Challenge to judicial obligation to transmit case for appeal hearing within statutory deadline

Şedinţa publică din data de 14 septembrie 2021

Asupra plângerii din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. La 6 iulie 2021, a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale contestaţia la tergiversarea procesului formulată de A..

În motivarea contestaţiei, întemeiată pe dispoziţiile art. 522 alin. (2) pct. 4 teza II din C. proc. civ., acesta a arătat, în esenţă, că, în cauză, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a nesocotit obligaţia de a înainta dosarul instanţei ierarhic superioare, în vederea judecării recursului formulat împotriva hotărârii prin care s-a constatat perimată cererea de lămurire.

2. Prin încheierea din 15 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a respins, ca neîntemeiată, contestaţia la tergiversarea procesului formulată de contestatorul A..

Curtea de apel a reţinut în considerentele încheierii că împotriva deciziei civile nr. 3948 din 03 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, petentul a formulat recurs la 10 noiembrie 2020 iar dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 3 decembrie 2020.

Prin urmare, curtea de apel a motivat că şi-a îndeplinit obligaţia de a soluţiona cauza într-un termen optim şi previzibil şi a luat măsurile ce cădeau în sarcina sa, în vederea judecării recursului declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 3948 din data de 03.11.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2018.

3. La 6 august 2021 petentul A. a formulat plângere împotriva încheierii din 15 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

În drept, petentul şi-a întemeiat plângerea pe dispoziţiile art. 522 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., art. 1, 11 şi 20 din Constituţia României, Convenţia internaţională privind drepturile civile şi politice, Convenţia internaţională privind drepturile economice, sociale şi culturale, Rezoluţia 60/147 din 16 decembrie 2005 a Adunării generale a ONU şi Convenţia de la Viena asupra tratatelor.

În motivarea plângerii, petentul A. a suţinut că instanţa de apel nu a luat toate măsurile ce cădeau în sarcina acesteia în vederea judecării recursului. Măsurile luate de curtea de apel nu au fost suficiente pentru finalizarea procedurii de punere pe rol a cauzei, în termen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la 16 august 2021.

Analizând plângerea formulată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie o va respinge, pentru următoarele considerente:

Procedura instituită de legiuitor la Titlul IV al Cărţii a II-a din C. proc. civ. intitulat "Contestatia privind tergiversarea procesului" reprezintă una dintre mijloacele procesuale puse la îndemâna părţilor pentru a urmări evoluţia cauzei în raport cu art. 6 alin. (1) C. proc. civ., precum şi cu estimarea temporală realizată potrivit art. 238 din acelaşi cod.

Natura contestaţiei nu este aceea a unei căi de atac împotriva hotărârii judecătoreşti pronunţate, ci a unui remediu procesual care să dinamizeze judecarea cauzei, pe de o parte, prin identificarea punctelor în care instanţa care judecă cererea principală nu a îndeplinit în termenul prevăzut de lege anumite acte ce ţin de judecata cauzei, nu a luat măsurile legale pentru a responsabiliza participanţii la proces sau nu şi-a îndeplinit obligaţia de a soluţiona cauza într-un termen optim şi previzibil şi, pe de altă parte, prin luarea măsurilor necesare înlăturării situaţiei care a provocat tergiversarea judecăţii.

Astfel, scopul instituirii procedurii a fost acela de a se remedia rapid şi eficient situaţiile în care judecarea cauzei stagnează fie din motive neimputabile instanţei, dar cu privire la care aceasta nu a luat măsurile legale necesare dinamizării procesului, fie din motive imputabile instanţei care nu a efectuat lucrările cauzei în termenul defipt de lege.

În cauză, contestaţia privind tergiversarea procesului a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 522 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. referitoare la ipoteza în care instanţa şi-a nesocotit obligaţia de a soluţiona cauza într-un termen optim şi previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluţionării cauzei, deşi timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că argumentele expuse de petent în susţinerea plângerii formulate împotriva încheierii de soluţionare a contestaţiei vizează neîndeplinirea măsurilor necesare de către curtea de apel în vederea judecării recursului.

Din verificările efectuate, Înalta Curte constată că, pe de o parte, la 10 noiembrie 2020 petentul A. a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 3948 din 03 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, iar, pe de altă parte, dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 3 decembrie 2020, în prezent fiind în procedura de filtrare a recursului.

Prin urmare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a reţinut, în mod corect, în încheierea atacată, faptul că şi-a îndeplinit obligaţia de a soluţiona cauza într-un termen optim şi previzibil şi a luat măsurile ce cădeau în sarcina sa, în vederea judecării recursului declarat de A. împotriva deciziei civile nr. 3948 din data de 03.11.2020, pronunţată de aceeaşi instanţă.

Având în vedere cele evocate, Înalta Curte, în temeiul art. 525 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge plângerea formulată de petentul A. împotriva încheierii din 15 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge plângerea formulată de petentul A. împotriva încheierii din 15 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 septembrie 2021.