Competence conflict over labor claims by prosecutor’s office auxiliary staff: application of Art. 127 CPC to determine territorial jurisdiction for personnel of state institutions.

Şedinţa publică din data de 15 septembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă din actele dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, la data de 01.10.2020, sub nr. x/2020, reclamanţii A., B., C., personal auxiliar de specialitate şi D., personal conex în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vălenii de Munte au chemat în judecată pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în Bucureşti, str. x, solicitând ca instanţa, prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună: recunoaşterea stării de discriminare în care ne aflăm din punct de vedere salarial în raport de personalul auxiliar de specialitate din cadrul Curţii de Apel Bacău, Curţii de Apel Bucureşti, Curţii de Apel Târgu Mureş şi Curţii de Apel Ploieşti, personal ce beneficiază de sporuri în procent de 45%, care depăşeşte limita prevăzută de art. 25 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, mod de calcul recunoscut ca fiind corect de către Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale prin adresa nr. x/28.02.2018 şi agreat de reprezentanţii Curţii de Conturi a României, în ceea ce priveşte cuantumul sporurilor aplicate, dar care nu a fost aplicat şi la nivelul maxim prevăzut pentru anul 2022; uniformizarea modului de calcul al salariilor pentru desfăşurarea activităţii în aceleaşi condiţii de vechime în muncă şi în funcţie, conform deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 23/2016 - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept din data de 01.01.2018 în ceea ce priveşte cuantumul sporurilor aplicate în baza Legii nr. 153/2017; repararea prejudiciului produs prin acţiunea pârâţilor până la data încetării stării de discriminare constând în plata diferenţei dintre suma care li s-a plătit efectiv şi suma care ar fi trebuit să se plătească fiecăruia conform salariului brut lunar, prin luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizaţiei brute lunare precum şi a cuantumului sporurilor de risc şi suprasolicitare neuropishică, a sporului de confidenţialitate şi a sporului pentru condiţii deosebite de muncă cuvenite, astfel cum au fost stabilite la nivel de către Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Bucureşti şi Curtea de Apel Ploieşti; obligarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova la plata sumelor reprezentând aceste diferenţe pentru perioada 1 ianuarie 2018-viitor; actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică şi prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată privind diferenţele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenţei plăţii sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamanţilor (datele la care s-au efectuat plăţile indemnizaţiilor reclamanţilor) până la plata efectivă a sumelor cuvenite solicitate anterior.

Prin sentinţa civilă nr. 80 din 15.01.2021 Tribunalul Prahova a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Galaţi.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Prahova a reţinut că, potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Potrivit art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ., dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţa de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

Totodată, potrivit art. 127 alin. (3) C. proc. civ., dispoziţiile alin. (1) şi alin. (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.

In cauză, reclamanţii A., B., C. şi D. au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vălenii de Munte.

Prin sentinţa civilă nr. 80 din 15 ianuarie 2021, pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia I civilă, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei. A fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi.

Ca urmare, cauza a fost trimisă spre soluţionare Tribunalului Galaţi.

La termenul de judecată de la 06.05.2021, Tribunalul Galaţi, secţia I civilă a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei sale teritoriale, pe care a admis-o prin sentinţa civilă nr. 901 din 03 iunie 2021, a declinat competenţa de soluţionarea a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei până la soluţionarea conflictului de competenţă şi a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

În esenţă, Tribunalul Galaţi, secţia I civilă a reţinut că potrivit art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. este incidentă competenţa facultativă atunci când reclamanţii au calitatea de personal auxiliar într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau când cererea este de competenţa unei instanţe inferioare celei la care reclamanţii îşi desfăşoară activitatea.

Potrivit instanţei, prezenta cerere vizând drepturi salariale este de competenţa tribunalului, instanţă superioară celei la care reclamanţii îşi desfăşoară activitatea, respectiv Parchetul de pe lângă Judecătoria Vălenii de Munte.

Pentru aceste considerente Tribunalul Galaţi a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Galaţi competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că instanţele, respectiv Tribunalul Prahova, secţia I civilă şi Tribunalul Galaţi, secţia I civilă cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Nici una din instanţele aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Instanţa reţine că prin cererea înregistrată la 01.10.2020, sub nr. x/2020 pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanţii C., A., B., personal auxiliar de specialitate şi D., personal conex în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vălenii de Munte, în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, au învestit instanţa cu un litigiu de muncă.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea".

Alineatul (2) al acestui text de lege prevede că "În cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care îşi acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Prin decizia nr. 290/2018 din 26 aprilie 2018 a Curţii Constituţionale s-a statuat că dispoziţiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., în interpretare restrictivă, încalcă principiul imparţialităţii justiţiei cuprins în art. 124 alin. (2) din Constituţie şi, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie, iar noţiunea de "judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ. îşi găseşte un sens constituţional numai în măsura în care vizează şi instanţa de judecată.

Prin Legea nr. 310/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1074 din 18.12.2018 s-a introdus alin. (21) la art. 127 din C. proc. civ., conform căruia dispoziţiile alin. (1) şi alin. (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau pârât, după caz.

În cauză, competenţa teritorială se determină în raport de pârâţii chemaţi în judecată.

În aceste condiţii, conform art. 127 alin. (1), alin. (2)1 şi alin. (3), C. proc. civ., competenţa revine uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi competentă, potrivit legii.

Curtea de Apel Galaţi, în circumscripţia căreia se află Tribunalul Galaţi, este una dintre curţile de apel aflate în vecinătatea Curţii de Apel Ploieşti, în circumscripţia căreia se află atât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti cât şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, pârâţi în prezenta cauză.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia a I-a Civila cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 septembrie 2021.