "cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa".

Cum reclamanta are domiciliul, potrivit cărţii de identitate depuse la dosar, pe raza judeţului Arad s-a concluzionat în sensul că reclamanta a învestit, în mod greşit, Tribunalul Mehedinţi prin depunerea cererii de chemare în judecată la această instanţă.

Prin sentinţa civilă nr. 1032 din 29 iunie 2021, pronunţată de Tribunalul Arad, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Arad şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi; s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe, s-a suspendat, din oficiu, judecata cauzei şi s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.

În considerentele acestei sentinţe, Tribunalul Arad a reţinut că reclamanta a avut calitatea de grefier în cadrul Tribunalului Arad până la data de 1 decembrie 2018, dată de la care s-a pensionat, astfel cum rezultă din decizia nr. 162/RU/2018 a Curţii de Apel Timişoara, iar prin acţiunea formulată a solicitat plata unor diferenţe salariale pentru perioada în care a fost angajată a acestui tribunal.

S-a arătat că reclamanta A., în prezent pensionară, a formulat o acţiune, în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Arad şi Curtea de Apel Timişoara şi a optat pentru soluţionarea acesteia de către Tribunalul Mehedinţi, instanţa pe rolul căreia a fost înregistrată iniţial cererea de chemare în judecată, conform dispoziţiilor art. 127 alin. (2) şi alin. (21) din C. proc. civ.

Faţă de aceste prevederi legale, decizia obligatorie a Curţii Constituţionale nr. 290/2018 şi considerentele acesteia, având în vedere manifestarea dreptului de opţiune al reclamantei şi calitatea de pârâţi a Tribunalului Arad şi a Curţii de Apel Timişoara, instanţa de judecată a admis excepţia de necompetenţă invocată, din oficiu, la termenul din 29 iunie 2021 şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Mehedinţi.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 26 iulie 2021.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, instanţa supremă a reţinut că în prezenta cauză este aplicabil C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acţiunea a fost introdusă la 18 februarie 2021, ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

Reclamanta A., în calitate de personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului Arad, care şi-a desfăşurat activitatea la această instanţă până la data de 30 noiembrie 2018, când s-a pensionat, a învestit Tribunalul Mehedinţi cu un litigiu având ca obiect raporturile de muncă dintre aceasta şi Tribunalul Arad.

Potrivit dispoziţiilor art. 127 alin. (2) din C. proc. civ., "în cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii", iar conform alin. (21) al aceluiaşi articol, "dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

În speţă, Tribunalul Arad are calitatea de pârât, împrejurare ce atrage incidenţa dispoziţiilor alin. (21) al art. 127 din C. proc. civ., astfel că nu prezintă relevanţă calitatea reclamantei A., respectiv aceea de personal auxiliar de specialitate care şi-a desfăşurat activitatea la Tribunalul Arad până la data de 30 noiembrie 2018.

Instanţa supremă a constatat că reclamanta a învestit Tribunalul Mehedinţi cu soluţionarea litigiului, instanţă judecătorească de acelaşi grad aflată în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii, să soluţioneze cauza.

Aşa fiind, se reţine că aceasta şi-a manifestat opţiunea, în condiţiile art. 127 alin. (2) raportat la alin. (21) din C. proc. civ., determinând astfel competenţa teritorială în soluţionarea cererii de chemare în judecată.

Faţă de cele arătate, în aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (2) şi (21), raportat la art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 septembrie 2021.