Appeal against reduced moral damages in road-accident claim inadmissible; appellate award final.

Şedinţa publică din data de 24 iunie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 05.04.2019, sub nr. x/2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. şi intervenientul forţat C. a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 200.000 euro (echivalent în RON 950.000 RON la cursul B.N.R. de 4,75 RON/euro), reprezentând despăgubiri morale urmare a accidentului rutier suferit de reclamantă, produs din vina numitului C. la data de 16.01.2018, pe teritoriul României.

Prin sentinţa civilă nr. 474 din 28.05.2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a Civilă a admis, în parte, cererea de chemare în judecată şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 150.000 RON, reprezentând daune morale.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta A., prin care a solicitat admiterea apelului şi schimbarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată în integralitate, cu consecinţa majorării cuantumului daunelor morale acordate.

Împotriva aceleiaşi sentinţe a declarat apel în termen legal şi pârâta S.C. B. S.A., prin care a solicitat admiterea apelului si schimbarea hotărârii atacate, in sensul diminuării daunelor morale acordate de la 150.000 RON la 36.120 RON.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a Civilă prin decizia civilă nr. 1776 din 14.12.2020 a admis excepţia de netimbrare.

A anulat apelul formulat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 474 din 28.05.2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimatul-intervenient C., ca netimbrat.

A admis apelul formulat de apelanta-pârâtă S.C. B. S.A., împotriva sentinţei civile nr. 474 din 28.05.2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimatul-intervenient C. şi a schimbat în parte sentinţa civilă, în sensul că a redus cuantumul daunelor morale la suma de 80.000 RON.

Recurenta-reclamantă A. a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 21.01.2021.

Recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a deciziei recurate, cu consecinţa admiterii apelului şi cu privire la cel de al treilea motiv de apel, care vizează critica reclamanţilor cu privire la momentul de la care a fost obligată pârâta la plata penalităţilor de întârziere de 0,2%.

Intimata-pârâtă B. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de recurenta-reclamantă raportat la dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. din Legea nr. 310/2018 şi excepţia nulităţii recursului, conform art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., având în vedere că aspectele prezentate în cuprinsul cererii de recurs vizează netemeinicia deciziei recurate; în măsura în care instanţa va aprecia că recursul nu este nul, a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 şi la art. 248 din acelaşi cod, excepţia inadmisibilităţii recursului, care primează în faţa excepţiei nulităţii, întrucât vizează principiul legalităţii căilor de atac, Înalta Curte constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, de alte mijloace procedurale în afară de cele prevăzute de lege.

Principiul enunţat este consacrat în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, în art. 457.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

În conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Aşadar, prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la data de 21 decembrie 2018, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv 05 aprilie 2019, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce priveşte anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc şi cele din materia asigurărilor.

Prin urmare, raportat la dispoziţiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunţare, în accepţiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Se mai reţine că instanţa nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părţi netemeinică sau nelegală, ci are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ stabilite de lege.

Faţă de cele anterior expuse, Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 1776 din 14 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 1776 din 14 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.A. şi intimatul-intervenient C..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2021.