Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1654/2021 AI generated

Inadmissibility of civil contractual liability action for excessive execution fees due to exclusive competence of execution court under contestation against execution.

Case Number Decizia nr. 1654/2021
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, thereby upholding the Court of Appeal's and the first-instance court's rulings that rejected the plaintiff's claim for the return of excess execution costs. The dispute involved a creditor in a bankruptcy proceeding seeking to recover over 1 million RON allegedly retained excessively by a judicial bailiff as execution fees, framed as a claim for contractual liability. The court ruled that the action was inadmissible because the challenge to execution costs constitutes a specialized procedure under the Code of Civil Procedure, specifically subject to a "contestation against execution" filed with the execution court, and cannot be brought through a general action for civil contractual liability. The decisive legal basis included Article 640(4) of the Code of Civil Procedure, which grants the execution court jurisdiction to censor execution costs via specific challenges, and Article 488(1)(8) regarding the grounds for appeal, with the court holding that the provisions of the Law on the Judicial Bailiff profession regarding civil liability do not circumvent the mandatory use of the specialized execution review procedure.

Legislator headnote

AI generated

art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 45 din Legea nr. 188/2000, art. 1170 C. civ, art. 627 alin. (1) C. proc. civ, art. 488 pct. 8 C. proc. civ, art. 1270 alin. (1) C. civ; Inadmissibility of civil contractual liability action for excessive execution fees due to exclusive competence of execution court under contestation against execution: Recurenta citează dispoziţiile art. 45 din Legea nr. 188/2000 care instituie posibilitatea pentru executorul judecătoresc de a răspunde civil, însă se reproşează instanţei de apel că a analizat situaţia dedusă judecăţii doar prin prisma C. proc. civ., toate celelalte aspecte nefiind analizate.

Keywords

AI generated
contractual liability article of civil procedure civil bankruptcy judicial law legal fees exclusive jurisdiction

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 24 iunie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a Civilă la data de 07.06.2019, reclamanta Electrocentrale Bucuresti S.A., prin administrator special A. si prin administrator judiciar B. a chemat in judecata pe paratul Biroul Executorului Judecătoresc C., solicitand ca acesta sa fie obligat la plata sumei de 1.041.853,14 RON, suma care a fost retinuta excesiv cu titlu de cheltuieli de executare in cadrul dosarului de executare nr. 903/2016 cu încălcarea contractului de executare nr. x/2016 si a prevederilor legale privind executarea silita, precum si la plata dobânzii legale penalizatoare de la data introducerii cererii pana la data plăţii efective.

Prin sentinţa civilă nr. 2801/03.10.2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2019 s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta Electrocentrale Bucureşti S.A., prin administrator special A. si prin administrator judiciar B. impotriva pârâtului Biroul Executorului Judecătoresc C..

Împotriva sentinţei civile nr. 2801/03.10.2019 a declarat apel apelanta-reclamantă Electrocentrale Bucureşti S.A. prin B..

Criticile formulate de către apelanta-reclamantă s-au referit la reţinerea eronată a excepţiei de inadmisibilitate.

Analizând apelul declarat, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a Civilă prin decizia civilă nr. 1639/A din 16 noiembrie 2020 a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă Electrocentrale Bucureşti S.A. prin B. în contradictoriu cu intimatul-pârât Biroul Executorului Judecătoresc C. împotriva sentinţei civile nr. 2801/03.10.2019 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2019.

Împotriva deciziei sus menţionate a declarat recurs reclamanta Electrocentrale Bucureşti S.A. prin administrator judiciar B..

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă susţine, în principal, că decizia recurată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor C. civ., C. proc. civ., cât şi prin prisma Legii nr. 188/2000.

În raport de argumentele instanţei de apel, recurenta sub un prim aspect, argumentează critica faţă de procedura specială de cenzurare a activităţii executorului judecătoresc, la care face referire instanţa de apel.

Se susţine că în procedura specială de cenzurare a activităţii executorului judecătoresc s-a constatat definitiv şi irevocabil că executorul judecătoresc nu are calitate procesuală, respectiv în dosarul nr. x/2016 ce a avut ca obiect contestaţia formulată de debitorul Radet împotriva încheierilor de executare, aspecte care nu au fost luate în analiză de către instanţa de apel.

Având în vedere soluţia pronunţată în acest dosar, coroborat cu prevederile contractului de executare nr. x/2016 încheiat între BEJ C. şi Electrocentrale Bucureşti, recurenta apreciază că este evident că singura posibilitate de recuperare a cheltuielilor de executare reţinute excesiv de către executorul judecătoresc este acţiunea în răspundere contractuală.

A doua critică formulată de recurentă, se referă la aplicarea legislaţiei specifice pentru exercitarea profesiei executorului judecătoresc, care prevede expres că acesta răspunde civil.

Recurenta citează dispoziţiile art. 45 din Legea nr. 188/2000 care instituie posibilitatea pentru executorul judecătoresc de a răspunde civil, însă se reproşează instanţei de apel că a analizat situaţia dedusă judecăţii doar prin prisma C. proc. civ., toate celelalte aspecte nefiind analizate.

Cu privire la aplicarea prevederilor C. civ., recurenta face trimitere la contractul de executare nr. x/2016, susţinând că executorul judecătoresc a încălcat prevederile acestuia, respectiv art. 2.1, art. 3.1, art. 3.2, art. 4.1 alin. (6) şi art. 7.

