Negative competence conflict resolved by assigning jurisdiction to the court selected under contractual clause

Şedinţa publică din data de 15 septembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti sub numărul x/2020, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 129.251,73 de RON, cu titlu de contravaloare facturi fiscale, la plata dobânzii legale penalizatoare, calculată de la data scadenţei până la data plăţii efective, precum şi acordarea cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 1270, art. 1516 şi urm. C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 165 din 22 ianuarie 2021, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocate de către pârâtă prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Bistriţa.

În esenţă, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a reţinut că din interpretarea art. 107 alin. (1) C. proc. civ., pentru cererea de obligare a pârâtei la plata unei sume de bani, competenţa teritorială revine instanţei în a cărei circumscripţie se află sediul pârâtei, în cazul în care aceasta este o persoană juridică. Întrucât sediul pârâtei se află in municipiul Bistriţa, acţiunea trebuia introdusă la Judecătoria Bistriţa.

S-a mai constatat că nu sunt aplicabile dispoziţiile legale privind alegerea de competenţă, deoarece conform art. 21 alin 1 din Contractul încheiat între părţi:"Prezentul Contract va fi guvernat de legea română şi orice litigii legate de el vor fi soluţionate exclusive de instanţele din Bucureşti. Părţile renunţând la dreptul de a se adresa altor instanţe", această clauză neîndeplinind condiţiile prevăzute de art. 126 C. proc. civ. deoarece nu indică în mod expres care instanţă, dintre cele 6 situate în Municipiul Bucureşti este cea pe care părţile au ales o pentru soluţionarea litigiilor.

De asemenea, a reţinut instanţa, părţile nu au precizat niciun element prin care să poate fi identificată o anumită instanţă din municipiul Bucureşti, precum sediul reclamantei sau locul executării obligaţiilor. Într-o asemenea situaţie, voinţa părţilor de a proceda la alegerea unei instanţe este neclară, iar instanţa nu poate proceda la interpretarea clauzei de la art. 21 prin raportare la alte elemente, neprevăzute în mod expres.

Totodată, s-a reţinut că nu se poate susţine că prin art. 21 din contract a avut loc o alegere de competenţă în favoarea tuturor instanţelor din Bucureşti întrucât, după cum s-a arătat, clauza reglementată de art. 126 C. proc. civ. trebuie să aibă un conţinut clar şi expres, din care să reiasă o anumită instanţă competentă, iar nu multiple.

Ca urmare, cauza a fost trimisă spre soluţionare Judecătoriei Bistriţa.

La termenul de judecată din 07.06.2021, instanţa a invocat, din oficiu, excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Bistriţa în soluţionarea prezentului dosar, pe care a admis-o prin sentinţa civilă nr. 1216 din 22 iunie 2021, a declinat competenţa de soluţionarea a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei până la soluţionarea conflictului de competenţă şi a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

În esenţă, Judecătoria Bistriţa a reţinut că prin cererea de chemare în judecată, formulată în cauză, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la despăgubiri, ca urmare a unor produse livrate de reclamantă în baza contractului de distribuţie de produse de îngrijire.

Instanţa a reţinut că la art. 21 din contract părţile au stipulat că orice litigii legate de contract vor fi soluţionate exclusiv de instanţele din Bucureşti, părţile renunţând la dreptul de a se adresa altor instanţe.

Totodată, reţine dispoziţiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ.:, "Părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece (subl. ns.), în afară de cazul când această competenţă este exclusivă". Astfel, în procesele privitoare la bunuri sau alte drepturi de care părţile pot dispune şi unde legea nu stabileşte o competenţă teritorială exclusivă, se poate proceda la întocmirea unei convenţii de alegere a instanţei competente.

Părţile au ales în mod exclusiv prin acordul lor de voinţă faptul că se vor adresa doar instanţelor din Bucureşti şi chiar dacă nu au nominalizat în mod expres cărei instanţe din Bucureşti, în speţă devin aplicabile dispoziţiile art. 116 C. proc. civ., reclamanta având alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, aceasta introducând cererea la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, instanţa apreciind că această interpretare este în acord cu voinţa părţilor care au ales exclusiv competenţa instanţelor din Bucureşti.

Mai reţine instanţa, în măsura în care s-ar da eficienţă dispoziţiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ., ar însemna să fie nesocotită voinţa părţilor, privind alegerea instanţei în acord cu dispoziţiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ.

Din aceste considerente, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că instanţele, respectiv Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi Judecătoria Bistriţa, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Nici una din instanţele aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Regula de drept comun în materia competenţei teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Prin urmare, regula înscrisă în art. 107 C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziţie legală care să stabilească o altă instanţă competentă din punct de vedere teritorial.

Pe de altă parte, dispoziţiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că, părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei că procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă.

Înalta Curte constată că prin art. 21 din Contractul de distribuţie încheiat între părţi, acestea au stabilit că " Prezentul Contract va fi guvernat de legea română şi orice litigii legate de el vor fi soluţionate exclusive de instanţele din Bucureşti, Părţile renunţând la dreptul de a se adresa altor instanţe".

Aşadar, părţile au convenit ca litigiile privitoare la raportul juridic obligaţional dintre acestea să fie soluţionate de o altă instanţă decât cea competentă teritorial potrivit legii.

Întrucât competenţa de soluţionare a litigiului de faţă nu este una exclusivă, ci alternativă, clauza atributivă de competenţă în temeiul căreia reclamanta a introdus acţiunea la Judecatoria Sectorului 1 Bucureşti, îşi produce efectele în cauză, iar sesizarea acesteia a fost făcută în acord cu alegerea de competenţă a părţilor stabilită prin clauza inserată la art. 21 din contract, care derogă de la regula de drept comun.

Pe cale de consecinţă, date fiind dispoziţiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ. şi cele ale art. 116 din acelaşi Cod, rezultă că prin sesizarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, reclamanta şi-a exercitat dreptul de alegere a instanţei competente teritorial în acord cu clauza de la art. 21 din contractul încheiat între părţi.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 septembrie 2021.