Inadmissibility of extraordinary appeal against non-appealable clarification order under Code of Civil Procedure
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the extraordinary appeal (contestație în anulare) filed by the appellant, thereby leaving intact the earlier High Court order of March 10, 2021, which had rejected a request for clarification of the operative part of a final civil judgment. The dispute concerned the procedural admissibility of an extraordinary appeal against an interim decision (încheiere) rendered in clarification proceedings, where the appellant argued that the failure to legally cite them or their absence from the hearing allowed for the remedy under Article 503(1) of the Code of Civil Procedure. Relying on the principle of the legality of appeals and the doctrine that extraordinary appeals are only available where the law expressly permits, the court held that interim decisions resolving requests for clarification are subject to the same appeal restrictions as the underlying judgments they clarify; since the original judgment was not subject to any appeal under Article 525(1), the subsequent interim decision was similarly immune from appeal, rendering the extraordinary appeal inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 503 alin. (1) C. proc. civ, art. 248 alin. (2) C. proc. civ, art. 525 alin. (1) C. proc. civ, art. 446 C. proc. civ, art. 443 C. proc. civ, art. 503 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ; Inadmissibility of extraordinary appeal against non-appealable clarification order under Code of Civil Procedure: Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în noul C. proc. civ. în art. 457.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 23 iunie 2021
Asupra contestaţiei în anulare de faţă, reţine următoarele:
Prin decizia nr. 583/06.03.2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2019, a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul A. împotriva încheierii din 29.01.2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Împotriva acestei decizii, petentul a formulat cerere de lămurire a dispozitivului, care a fost respinsă prin încheierea din 10.03.2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2019.1.
Împotriva acestei încheieri, A. a formulat contestaţie în anulare, în motivarea căreia a susţinut, în esenţă, că a fost încălcată ordinea de drept intern, fiind redat conţinutul mai multor norme legale, respectiv art. 2, art. 11, art. 20, art. 124, art. 126, art. 131 şi art. 147 din Constituţia României, Legea nr. 535/2004, C. pen., art. 443-444 C. proc. civ.
În drept, a invocat prevederile art. 503 alin. (1) C. proc. civ.
Înalta Curte a luat în examinare cu prioritate excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, în temeiul art. 248 alin. (2) C. proc. civ., care este prioritară solicitării de declinare a cauzei, reţinând următoarele:
Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.
Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în noul C. proc. civ. în art. 457.
Obiectul contestaţiei în anulare fundamentate pe dispoziţiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ. este reprezentat de încheierea din 10.03.2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2019.1, prin care a fost respinsă cererea de lămurire a dispozitivului deciziei nr. 583/06.03.2020, pronunţată de aceeaşi instanţă într-o plângere promovată împotriva unei contestaţii privind tergiversarea procesului, hotărâre care nu este supusă niciunei căi de atac, potrivit art. 525 alin. (1) C. proc. civ.
Totodată, prin edictarea dispoziţiilor art. 446 C. proc. civ. legiuitorul a reglementat calea de atac în cazul încheierilor pronunţate în cererile de lămurire cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului, statuând că sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile pentru care s-a solicitat aplicarea art. 443 C. proc. civ., încheierea recurată fiind, aşadar, nesupusă niciunei căi de atac.
Per a contrario, contestaţia în anulare nu este deschisă dacă, potrivit unei dispoziţii normative cu caracter special, legea nu deschide părţii dreptul la formularea căii de atac extraordinare.
Potrivit art. 503 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata".
Or, în cauză, încheierea atacată cu prezenta contestaţie în anulare nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevăzută în mod imperativ de art. 503 alin. (1) C. proc. civ., dispoziţii coroborate cu cele ale art. 525 alin. (1) C. proc. civ.
Astfel, sub acest aspect, Înalta Curte reţine că încheierea din 10.03.2021 nu este supusă niciunei căi de atac, având în vedere prevederile art. 446 raportat la art. 525 alin. (1) C. proc. civ., astfel că nu poate forma obiect al contestaţiei în anulare întemeiate pe dispoziţiile art. 503 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Prin urmare, Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, va respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva încheierii din 10.03.2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2019.1.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 iunie 2021.