Cassation inadmissible in insurance matters under post-2018 procedural exclusions; annulment of unstamped appeal

Şedinţa publică din data de 24 iunie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia a II-a Civilă la data de 16.04.2019, reclamanţii A., B., ambii prin reprezentant legal C. (mamă), au formulat cerere de chemare în judecată împotriva pârâtei D. S.A., cu citarea în calitate de intervenient forţat, potrivit dispoziţiilor art. 54 alin. (1) din Legea nr. 136/1995 privind asigurările si reasigurările in Romania cu modificările si completările ulterioare, a numitului E..

A solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligată pârâta să plătească reclamantei A., 20.000 RON, cu titlul de daune materiale, reprezentând prejudiciul suferit de către minoră în urma vătămărilor rezultate din acest eveniment si contravaloarea cheltuielilor efectuate cu spitalizarea, analize medicale, recuperare medicală, medicamentele folosite, costurile controalelor medicale periodice, cheltuieli cu transportul, îngrijire personală; 450.000 RON. cu titlul de daune morale, pentru repararea prejudiciului produs de suferinţa fizică si psihică îndurată - ca urmare a producerii accidentului, în perioada de spitalizare şi în perioada ce a urmat, precum şi datorită gravităţii consecinţelor accidentului atât în plan fizic, precum şi în plan emoţional;

Reclamantului B., 1.000 RON. cu titlul de daune materiale, reprezentând prejudiciul suferit de către minor în urma vătămărilor rezultate din acest eveniment; 150.000 RON. cu titlul de daune morale, pentru repararea prejudiciului produs de suferinţa fizică şi psihică îndurată - ca urmare a producerii accidentului, în perioada ce a urmat, precum şi datorită consecinţelor accidentului în plan emoţional;

A solicitat de asemenea obligarea pârâtei, către fiecare reclamant în parte, la plata penalizării de 0,2% calculată la sumele arătate anterior pentru fiecare zi de întârziere începând cu data de 14.02,2017 (data la care pârâta a formulat ofertele de despăgubire, asumându-şi astfel, implicit obligaţia de plată) şi până la data plătii efective, în conformitate cu prevederile dispoziţiilor art. 38 coroborat cu art. 37 din Norma ASF privitoare la RCA nr. 23/2014.

A mai solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor pe judecată, ocazionate de acest litigiu.

Prin sentinţa nr. 256 din 30 octombrie 2019, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2019, s-a admis acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B. şi a fost obligată pârâta D. S.A., la plata către reclamanta A. a sumei de 12.000 RON cu titlu de daune morale şi plata către reclamantul B. a sumei de 3.000 RON cu titlu de daune morale; a fost respinsă în rest acţiunea; şi a fost obligată pârâta D. S.A. la plata către stat 855 RON resprezentând ajutor public judiciar de care reclamanţii au beneficiat sub forma scutirii, proporţional cu suma totală acordată în favoarea celor doi reclamanţi minori, iar diferenţa ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxelor de timbru aferente cererii, potrivit încheierii din 24.04.2019, rămân în sarcina statului.

Prin sentinţa nr. 15 din 27 ianuarie 2020 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2019, s-a admis cererea de completare dispozitiv formulată de reclamanţi şi a fost obligată pârâta D. S.A. la plata către fiecare reclamant în parte a penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,2% ce se va calcula la sumele menţionate în dispozitivul sentinţei nr. 256/2019, începând cu data de 14.02.2017 şi până la data plăţii efective.

Împotriva sentinţei nr. 256 din 30 octombrie 2019, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2019, au declarat apel reclamanţii A. şi B., iar împotriva sentinţei nr. 15/27.01.2020 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II - a civilă, a declarat apel pârâta D. S.A..

Examinând criticile de apel, în raport de dispoziţiile art. 476 alin. (1) şi art. 477 C. proc. civ., Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a Civilă prin decizia nr. 337/2020 din 16 iulie 2020 a admis apelul declarat de reclamanţii A. şi B., împotriva sentinţei nr. 256 din 30 octombrie 2019, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2019.

A admis apelul declarat de pârâta D. S.A. împotriva sentinţei nr. 15 din 27 ianuarie 2020 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2019.

A schimbat în parte sentinţa nr. 256/30 octombrie 2019 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă în sensul că a obligat pe pârâta D. S.A. la plata către reclamanta A. a sumei de 30.000 RON cu titlu de daune morale şi la plata către reclamantul B. a sumei de 5.000 RON cu titlu de daune morale.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei nr. 256 din 30 octombrie 2019, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă.

