Positive conflict of jurisdiction: Competence confirmed for Administrative and Fiscal Section over Civil Section for appeal in public procurement-related unjust enrichment claim.

Şedinţa publică din data de 15 septembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta U.A.T. Comuna Sâmbata de Sus, prin Primar a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 516.256,55 RON, contravaloare situaţie de lucrări executate conform Anexei Obiectiv Reţea canalizare şi Branşamente în comuna Sâmbata de Sus - str. x şi str. x, sumă la care să se adauge dobânda legală; obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa nr. 541/CA din 27 iulie 2020, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, a fost admisă cererea reclamantei A. S.R.L.

Prin încheierea din 03 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, privind apelul formulat de apelanta pârâtă U.A.T. Comuna Sâmbata de Sus, prin Primar împotriva sentinţei nr. 541/CA din 27 iulie 2020, în favoarea Curţii de Apel Braşov, secţia Civilă, cu opinia separată, în sensul respingerii excepţiei invocate din oficiu şi acordarea unui termen pentru soluţionarea căii de atac.

În esenţă, Curtea de apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a reţinut că cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta-intimată A. S.R.L. a fost întemeiată pe îmbogăţirea fără justă cauză, fiind invocate exclusiv art. 1345 C. civ., art. 1516-1517 C. civ., art. 1530-1533 C. civ.

De asemenea, s-a reţinut puterea de lucru judecat a deciziei nr. 1977/R/13.12.2018, prin care Curtea de Apel Braşov a reţinut că nu există contract de achiziţie publică încheiat între intimata-reclamantă A. S.R.L. şi apelanta-pârâtă U.A.T. Comuna Sâmbăta de Sus care să aibă ca obiect executarea lucrărilor privind reţeaua de canalizare şi branşamente în comuna Sâmbăta de Sus, străzile Garaoieşti şi Valea Raţei, a căror contravaloare se solicită în cadrul dosarului nr. x/2018, prin invocarea îmbogăţirii fără justă cauză.

Curtea a apreciat că cererea din acest dosar este de natură pur civilă, iar în acest sens prima instanţă a soluţionat cauza prin aplicarea prevederilor C. civ. referitoare la îmbogăţirea fără justă cauză, indicând, astfel, în sentinţă, calea de atac a apelului.

Or, în considerarea principiului specializării, calea de atac trebuie soluţionată de secţia Civilă a Curţii de Apel Braşov, intervenţia secţiei de contencios administrativ şi fiscal, respectiv a completului specializat în litigii privind achiziţiile publice, fiind exclusă din moment ce, în cauză, nu este vorba de pretenţii care să derive dintr-un contract de achiziţii publice, ci este vorba de pretenţii izvorâte din raporturi juridice civile, regulile de procedură şi normele de drept material aplicabile fiind cele civile, natura civilă a cauzei păstrându-se şi în calea de atac, neputându-se modifica în căile de atac.

Având în vedere argumentele menţionate, văzând şi art. 136 C. proc. civ., instanţa a admis excepţia de necompetenţă materială procesuală a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal şi a declinat competenţa de soluţionare a apelului formulat de apelanta U.A.T. Comuna Sâmbăta de Sus, prin Primar, în contradictoriu cu intimata A. S.R.L., împotriva sentinţei civile nr. 541/CA/27.07.2020, în favoarea Curţii de Apel Braşov, secţia Civilă.

În opinia separată s-a reţinut că, în cauză, obiectul căii de atac îl constituie sentinţa civilă nr. 541/CA/27.07.2020, hotărâre judecătorească pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Complet specializat achiziţii publice.

În faţa completului de judecată căruia i-a fost repartizată cauza spre soluţionare în primă instanţă, nu s-a pus în discuţie ulterior chestiunea competenţei materiale procesuale a instanţei, ci acţiunea civilă a continuat să fie judecată şi soluţionată de către completul de judecată căruia i-a fost repartizată cauza spre soluţionare.

"Necompetenţa materială procesuală poate fi invocată de părţi ori de judecător doar în faţa primei instanţe, până la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii, în condiţiile art. 131 din C. proc. civ.. Invocarea excepţiei de necompetenţă materială de soluţionare a cauzei ulterior acestui moment procesual nu mai este posibilă, având loc o consolidare a competenţei materiale procesuale în mod definitiv în privinţa instanţei pe rolul căreia a fost introdusă cererea" (paragraful 73 al Deciziei nr. 31/2019 a ÎCCJ - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii).

Aşadar, neinvocarea excepţiei necompetenţei materiale procesuale în condiţiile art. 130 alin. (2) şi art. 131 C. proc. civ. are drept consecinţă consolidarea competenţei instanţei iniţial învestite, chiar şi în situaţia în care aceasta nu era competentă material să soluţioneze pricina în raport cu obiectul acesteia.

