Death of close relative: moral damages quantification and inadmissibility of cassation appeal for mere re-evaluation of evidence and insufficient legal grounds.

Şedinţa publică din data de 23 iunie 2021

Analizând actele de la dosar şi decizia atacată, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia a II-a civilă la 29.06.2018, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A. şi intervenientul D., obligarea pârâtei la plata către reclamanta A. a sumei de 13.450 RON, cu titlu de daune materiale şi a sumei de 1.500.000 RON, reprezentând daune morale şi la plata către reclamantul B. a sumei de 750.000 RON, cu titlu de daune morale, sume la care se adaugă dobânda penalizatoare, calculată de la data pronunţării hotărârii până la plata efectivă, sume care vor fi actualizare cu indicele de inflaţie la data plăţii efective şi cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa nr. 306/26.11.2019, Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată şi a obligat pârâta la plata către A. a sumei de 13.450 RON, cu titlu de daune materiale şi 90.000 RON, reprezentând daune morale şi către B. a sumei de 90.000 RON, cu titlu de daune morale, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, sume la care se adaugă dobânda penalizatoare, calculată de la data pronunţării hotărârii până la plata efectivă; a fost obligată pârâta la plata către reclamanţi a sumei de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, atât reclamanţii, cât şi pârâta au declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia nr. 121/19.05.2020, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a respins ca nefondate apelurile.

Împotriva deciziei din apel, A. şi B. au declarat recurs, solicitând casarea acesteia şi trimiterea cauzei instanţei de apel pentru o nouă judecată.

În motivare, recurenţii au arătat că instanţa de prim control judiciar le-a respins apelul prin raportare la o practică judiciară pe care nu o identifică şi la o greşită interpretare a textelor de lege.

În acest sens, au susţinut că instanţa de apel a reţinut că, deşi cuantificarea prejudiciilor morale nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, în urma aplicării criteriilor referitoare la consecinţele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic şi afectiv, importanţa valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării etc. Toate aceste criterii se subordonează aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs, fiind necesară stabilirea unui anumit echilibru între prejudiciul moral suferit şi despăgubirile acordate, în măsură să permită celui prejudiciat anumite avantaje care să atenueze suferinţele morale, fără a se ajunge însă în situaţia îmbogăţirii fără just temei.

Recurenţii au arătat că, referitor la aceste aspecte, curtea de apel a reţinut că acordarea unor sume mai mari ar duce la o îmbogăţire fără justă cauză şi a apreciat că acordarea a câte 90.000 RON pentru fiecare dintre reclamanţi reprezintă o despăgubire suficientă şi echitabilă.

Au subliniat recurenţii că trebuie avut în vedere că atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cât şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie atunci când acordă despăgubiri morale, nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, procedând la o apreciere proprie asupra circumstanţelor particulare ale cauzei, raportat la suferinţele fizice şi psihice pe care le-au resimţit victimele sau rudele unei victime, precum şi a consecinţelor negative pe care accidentul le-a avut asupra vieţii lor particulare, astfel cum acestea sunt evidenţiate prin probele administrate.

Pornind de la aceste criterii, curtea de apel a reţinut că, în speţă, prejudiciul moral invocat de reclamanţi este dovedit, însă, raportat la practica judiciară, orice sumă mai mare decât cele acordate de tribunal ar reprezenta amenzi excesive pentru autorul accidentului şi venituri nejustificate pentru reclamanţi.

În opinia recurenţilor, decizia atacată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, devenind astfel incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Concretizând, au susţinut că instanţa de apel a aplicat greşit atât prevederile art. 50 alin. (2) lit. d) din Norma A.S.F. nr. 23/2014, în vigoare la momentul producerii decesului soţului, respectiv tatălui lor, care prevedea că la stabilirea despăgubirilor în cazul decesului unor persoane, se au în vedere daunele morale în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România, dar şi ale art. 1.357 alin. (1) şi (1).385 C. civ., potrivit cărora cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare integral. Prin urmare, autorul faptei ilicite este ţinut să repare atât prejudiciul previzibil, cât şi cel neprevizibil, adică acea pagubă a cărei apariţie nu a fost în măsură să o anticipeze la data săvârşirii faptei.

