Commercial debt claim: appeal annulled for failure to pay judicial stamp and cost compensation denied

Şedinţa publică din data de 23 iunie 2021

Analizând actele de la dosar şi decizia atacată, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 30.05.2019 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI a civilă, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta B. S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei de 443.351,20 RON, reprezentând contravaloarea cantităţilor de var livrate în perioada aprilie- iunie 2015, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 1.350 C. civ., art. 194 şi urm. C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 749/24.06.2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta la plata sumei de 443.351,2 RON, reprezentând pretenţii şi de 8.038,5 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe civile, pârâta a declarat apel, criticând-o pentru netemeinice şi nelegalitate.

Prin decizia civilă nr. 29/12.01.2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins ca nefondat apelul pârâtei.

Împotriva acestei decizii civile, pârâta a declarat recurs, solicitând casarea şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată curţii de apel, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivare, a invocat, în esenţă, greşita interpretare şi aplicare a normelor care vizează instituţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi a normelor referitoare la denunţarea viciilor ascunse ale lucrului, în raport cu neîndeplinirea obligaţiilor contractuale ce îi reveneau reclamantei.

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, susţinând lipsa motivelor de nelegalitate. Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La 28.05.2021, recurenta a depus la dosar o cerere de renunţare la judecata cauzei, conform art. 406 şi urm. C. proc. civ.

Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte, conform dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ. raportat la art. 24 alin. (2) coroborat cu art. 32 şi art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, a luat în examinare, cu prioritate, excepţia netimbrării recursului, care primează cercetării altor aspecte procesuale, asupra căreia se reţin următoarele:

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru.

Totodată, dispoziţiile art. 32 din O.U.G. nr. 80/2013 stabilesc că taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile prevăzute de lege, iar art. 33 statuează că acestea se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege.

Potrivit art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, "În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON".

Pe de altă parte, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

În cauză obiectul litigiului este evaluabil în bani, iar în etapa regularizării cererii de recurs s-a constatat că recursul nu este timbrat, fiind stabilită în sarcina recurentei obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4.019,26 RON, conform art. 24 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013.

Astfel, recurentei-pârâte B. S.A. i s-a pus în vedere prin citaţie, potrivit dovezilor existente la dosar, să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru de 4.019,26 RON, măsură asupra căreia nu s-a conformat.

Prin urmare, având în vedere faptul că în cauză recurenta nu şi-a îndeplinit obligaţia de timbrare ce îi revenea până la acest termen de judecată şi că nu operează scutirea legală de la obligaţia timbrării, Înalta Curte urmează a da eficienţă dispoziţiilor art. 32 şi art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, precum şi a prevederilor art. 494 coroborat cu art. 197 C. proc. civ. şi să dispună anularea recursului ca netimbrat.

În ceea ce priveşte cererea intimatei privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

De asemenea, conform art. 452 C. proc. civ., partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.

În cauză, cu ocazia dezbaterilor, intimata a precizat că solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 8.787 RON, depunând în acest sens factura şi extrasul de cont.

Înscrisurile depuse la dosar în dovedirea cheltuielilor de judecată efectuate nu conţin elemente de identificare concrete care să facă dovada existenţei şi întinderii lor, nefiind întrunite cerinţele de la art. 452 C. proc. civ., de vreme ce în împuternicirea avocaţială se menţionează un contract de asistenţă juridică (nr. x/01.07.2013), diferit de cel menţionat în factura fiscală (nr. x/07.05.2019), sens în care Înalta Curte constată că înscrisurile depuse de intimată nu dovedesc, în mod specific, că plata onorariului de avocat s-a făcut pentru asistenţa acordată în acest litigiu.

Aşa fiind, Înalta Curte va respinge cererea intimatei de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 29/12.01.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Respinge cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 iunie 2021.