Inadmissibility of cassation appeal in labor dispute under exclusive appellate jurisdiction of Art. 483(2) CPC

Şedinţa publică din data de 23 iunie 2021

Analizând actele de la dosar şi decizia atacată, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale la 19.07.2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA S.A., a solicitat instanţei de judecată ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâta la plata către reclamant a sumei totale de 50.000 de RON, din care 40.000 de RON, cu titlu de daune materiale şi 10.000 de RON, reprezentând daune morale, astfel cum a fost precizată prin cererile depuse la dosar în datele de 03.08.2017, 26.10.2017, 05.01.2018, modificată prin cererile depuse la dosar la 05.01.2018, respectiv precizată prin cererile depuse la 19.04.2018, 07.09.2018 şi verbal în şedinţa publică din 20.09.2018.

Prin sentinţa civilă nr. 3759/12.10.2018, Tribunalul Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins ca neîntemeiată acţiunea modificată de reclamant.

Împotriva sentinţei civile, reclamantul a declarat apel, care a fost respins prin decizia civilă nr. 587/21.05.2020, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat calea de atac intitulată "contestaţie", solicitând anularea hotărârii şi, pe fond, admiterea cererii sale.

Totodată, conform actelor de procedură ulterior formulate, reclamantul a precizat că, în cauză, împotriva deciziei curţii de apel, a declarat recurs.

În motivarea recursului, recurentul a reluat solicitările făcute în faţa instanţelor de fond cu privire la cuantumul despăgubirilor şi reaua-credinţă a pârâtei, ca urmare a refuzului încadrării lui în grupa a II-a de muncă, deşi îndeplinea condiţiile legale în acest sens, iar din aceste motive s-a şi îmbolnăvit.

Recurentul a mai susţinut că pârâta a refuzat în mod abuziv şi cu rea-credinţă să-i elibereze o adeverinţă din care să rezulte că a fost încadrat în grupa a II-a de muncă în perioada 03.02.1989-01.05.1999, motiv pentru care nu a putut beneficia de drepturile cuvenite din pensie.

Totodată, a invocat nelegalitatea deciziei atacate din perspectiva încălcării dreptul la viaţă reglementat de art. 2 C.E.D.O. şi a arătat că nu are adăpost, familie şi nici copii, precizând că singurul său venit îl reprezintă pensia în cuantum de 1.250 RON, bani insuficienţi pentru un trai decent.

Intimata S.C. COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, în temeiul art. 457 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 274 din Codul muncii, susţinând că decizia atacată este definitivă şi că nu este supusă recursului. Pe fond, a solicitat respingerea recursului şi menţinerea deciziei atacate ca fiind temeinică şi legală.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar şi, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părţilor, care au fost înştiinţate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, a luat în examinare cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 coroborat cu art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., se reţin următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în noul C. proc. civ. la art. 457.

În cauză, recursul are ca obiect decizia civilă nr. 587/21.05.2020, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă într-un conflict de muncă, în cadrul căruia reclamantul solicită acordarea de daune-interese, invocând reaua-credinţă a pârâtei cu privire la refuzul de a îl încadra în grupa a II-a de muncă pentru perioada 03.02.1989-01.05.1999 şi de a îi elibera o adeverinţă în acest sens.

Litigiul are ca fundament răspunderea angajatorului derivată din raporturi juridice de muncă, devenind incidente dispoziţiile art. 274 din Codul muncii şi art. 214 din Legea nr. 62/2011, prin care se statuează că în această jurisdicţie hotărârea primei instanţe este supusă numai căii de atac a apelului.

De asemenea, potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (…) conflictele de muncă şi de asigurări sociale (…)".

Astfel, în raport cu dispoziţiile legale enunţate, Înalta Curte constată că decizia civilă nr. 587/21.05.2020, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, împotriva căreia a fost declarat prezentul recurs, era definitivă încă de la pronunţare, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

Prin urmare, Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, va respinge recursul ca inadmisibil, în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 587/21.05.2020, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 iunie 2021.