Time-barred appeal against peremption of revision request in pension point calculation dispute

Şedinţa publică din data de 14 septembrie 2021

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 3 octombrie 2019 pe rolul Tribunalul Timiş, secţia I civilă, sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Timiş la încetarea abuzurilor concretizate în calcularea greşită în anul 2016 a punctajului lunar realizat de reclamant.

În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 997 şi următoarele din C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 1400 din 31 octombrie 2019, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, ca inadmisibilă.

2. Împotriva acestei hotărâri, la 11 noiembrie 2019, reclamantul A. a formulat apel, cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

Prin decizia civilă nr. 1173 din 27 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, s-a respins apelul formulat de către reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1400 din 31 octombrie 2019, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă, ca tardiv.

3. La data de 5 decembrie 2019, s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2019, cererea de revizuire formulată de către apelantul A. împotriva deciziei civile nr. 1173 din 27 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 509 pct. 7 din C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din 31 ianuarie 2020, instanţa a suspendat judecarea cererii de revizuire, fiind reţinută aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., întrucât părţile, legal citate, nu au cerut judecarea cauzei în lipsă.

Prin decizia civilă nr. 108 din 11 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, s-a admis excepţia perimării cererii şi, pe cale de consecinţă, s-a constatat perimată cererea de revizuire formulată de apelantul A..

4. Împotriva acestei decizii a formulat recurs revizuentul A. la 25 ianuarie 2021, prin care a criticat modalitatea de stabilire a punctajului prin decizia de pensionare x din 24.04.2019, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Timiş.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a, la 1 februarie 2021.

Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, în temeiul art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 248 alin. (1) din acelaşi cod, excepţia tardivităţii recursului pentru nedepunerea acestuia în termen, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează să respingă ca tardiv recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin decizia recurată s-a constatat perimarea cererii de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 1173 din 27 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei" iar conform art. 421 alin. (2) teza I din acelaşi cod "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare".

De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., "când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte" iar, potrivit art. 182 alin. (1) din acelaşi cod, termenul care se socoteşte pe zile se împlineşte la ora 24 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură.

Calculând termenul de recurs cu respectarea acestor dispoziţii imperative, Înalta Curte constată că, în cauză, termenul de 5 zile prevăzut de art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ., calculat de la data pronunţării hotărârii atacate, s-a împlinit la 17 decembrie 2020, ora 24:00.

Aşadar, recursul a fost declarat cu depăşirea termenului de 5 zile prevăzut de dispoziţiile art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ., având în vedere că decizia recurată a fost pronunţată la 11 decembrie 2020, iar cererea de recurs a fost depusă la 25 ianuarie 2021, potrivit dovezii aflate la dosarul de recurs.

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

Obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, potrivit art. 6 paragraf 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, instituirea unor termene procedurale servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor.

Ca atare, neexercitarea dreptului procesual în cadrul termenului imperativ stabilit de lege atrage sancţiunea decăderii, iar actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate, potrivit art. 185 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte constată că recurentul nu şi-a îndeplinit obligaţia de a exercita dreptul procesual în cadrul termenului stabilit de dispoziţiile legale incidente, astfel încât va admite excepţia tardivităţii declarării recursului, invocată din oficiu, şi va respinge ca tardiv recursul declarat de recurentul A., împotriva deciziei civile nr. 1086 din 11 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul formulat de recurentul A., împotriva deciziei civile nr. 1086 din 11 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 septembrie 2021.