Appeal for lack of interest fails; extraordinary contestation rejected because prior partial remand left no practical benefit for prevailing claimant.

Şedinţa publică din data de 15 septembrie 2021

Asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 26.01.2021 reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 957 din 5 august 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Prin cererea de recurs a solicitat admiterea căii de atac promovate, modificarea, în parte, a deciziei recurate, în sensul respingerii apelului declarat de chemata în garanţie, Direcţia pentru Agricultură Judeţeană Teleorman şi menţinerea încheierii din 18.02.2019 şi a sentinţei civile nr. 136/03.04.2019 pronunţate de Tribunalul Teleorman, ca fiind temeinice şi legale. Totodată, a solicitat menţinerea soluţiei cu privire la respingerea, ca tardiv, a apelului formulat de apelantul-chemat în garanţie Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Prin decizia nr. 520 din 09 martie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017 a fost admis recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 957 din 5 august 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă. A fost casată în parte decizia civilă nr. 957/05.08.2020 şi trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare reclamantul A. S.R.L., încadrând criticile formulate în motivele prevăzute de dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 1 şi 318 C. proc. civ.

Contestatorul arată că la termenul de judecată din 9 martie 2021, intimata Direcţia pentru Agricultură Judeţeană Ilfov a formulat în faţa instanţei de recurs o cerere de amânare, prin intermediul căreia a solicitat un nou termen de judecată motivat de faptul că reprezentantul intimatei se află în concediu medical, facând dovada cu certificatul medical în acest sens. Contestatoarea apreciază abuzivă decizia instanţei de respingere a cererii de amânare, deşi părţile litigante prezente nu s-au opus acordării unui termen de judecată în acest sens.

Totodată, contestatorul arată că instanţa nu s-a pronunţat cu privire la decizia nr. 1280/2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2006 prin care se stabileşte puterea de lucru judecat în prezenta cauză.

O altă critică pe care o face contestatoarea se referă la faptul că instanţa de recurs a omis să cerceteze raportul de expertiză prin care se arată că A. S.R.L. este creditor al statului, iar suspendarea procesului la cererea instanţei în temeiul art. 75 din legea 85/2014 este abuzivă şi lipsită de temei.

Contestatoarea susţine în esenţă că instanţa de recurs a omis sa se pronunţe asupra motivelor de recurs invocate de către aceasta: lipsa interesului apelantei Direcţia Agricultură Judeţeană Teleorman în promovarea apelului, motivul invocat privind neaplicarea legii insolvenţei, motivul privind căderea contestatoarei în pretenţii, a temeiniciei admiterii cererii de chemare în garanţie a debitoarei contestatoarei, căderea în pretenţii a intimatei Direcţia Agricultură Judeţeană Teleorman şi temeinicia admiterii cererii de chemare în garanţie a Ministerului Agriculturii, motivul privind citarea corectă a fermierilor la termenul de judecată şi casarea abuzivă a încheierii de la termenul de judecată din 18.02.2019.

Intimatul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare, prin care a invocat în principal, excepţia tardivităţii formulării contestaţiei în anulare şi excepţia inadmisibilităţii căii de atac şi, în subsidiar respingerea contestaţiei în anulare ca fiind neîntemeiată.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia tardivităţii şi a lipsei de interes, a reţinut următoarele:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia se pot desfiinţa, în cazurile expres şi limitativ prevăzute de textele legale care o reglementează, decizii pronunţate de instanţele de recurs.

Termenul de exercitare este prevăzut de art. 319 alin. (2) teza a doua C. proc. civ., care stipulează că împotriva hotărârilor care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestaţia poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.

În speţă, decizia nr. 520 din 09 martie 2021 fiind irevocabilă, nu a fost comunicată părţilor, însă se constată că prezenta contestaţie în anulare a fost declarată la data de 08 iunie 2021, cu respectarea termenului prevăzut de art. 319 alin. (2) C. proc. civ., motiv pentru care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge excepţia tardivităţii.

