Jurisdictional conflict between civil and administrative sections over appeal of public procurement contract acceptance suspension.

Şedinţa publică din data de 15 septembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2020, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele INSPECTORATUL JUDEŢEAN ÎN CONSTRUCŢII OLT şi UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ COMUNA SCHITU, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună: anularea Procesului Verbal de suspendare a procesului de recepţie la terminarea lucrărilor nr. 2944 din 11.09.2020, pe motiv de nulitate absolută a acestuia, fiind încheiat cu încălcarea dispoziţiilor H.G. nr. 343/2017 de modificare a H.G. nr. 273/1994 privind aprobarea Regulamentului de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora; să se constate în baza art. 14 din H.G. nr. 343/2017 de modificare a H.G. nr. 273/1994 privind aprobarea Regulamentului de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora, că recepţia la terminarea lucrărilor este efectuată prin neglijenţa UATC Schitu şi B.; să se dispună ca UATC Schitu şi Inspectoratul Judeţean în Construcţii Olt să reconvoace Comisia de recepţie pentru efectuarea recepţiei la terminarea lucrărilor în conformitate cu dispoziţiile H.G. nr. 343/2017 de modificare a H.G. nr. 273/1994 privind aprobarea Regulamentului de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora; să se dispună suspendarea efectelor procesului-verbal de suspendare a procesului de recepţie la terminarea lucrărilor nr. x din 11.09.2020, până la soluţionarea prezentei contestaţii; obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa nr. 151 din 17.02.2021, pronunţată de Tribunalul Olt, în dosarul nr. x/2020, au fost respinse cererile reclamantei S.C. A. S.R.L. ca rămase fără obiect.

Prin decizia nr. 12 din 23 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind apelul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L., împotriva sentinţei nr. 151 din 17.02.2021, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

În esenţă, Curtea de apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a reţinut că prezenta cauză a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, fiind repartizată pe rolul completului CCF2, specializat în judecarea litigiilor cu profesionişti şi a celor de contencios administrativ, conform menţiunilor din sistemul informatic "Ecris" - fişa completului de judecată.

Prin încheierea de şedinţă din 13 ianuarie 2021, dată la primul termen de judecată, Tribunalul Olt, secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a constatat competenţa Tribunalului Olt de a soluţiona cauza în primă instanţă, fără ca instanţa să califice litigiul, respectiv fără a preciza dacă litigiul este un litigiu cu profesionişti sau de contencios administrativ, respectiv dacă decurge dintr-un contract de achiziţie publică.

Totodată, instanţa a reţinut că procesul-verbal de suspendare a recepţiei, a cărei anulare a fost solicitată în cererea iniţială de chemare în judecată, a fost încheiat în etapa executării contractului de achiziţie publică, cererea de anulare a acestuia fiind astfel o cerere care decurge din executarea contractului administrativ de achiziţie publică, ceea ce atrăgea competenţa materială şi funcţională în primă instanţă a Tribunalului Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin prisma competenţei acesteia de a soluţiona cauze civile cu profesionişti.

Această competenţă mixtă a completului de judecată care a soluţionat cauza în primă instanţă determină însă competenţa de judecare a căilor de atac exercitate împotriva hotărârilor pronunţate de secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, atât de către secţia contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel, cât şi de către secţia a II a Civilă a Curţii de Apel, pentru stabilirea competenţei funcţionale a secţiilor instanţei de control judiciar fiind relevant obiectul cauzei.

Curtea mai reţine că în cuprinsul hotărârii recurate instanţa de fond nu a calificat actele şi faptele deduse judecăţii, nu a stabilit dacă litigiul este unul civil cu profesionişti sau de contencios administrativ, indicând însă calea de atac a apelului în termen de 10 zile de la comunicare, cale de atac ce nu este prevăzută de lege în materia contenciosului administrativ, care prevede doar calea de atac a recursului în materia contenciosului administrativ.

În fapt, Curtea a constatat că exercitarea apelului în termen de 10 zile de la comunicare este prevăzută de dispoziţiile art. 55 alin. (3)1 din Legea nr. 101/2016, normă legală care dispune că "Hotărârea pronunţată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (1)1 poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanţa ierarhic superioară. Apelul este soluţionat de urgenţă şi cu precădere, într-un termen ce nu va depăşi 30 de zile de la data sesizării legale a instanţei".

Or, art. 53 alin. (1)1 la care face trimitere art. 55 alin. (3)1 din Legea nr. 101/2016, prevede că "Procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia civilă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul."

S-a constatat astfel că, deşi instanţa de fond nu a stabilit cu claritate normele de procedură aplicabile, aceasta a avut în vedere faptul că reclamanta a formulat o cerere decurgând din executarea unui contract administrativ, ceea ce atrage competenţa secţiei civile a tribunalului.

