Territorial jurisdiction for trade union-represented individual labor disputes: domicile of employees versus union headquarters.

Şedinţa publică din data de 14 septembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 24 aprilie 2020 pe rolul Tribunalului Suceava, sub nr. x/2020, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G. şi H., reprezentaţi legal de Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România, au solicitat obligarea pârâtei Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Vadu Moldovei, judeţul Suceava, la punerea în aplicare a Hotărârii Consiliului Local nr. 5 din 31.01.2019 privind aprobarea salariilor de bază aferente funcţiilor din cadrul unităţii, începând cu luna ianuarie 2019.

În motivarea cererii, reclamanţii au arătat în esenţă că prin anexa la Hotărârea nr. 5 din 31.01.2019 s-a dispus aprobarea salariilor de bază din cadrul unităţii, însă drepturile salariale nu au fost calculate potrivit valorii stabilite de ordonatorul de credite.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 7 şi art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554 din 2004 şi art. 192-194 din C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 1467 din 21 decembrie 2020, Tribunalul Suceava, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi, în temeiul dispoziţiilor art. 132 din C. proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România cu sediul în Municipiul Galaţi are calitate procesuală activă şi, în determinarea competenţei teritoriale, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii se are în vedere sediul reclamantului.

2. Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Galaţi, secţia I civilă la data de 15 martie 2021, sub acelaşi număr.

Prin sentinţa civilă nr. 758/2021 din 07 mai 2021, Tribunalul Galaţi, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de către instanţă din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secţia I civilă.

Instanţa a reţinut în motivarea hotărârii că Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România are doar calitatea de reprezentant al reclamanţilor, care au domiciliul pe raza judeţului Suceava.

Prin urmare, tribunalul a motivat că în cauză competenţa de soluţionare se stabileşte în funcţie de domiciliul reclamanţilor şi nu de sediul sindicatului, întrucât acesta din urmă nu a formulat acţiunea în numele membrilor săi de sindicat, ci a menţionat expres că are doar calitatea de reprezentant legal.

Astfel, instanţa apreciază că domiciliul reclamanţilor determină stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a prezentei cereri de chemare în judecată, care potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii aparţine Tribunalului Suceava.

În baza art. 133 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., Tribunalul Galaţi, secţia I civilă a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi în temeiul art. 135 alin. (1) din acelaşi cod a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

3. La data de 31 mai 2021 dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub acelaşi număr.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Tribunalul Suceava şi Tribunalul Galaţi, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Suceava competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată reclamanţii, reprezentaţi legal de Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România, au solicitat obligarea pârâtei la punerea în aplicare a Hotărârii Consiliului Local nr. 5 din 31.01.2019 privind aprobarea salariilor de bază aferente funcţiilor din cadrul unităţii, începând cu luna ianuarie 2019.

Având în vedere că litigiul dedus judecăţii este un conflict de muncă, sunt incidente dispoziţiile legale specifice jurisdicţiei muncii.

Potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.

Conform prevederilor art. 210 din Legea nr. 62 din 2011 a dialogului social, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul iar potrivit art. 28 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ, salariaţii pot fi reprezentaţi legal de sindicat.

Prin decizia în interesul legii nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justitie, dată în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, referitor la calitatea procesuală activă a organizaţiilor sindicale în acţiuni promovate în numele membrilor de sindicat, precum şi a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 118 din 01 martie 2013, s-a statuat că instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acţiunilor formulate de sindicat este cea de la sediul sindicatului reclamant.

În egală măsură, chiar în contextul celor statuate prin Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013, pronunţată în soluţionarea recursului în interesul legii, nu se poate reţine că se instituie o competenţă teritorială exclusivă doar în favoarea instanţei în a cărei rază teritorială se regăseşte sediul organizaţiei sindicale, în condiţiile în care acţiunea este formulată de membrii sindicatului, care au atât domiciliul cât şi locul de muncă pe raza judeţului Suceava şi care, în virtutea principiului disponibilităţii, şi-au exprimat opţiunea prin sesizarea Tribunalului Suceava.

Prin urmare, în raport cu dispoziţiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii şi art. 210 din Legea nr. 62 din 2011 a dialogului social, competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamanţi prin reprezentant legal Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România aparţine instanţei în a cărei circumscripţie reclamanţii au atât domiciliul cât şi locul de muncă, respectiv Tribunalul Suceava.

Faţă de considerentele anterior expuse, şi prin raportare la dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 septembrie 2021.