A schimbat în parte sentinţa nr. 15/27 ianuarie 2020 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă în sensul că a admis cererea de completare dispozitiv formulată de reclamanţi şi a obligat pârâta D. S.A. la plata către fiecare reclamant în parte a penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,2% ce se vor calcula la sumele menţionate în dispozitivul sentinţei 256/2019 începând cu a 11-a zi de la rămânerea definitivă a hotărârii.

Recurenţii-reclamanţi A. şi B. prin reprezentant legal C. şi recurenta-pârâtă D. S.A. au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 13.01.2021.

Recurenţii-reclamanţi au solicitat admiterea recursului, casarea în parte a deciziei recurate, cu consecinţa admiterii apelului şi cu privire la cel de al treilea motiv de apel, care vizează critica reclamanţilor cu privire la momentul de la care a fost obligată pârâta la plata penalităţilor de întârziere de 0,2%.

Recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a deciziei şi rejudecând cauza schimbarea în parte a hotărârii atacate şi diminuarea daunelor morale acordate de instanţa de apel.

Recurenţii-reclamanţi au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de recurenta-pârâtă raportat la dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. din Legea nr. 310/2018, excepţia nulităţii recursului, conform art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., având în vedere că aspectele prezentate în cuprinsul cererii de recurs vizează netemeinicia deciziei recurate; în măsura în care instanţa va aprecia că recursul nu este nul, a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

Recurenta-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia tardivităţii recursului reclamanţilor şi în subsidiar respingerea acestuia ca nefondat.

Recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. prin reprezentant legal C..

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 şi la art. 248 din acelaşi cod, excepţia inadmisibilităţii recursului, care primează în faţa excepţiei nulităţii, întrucât vizează principiul legalităţii căilor de atac, Înalta Curte constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, de alte mijloace procedurale în afară de cele prevăzute de lege.

Principiul enunţat este consacrat în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, în art. 457.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

În conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Aşadar, prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la data de 21 decembrie 2018, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv 16 aprilie 2019, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce priveşte anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc şi cele din materia asigurărilor.

Prin urmare, raportat la dispoziţiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunţare, în accepţiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Se mai reţine că instanţa nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părţi netemeinică sau nelegală, ci are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ stabilite de lege.

Faţă de cele anterior expuse, Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. prin reprezentant legal C..

Recursul declarat de recurenta-pârâtă D. S.A..

Înalta Curte luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., chestiunea prealabilă a timbrajului, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a anula cererea de recurs ca netimbrată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei acţiuni sau căi de atac, dar şi respectarea dispoziţiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în faţa instanţei, aceasta nefiind legal învestită.

Dispoziţiile art. 197 C. proc. civ. prevăd că "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii."

De asemenea, prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele de timbru, a fost statuat principiul, potrivit căruia, acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menţionat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.

Dispoziţiile art. 32 ale O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în prima instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile prevăzute de lege.

Potrivit art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, s-a stabilit în sarcina recurentei-pârâte D. S.A. obligaţia de a plăti taxa judiciară de timbru în cuantum de 930 RON.

Conform dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

Potrivit prevederilor art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, dacă, până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanţa, reclamantul nu îndeplineşte obligaţia de plată a taxei, instanţa va anula cererea sau o va soluţiona în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal.

Înalta Curte, constată că prezenta cerere de recurs nu a fost timbrată anticipat şi că partea nu s-a conformat obligaţiei ce îi revenea, deşi s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei de timbru în valoare de 930 RON, aşa cum rezultă din dovada aflată la dosar.

În aceste condiţii devin incidente dispoziţiile art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 coroborate cu art. 197 C. proc. civ., care stabilesc că netimbrarea sau insuficienta timbrare atrag anularea cererii.

Reţinând că în speţă, nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de la obligaţia timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 32, art. 33 alin. (2) şi art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 raportate la art. 197 C. proc. civ. şi să dispună anularea ca netimbrată a cererii de recurs.

Prin urmare, faţă de cele ce preced, precum şi pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, instanţa este obligată a examina cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Or, în cauză, aceste cerinţe se constată a nu fi îndeplinite, aşa încât Înalta Curte urmează a proceda la anularea ca netimbrată a cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă D. S.A. împotriva deciziei nr. 337/2020 din 16 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. prin reprezentant legal C. şi B. prin reprezentant legal C. împotriva deciziei nr. 337/2020 din 16 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta-pârâtă D. S.A. împotriva deciziei nr. 337/2020 din 16 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2021.