Totodată, instanţa a arătat că apelantul a avut în vedere aceeaşi natură civilă a cauzei, întemeindu-şi cererea de apel pe dispoziţiile art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016.

În concluzie, având în vedere faptul că reclamanta a investit instanţa de fond cu soluţionarea unei cereri care decurge din executarea unui contract administrativ, soluţionarea apelului exercitat împotriva sentinţei instanţei de fond este de competenţa instanţei ierararhic superioare secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Tribunalului Olt, care raportat la obiectul cererii reclamantei este secţia a II a Civilă din cadrul Curţii de Apel Craiova, care judecă în aceeaşi materie, conform dispoziţiilor 55 alin. (3)1 din Legea nr. 101/2016.

În concluzie, instanţa a admis excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei de contencios administrativ şi fiscal şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II a Civilă, ambele din cadrul Curţii de Apel Craiova.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă la data de 30 iunie 2021, sub nr. x/2020*.

La termenul de judecată de la 06 iulie 2021, Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a pus în discuţie necompetenţa sa materială, iar prin decizia nr. 433 din 06 iulie 2021, a admis excepţia necompetenţei sale materiale funcţionale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În esenţă, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a reţinut că, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în materia contencios administrativ şi fiscal, obiectul principal al litigiului fiind contencios administrativ şi fiscal - anulare act, respectiv suspendare act administrativ.

Curtea constată astfel că litigiul a fost soluţionat de un complet specializat în materia contencios administrativ şi fiscal din cadrul secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Olt şi a fost înregistrat drept litigiu în materia contencios administrativ şi fiscal, fără ca pe parcursul judecăţii să fi intervenit vreo schimbare a acestei calificări, astfel cum rezultă din fişa dosarului, dar şi din încheierile de şedinţă, respectiv din dovezile de înmânare a actelor de procedură.

Curtea reţine incidente dispoziţiile art. 483 alin. (4) C. proc. civ., potrivit cărora recursul se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată.

În consecinţă, Curtea apreciază că instanţa superioară competentă să soluţioneze calea de atac este cea specializată în materia corespunzătoare celei care a pronunţat sentinţa de fond, respectiv secţia de contencios administrativ şi fiscal şi, prin urmare, va declina competenţa de soluţionare în favoarea acestei secţii.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că instanţele, respectiv Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între secţiile sesizate fiind reciproce şi cel puţin una dintre aceste instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Nici una din instanţele aflate în conflict nu se consideră competentă, din punct de vedere material procesual, să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte reţine că instanţele au fost învestite cu un litigiu având ca obiect anulare act, iar cererea este formulată de către reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva pârâţilor Inspectoratul Judeţean în Construcţii Olt şi Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Schitu.

În drept au fost invocate prevederile Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, H.G. nr. 273/1994 privind aprobarea Regulamentului privind recepţia construcţiilor, Regulamentul privind controlul de stat al calităţii în construcţii şi legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Înalta Curte constată că, în conformitate cu art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., necompetenţa este de ordine publică "în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura".

Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., "necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe".

Totodată, conform art. 131 alin. (1) C. proc. civ., "la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu".

În cauză, la primul termen de judecată cu părţile legal citate, respectiv 13 ianuarie 2021, în temeiul art. 131 C. proc. civ., Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, verificându-şi competenţa de soluţionare a cauzei, a reţinut că este competent să soluţioneze litigiul, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 95 pct. 4 C. proc. civ. raportat la art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Soluţia primei instanţe a fost atacată cu recurs, fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, instanţă care, prin Decizia nr. 12 din 23 iunie 2021 şi-a declinat competenţa funcţională de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a Civile.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că în primă instanţă litigiul a fost soluţionat de către secţia de contencios administrativ şi fiscal, în raport cu dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar recursul împotriva sentinţelor pronunţate de tribunalele administrativ-fiscale se judecă de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel.

Având în vedere principiul specializării instanţelor, se constată că hotărârea pronunţată în primă instanţă a fost dată de către secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Olt, astfel încât, pentru a fi respectat principiul specializării instanţelor, competentă să soluţioneze cererea de recurs este instanţa superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată, respectiv secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Craiova.

Prin urmare, excepţia necompetenţei nu mai putea fi invocată în recurs de către Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, aceasta fiind stabilită în mod definitiv de către prima instanţă, care a soluţionat dosarul ca fiind unul de contencios administrativ şi fiscal.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată că, în speţă, secţia de contencios administrativ şi fiscal rămâne competentă să soluţioneze cauza ce i-a fost repartizată, nefiind îndeplinite condiţiile pentru declinarea competenţei către secţia a II-a Civilă.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, faţă de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 septembrie 2021.