Asupra excepţiei lipsei de interes, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Excepţia lipsei de interes este o excepţie de fond, absolută şi peremptorie, care, în caz de admitere, face de prisos cercetarea pe fond a cererii, motiv pentru care instanţa are obligaţia să se pronunţe cu prioritate asupra acesteia.

Astfel, interesul, ca şi condiţie de exerciţiu a acţiunii civile, reprezintă folosul pe care îl are o persoană, pentru a justifica punerea în mişcare a procedurii judiciare, fiind necesar ca acesta să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.

Cerinţa interesului de a fi actual trebuie îndeplinită pe întreaga durată a raportului juridic de drept procesual.

Interesul procesual este o condiţie de exerciţiu a acţiunii civile, în timp ce căile de atac sunt forme de manifestare a acţiunii civile ce presupun exercitarea dreptului de a face uz de acestea şi se înscriu în ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege, prin care se urmăreşte protecţia unui drept subiectiv ori a unui interes legitim şi pentru a căror realizare recurgerea la instanţă este obligatorie.

Ca atare, interesul procesual actual, legitim şi personal este o condiţie de exerciţiu ce trebuie să se justifice în fiecare etapă procesuală, aşadar şi în cadrul contestaţiei în anulare.

Se constată din expunerea rezumată a cauzei că în urma admiterii motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., invocat de către instanţă din oficiu, a fost casată în parte decizia civilă nr. 957/05.08.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti şi trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.

De asemenea, Înalta Curte reţine că instanţa de recurs a analizat motivele de nelegalitate invocate de către A. S.R.L., decizia fiind redactată în funcţie de motivele de recurs invocate, instanţa nefiind obligată să răspundă fiecărei critici în parte.

Prin urmare, în cauză, contestatoarea A. S.R.L. se situează pe poziţia părţii care a câştigat în această etapă procesuală, de vreme ce recursul său a fost admis, iar decizia casată în parte şi trimisă spre rejudecare.

De asemenea, împrejurarea că la termenul de judecată din 9 martie 2021 intimata Direcţia pentru Agricultură Judeţeană Ilfov a formulat în faţa instanţei de recurs o cerere de amânare, prin intermediul căreia a solicitat un nou termen de judecată motivat de faptul că reprezentantul intimatei se află în concediu medical, instanţa respingând cererea de amânare, nu este de natură să justifice interesul contestatoarei în atacarea hotărârii în temeiul art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Or, calitatea de parte în proces nu este suficientă pentru declararea căii de atac, este necesar ca cel care declară calea de atac să justifice şi interesul de a ataca hotărârea.

Astfel, interesul promovării prezentei contestaţii în anulare nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, în sensul că nu mai este determinat, legitim, personal, născut şi actual, iar contestatoarea nu poate justifica un interes în exercitarea căii de atac.

De altfel, interesul în exercitarea oricăreia dintre formele procedurale ce intră în conţinutul acţiunii civile trebuie să fie şi juridic, ceea ce înseamnă că un interes pur teoretic nu justifică exerciţiul acţiunii civile.

În consecinţă, interesul promovării prezentei contestaţii în anulare nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege în sensul că nu este actual, deoarece nu mai există niciun folos practic pentru contestatoare de a critica aspecte pe care instanţa de recurs le-a analizat, a admis recursul şi a trimis spre rejudecare.

În considerarea acestor argumente, contestatoarea A. S.R.L. nu justifică interes în promovarea căii de atac, motiv pentru care excepţia invocată din oficiu se dovedeşte a fi întemeiată, iar contestaţia în anulare urmează să fie respinsă ca lipsită de interes.

Pentru raţiunile înfăţişate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca lipsită de interes, contestaţia în anulare declarată de contestatorul A. S.R.L., împotriva deciziei nr. 520 din 09 martie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia tardivităţii ca nefondată.

Admite excepţia lipsei de interes.

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 520 din 9 martie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, ca lipsită de interes.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 septembrie 2021.