Inadmissibility of cassation appeal against final decision on annulment request in social security pension litigation
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal (recurs) as inadmissible, thereby upholding the Court of Appeal's prior decision which had declared the plaintiff's request for annulment null and void due to late filing, leaving the initial ruling denying the claimant's rights in force. The dispute originated from a social security matter where a plaintiff challenged a pension recalculation and the validity of an invalidity pension decision by the local pension office; after the lower court and the appellate court upheld the pension office's position, the plaintiff filed a late request for annulment (contestaţie în anulare), which was dismissed for tardiness, prompting the final appeal. The decisive legal basis rests on the principle of the legality of remedies and specific statutory exclusions: under Art. 483(2) of the Civil Procedure Code, decisions in social security cases are final and not subject to appeal to the High Court, and under Art. 508(4), the ruling on a request for annulment against a final decision is itself final, rendering the specific case type and procedural stage beyond the reach of this extraordinary remedy.
Legislator headnote
AI generatedart. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 483 alin. (2) C. proc. civ, art. 508 alin. (4) C. proc. civ; Inadmissibility of cassation appeal against final decision on annulment request in social security pension litigation: Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în noul C. proc. civ. în art. 457.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 23 iunie 2021
Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia Civilă la 26.09.2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa, solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să fie obligată pârâta la recalcularea pensiei prin valorificarea adeverinţelor nr. x/06.03.2008 şi nr. y/24.03.2008 emise de S.C. B. S.A., nr. 662/25.03.2008 emisă de S.C. C. S.A., nr. 871/07.04.2008 eliberată de S.C. D. S.R.L., nr. 127/20.01.2003 emisă de S.C. E. S.A. şi la anularea deciziei nr. x/05.07.2013 privind acordarea pensiei de invaliditate emisă de Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa.
Prin sentinţa civilă nr. 1670/22.10.2019, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a respins acţiunea reclamantului.
Împotriva acestei sentinţe civile, reclamantul a declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 563/21.05.2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, aceasta având caracter definitiv, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii civile, reclamantul a formulat contestaţie în anulare.
Prin decizia nr. 204/04.02.2021, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a admis excepţia tardivităţii contestaţiei în anulare şi a constatat nulitatea contestaţiei în anulare.
Împotriva acestei decizii, A. a declarat recurs, solicitând rejudecarea cauzei sale, în motivarea căreia a arătat că decizia civilă nr. 563/21.05.2020 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă este contrară dispoziţiilor art. 127 din Constituţia României, sens în care ar fi invocat o excepţie de neconstituţionalitate.
Intimata nu a formulat, în cauză, întâmpinare.
Înalta Curte a luat în examinare cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., se reţin următoarele:
Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.
Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în noul C. proc. civ. în art. 457.
Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile (. . . . . . . . . .) privind conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în acest sens fiind definitivă decizia civilă nr. 563/21.05.2020 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Totodată, art. 508 alin. (4) C. proc. civ. prevede că "hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată", context în care decizia pronunţată într-o contestaţie în anulare, ce a fost promovată împotriva unei decizii definitive, are la rândul ei caracter definitiv.
În cauză, obiectul recursului îl constituie decizia nr. 204/04.02.2021, prin care Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a admis excepţia tardivităţii contestaţiei în anulare şi a anulat contestaţia în anulare formulată de A. împotriva deciziei civile nr. 563/21.05.2020, pronunţată de aceeaşi instanţă.
Prin această hotărâre din urmă, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 1670/22.10.2019 a Tribunalului Dâmboviţa, secţia Civilă, dată într-un litigiu de asigurări sociale.
Astfel, decizia împotriva căreia a fost promovată contestaţia în anulare este o hotărâre definitivă, fiind pronunţată într-un litigiu vizând asigurările sociale, materie în care împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel, potrivit art. 155 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010, iar hotărârile curţilor de apel, precum şi cele ale tribunalelor neatacate cu apel sunt definitive, în raport cu art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.
Aşadar, cum hotărârea împotriva căreia a fost declarată contestaţia în anulare este una definitivă şi hotărârea pronunţată în soluţionarea contestaţiei în anulare este definitivă. Altfel spus, raportat la textul de lege mai-sus citat, decizia nr. 204/04.02.2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, împotriva căreia a fost declarat recursul nu este susceptibilă de a fi atacată cu această cale extraordinară de atac.
Prin urmare, Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 204/04.02.2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 iunie 2021.