Potrivit recurenţilor, instanţa de apel nu a făcut nicio trimitere la legislaţia naţională aplicabilă şi la jurisprudenţa instanţelor din România, deşi au depus la dosar o serie de hotărâri judecătoreşti din care rezultă un nivel al daunelor morale mult superior celui acordat de prima instanţă.

Au subliniat autorii căii de atac că prin cererea de probatorii pe care au formulat-o în apel au urmărit să dovedească suferinţele pe care le-au îndurat, încă nestinse, în condiţiile în care pârâta a depus la dosar un contract de tranzacţie, prin care mama defunctului a primit o sumă de 58.500 RON, reprezentând daune morale, iar cele două surori câte 30.000 RON.

În continuare, au arătat că deosebit de importante, în reţinerea acestor daune morale, sunt urmările pe care le-a avut decesul soţului recurentei asupra vieţii acesteia, care, aşa cum rezultă şi din actele medicale pe care le-a depus la dosar, suferă de tulburare depresiv anxioasă, simptom ce necesită consiliere de specialitate şi tratament medicamentos.

În final, au solicitat să se aibă în vedere hotărârile judecătoreşti depuse la dosar cu titlu de practică judiciară, care relevă că drept consecinţă a urmărilor devastatoare asupra victimelor din accidentele rutiere, instanţele de judecată au acordat despăgubiri morale de ordinul a sute de mii de euro pentru fiecare persoană care a suferit moral ca urmare a pierderii celor dragi.

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru lipsa motivelor de nelegalitate; în subsidiar, a solicitat respingerea ca nefondat a recursului.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar şi, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părţilor, care au fost înştiinţate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, a luat în examinare cu prioritate excepţia nulităţii recursului asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 coroborat cu art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., se reţin următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ. recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În cauză, recurenţii au indicat în mod expres motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Analiza cererii de recurs relevă că nu au fost formulate critici de nelegalitate împotriva deciziei din apel care să poată fi circumscrise motivului de recurs invocat, deoarece susţinerile puse în discuţie reprezintă aspecte de nemulţumire cu privire la cuantumul daunelor morale acordate în primă instanţă şi menţinute în apel.

Înalta Curte constată că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost invocat în mod formal, deoarece recurenţii deşi fac trimiteri la mai multe norme de drept material încălcate sau aplicate greşit, cum ar fi art. 50 alin. (2) lit. d) din Norma A.S.F. nr. 23/2014, art. 1.357 şi art. 1.385 C. civ., în realitate criticile vizează modul în care au fost interpretate probele, fiind evidenţiată greşita evaluare a practicii judiciare şi a consecinţelor morale ale accidentului în viaţa recurenţilor.

Or, nu se poate considera că aceste susţineri ale recurenţilor din cuprinsul cererii de recurs reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ.

Sub acest aspect, se reţine că afirmaţiile recurenţilor dezvoltate în memoriul de recurs nu pot reprezenta critici veritabile de nelegalitate, în măsura în care nu se arată cum se reflectă aplicarea sau interpretarea greşită a legii în raport de considerentele instanţei de apel, recurenţii urmărind să obţină o nouă evaluare a fondului pretenţiilor şi a materialului probator, incompatibilă cu natura nedevolutivă a căii de atac exercitate.

Astfel cum a arătat şi instanţa de apel, cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecinţele negative suferite de cel în cauză, în plan fizic, psihic şi afectiv, importanţa valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, motiv pentru care nu se poate reţine o eventuală ignorare a jurisprudenţei în materie în cazul în care partea solicitantă nu este mulţumită sub aspectul cuantumului acordat.

Or, recurenţii propun în recurs stabilirea unei alte stări de fapt, prin reevaluarea probatoriului administrat, care să conducă la majorarea cuantumului daunelor morale acordate, aspecte de netemeinicie ce nu mai pot fi puse în discuţie în această etapă procesuală.

Sancţiunea nulităţii recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare în sens procedural, respectiv atunci când nu se arată şi nu se dezvoltă motivele de nelegalitate.

Prin urmare, aceste aspecte de netemeinicie nu pot face obiectul analizei în calea extraordinară de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmăreşte să supună examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Faţă de considerentele expuse mai sus, subliniind că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea căii de atac, Înalta Curte, dând eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenţii-reclamanţi E. şi B. împotriva deciziei nr. 121/19.05.2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 iunie 2021.