Răspunderea executorului judecătoresc este întemeiată pe prevederile art. 1270 alin. (1) şi art. 1170 C. civ., pentru neîndeplinirea obligaţiilor contractuale, raportul juridic născut între executor şi creditorul titlului executoriu neputând fi extras sferei dreptului contractual.

De asemenea, recurenta face trimitere la dispoziţiile art. 627 alin. (1) C. proc. civ., pentru a arăta că obligaţia executorului judecătoresc este de a depune toate diligenţele şi priceperea sa în realizarea procedurii de executare silită, neatingerea rezultatului nefiind susceptibilă ipso facto de a atrage răspunderea profesionistului.

Rolul executorului judecătoresc în funcţionarea sistemului judiciar este indispensabilă, iar ori de câte ori fapta culpabilă determină producerea unui prejudiciu persoanelor implicate în procedură sau terţilor este necesară angajarea răspunderii executorului judecătoresc şi obligarea acesteia la repararea integrală a pagubei.

Conduita ulterioară a executorului după încheierea contractului de executare, aşa cum rezultă din dosarul de executare nr. 903/2016 demonstrează reaua credinţă a acestuia, prin reţinerea şi încasarea sumei de 1.041.853,14 RON cu titlu de cheltuieli de executare.

Faţă de aceste considerente, recurenta apreciază că acţiunea formulată de reclamantă este admisibilă, instanţa de fond şi apel refuzând să analizeze culpa executorului judecătoresc, în concret.

În mod netemeinic şi nelegal, instanţele de fond elimină posibilitatea ca executorul să răspundă civil pentru faptele abuzive comise în exercitarea profesiei, în condiţiile în care Legea nr. 188/2000 prevede în mod clar răspunderea acestuia, iar C. proc. civ. nu o exclude.

Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului.

Examinând hotărârea atacată în contextul criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează.

Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost invocat de recurenta-reclamantă, referindu-se la respingerea acţiunii ca inadmisibilă, fără a fi analizată culpa executorului judecătoresc, raportat la aplicarea dispoziţiilor C. civ., în relaţia contractuală dintre reclamantă şi BEJ C. şi la aplicarea legislaţiei specifice pentru exercitarea profesiei executorului judecătoresc.

Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., poate fi invocat atunci când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.

Invocând acest motiv, reclamanta Electrocentrale Bucureşti S.A. a avut în vedere lipsa de bază legală a deciziei care rezultă din fundamentarea soluţiei pe dispoziţiile C. proc. civ., fără a analiza răspunderea contractuală a executorului judecătoresc raportat la răspunderea instituită de Legea nr. 188/2000 precum şi raportat la art. 1270 alin. (1) C. civ.

Aşa cum rezultă din actele dosarului, cererea de chemare în judecată a avut ca obiect angajarea răspunderii civile contractuale a pârâtului, raportat la contractul încheiat cu BEJ C. pentru punerea în executare a unui titlu executoriu.

Se reţine că temeiul legal al cererii de chemare în judecată este reprezentat de acordul contractual nr. x/2016 intervenit între reclamantă şi executorul judecătoresc, prin care se invocă nerespectarea procentului aplicabil sumelor recuperate în procedura de executare silită.

Sub acest aspect instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală nefiind îndeplinite condiţiile de admisibilitate a acţiunii în răspundere civilă contractuală, deoarece reclamantul uzează de o acţiune neprevăzută de lege, instanţa de drept comun neavând atribuţii în cenzurarea activităţii executorului judecătoresc.

Prin urmare, în mod legal, instanţa de apel a reţinut că cererea este inadmisibilă din perspectiva art. 640 alin. (4) C. proc. civ., deoarece se cere cenzurarea unor cheltuieli de executare, iar raportarea la dispoziţiile art. 1270 alin. (1), art. 1350 şi art. 1170 C. civ. nu are legătură cu obiectul dedus judecăţii.

Potrivit art. 640 alin. (4) C. proc. civ., cheltuielile de executare se stabilesc de către executorul judecătoresc, iar aceste sume pot fi cenzurate de instanţa de executare, pe calea contestaţiei la executare formulată de partea interesată.

În consecinţă, procedura specială de cenzurare a activităţii executorului judecătoresc este contestaţia la executare, care poate fi exercitată de partea interesată, ci nu numai de debitor.

Deşi recurenta face trimitere la demersul special exercitat de debitor, se reţine că acesta nu a vizat chestiunea litigioasă dedusă judecăţii în cauza de faţă, astfel încât neutilizarea procedurii speciale în ceea ce priveşte contestarea cheltuielilor de judecată nu deschide calea acţiunii de drept comun.

De asemenea, criticile recurentei privind incidenţa răspunderii civile a executorului judecătoresc în temeiul Legii nr. 188/2000 sunt nefondate, raportat la acelaşi argument evocat, şi anume faptul că executarea silită se realiează sub supravegherea instanţei de executare, investită prin contestaţia la executare.

Dispoziţiile Legii nr. 188/2000 care reglementează activitatea executorului judecătoresc nu sunt incidente, întrucât în pricina de faţă se contestă măsurile dispuse în procedura executării de către executor, pentru care C. proc. civ., în art. 622, art. 623, art. 625 alin. (2), art. 652 alin. (1), art. 653 alin. (1), art. 656 alin. (1), art. 657, art. 670 a prevăzut o serie de măsuri şi proceduri specifice, de competenţa instanţei de executare.

Concluzionând, instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs de nelegalitate, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. nefiind întemeiat, astfel încât în baza art. 497 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă ELECTROCENTRALE BUCUREŞTI S.A. prin administrator judiciar B.. împotriva deciziei civile nr. 1639A din 16 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC C..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2021.