Or, invocarea în speţă a necompetenţei materiale procesuale a instanţei competente în soluţionarea căii de atac, motivat de faptul că, în fond, raportat la natura litigiului, competenţa materială procesuală de soluţionare a litigiului revenea unui complet specializat în soluţionarea litigiilor cu profesionişti, iar nu unui complet specializat în materia achiziţiilor publice, ar echivala cu posibilitatea invocării excepţiei necompetenţei materiale procesuale a primei instanţe direct în calea de atac, ceea ce contravine prevederilor art. 130 alin. (2) coroborat cu art. 136 alin. (1) C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia Civilă la data de 04 iunie 2021, sub nr. x/2018*.

La termenul de judecată din 24 iunie 2021, Curea de Apel Braşov, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale funcţionale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.

În esenţă, Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă a reţinut că cererea de chemare în judecată formulată de A. S.R.L. având ca obiect "litigiu privind achiziţiile publice", a fost repartizată spre soluţionare unui complet specializat în materia achiziţiilor publice din cadrul secţiei a II-a civile, de contencios administrativ şi fiscal, raportat la dispoziţiile art. 53 alin. (1) din Legea 101/2016, în forma anterioară modificării prin Legea nr. 212/2018.

Prin încheierea de şedinţă din 04 iunie 2018 din dosarul de fond, a fost verificată competenţa generală, materială şi teritorială de soluţionare a cauzei, în temeiul art. 131 C. proc. civ., instanţa reţinând că este competentă sub toate aspectele, acţiunea civilă fiind soluţionată de către completul de judecată căruia i-a fost repartizată cauza spre soluţionare, prin sentinţa civilă nr. 541/CA din 27 iulie 2020.

Calea de atac declarată de reclamanta UAT Comuna Sâmbăta de Sus, prin Primar a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal care, în majoritate, a reţinut natura civilă a cauzei şi consecinţa că nu poate fi atrasă competenţa instanţei de contencios administrativ în soluţionarea căii de atac.

Având în vedere că prin încheierea din 04 iunie 2018 a fost reţinută competenţa materială procesuală în favoarea completului specializat în achiziţii publice din cadrul secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Braşov, a avut loc o consolidare în mod definitiv a competenţei materiale procesuale în privinţa instanţei pe rolul căreia a fost introdusă cererea, dar şi a competenţei materiale procesuale în calea de atac în favoarea unui complet specializat în aceeaşi materie din cadrul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.

În concluzie, Curtea a constatat că, întrucât nu s-a invocat excepţia necompetenţei materiale procesuale în condiţiile art. 130 alin. (2) şi art. 131 C. proc. civ. şi a fost consolidată competenţa instanţei iniţial învestite, chiar dacă aceasta nu era competentă material să soluţioneze pricina în raport cu natura şi obiectul acesteia, competenţa soluţionării căii de atac revenind instanţei ierarhic superioare celei care a soluţionat în fond hotărârea atacată.

Aşa fiind, Curea de Apel Braşov, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale, a declinat competenţa de soluţionare a apelului în favoarea Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că instanţele, respectiv Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între secţiile sesizate fiind reciproce şi cel puţin una dintre aceste instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Nici una din instanţele aflate în conflict nu se consideră competentă, din punct de vedere material procesual, să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte reţine că instanţele au fost învestite cu un litigiu având ca obiect pretenţii, iar cererea este formulată de către reclamanta A. S.R.L. împotriva pârâtei UAT Comuna Sâmbăta de Sus, prin Primar.

În drept au fost invocate prevederile art. 1345, art. 1516, art. 1530 C. civ.

Înalta Curte constată că, în conformitate cu art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., necompetenţa este de ordine publică "în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura".

Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., "necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe".

Totodată, conform art. 131 alin. (1) C. proc. civ., "la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu".

În cauză, la primul termen de judecată cu părţile legal citate, respectiv 04 iunie 2018, în temeiul art. 131 C. proc. civ., Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Complet specializat achiziţii publice, verificându-şi competenţa de soluţionare a cauzei, a reţinut că este competent să soluţioneze litigiul.

Soluţia primei instanţe a fost atacată cu apel, fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, instanţă care, prin încheierea din 03 iunie 2021 şi-a declinat competenţa funcţională de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei Civile.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că neinvocarea excepţiei necompetenţei materiale procesuale în condiţiile art. 130 alin. (2) şi art. 131 C. proc. civ. are drept consecinţă consolidarea competenţei instanţei iniţial investite.

Având în vedere principiul specializării instanţelor, se constată că hotărârea pronunţată în primă instanţă a fost dată de către secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Braşov, astfel încât, pentru a fi respectat principiul specializării instanţelor, competentă să soluţioneze cererea de recurs este instanţa superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată, respectiv secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Braşov.

Prin urmare, excepţia necompetenţei nu mai putea fi invocată în calea de atac de către Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal din oficiu, aceasta fiind stabilită în mod definitiv de către prima instanţă care a soluţionat dosarul ca fiind unul de contencios administrativ şi fiscal.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată că, în speţă, secţia de contencios administrativ şi fiscal rămâne competentă să soluţioneze cauza ce i-a fost repartizată, nefiind îndeplinite condiţiile pentru declinarea competenţei către secţia a II-a Civilă.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, faţă de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 septembrie 2021.