Rejection of tax service fee claim based on non-performance exception due to failure to satisfy topographic survey obligations in synallagmatic contract

Şedinţa publică din data de 23 iunie 2021

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la 04.03.2019, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta Societatea de Întreţinere şi Servicii Energetice "B." S.A., prin C. TRANSILVANIA SUD, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să constate executarea lucrărilor la care s-a obligat prin contractul de servicii nr. x/31.08.2016 şi conformitatea acestora cu contractul, să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei de 406.794,36 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor de întocmire documentaţii tehnico-economice faza PT + CS pentru refacere culoare de siguranţă pentru liniile de 110 kw menţionate în anexa 1 la contract, precum şi la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,03% pentru fiecare zi de întârziere începând cu momentul exigibilităţii obligaţiei de plată (16.11.2017) şi până la data plăţii efective a debitului, cu cheltuieli de judecată.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 1.350, art. 1.480 alin. (1), art. 1.481 alin. (1), art. 1.489 alin. (1) teza I, art. 1.522 alin. (1), art. 1.523 alin. (1) lit. c) teza I, art. 1.851, art. 1.852, art. 1.862 şi art. 1.864 alin. (1) C. civ.

La 22.03.2019, reclamanta a precizat cuantumul penalităţilor de întârziere ca fiind în valoare de 61.027,15 RON calculate de la data de 16.11.2017 şi până la data introducerii acţiunii, respectiv 01.03.2019.

Pârâta a formulat cerere de chemare în garanţie a S.C. Filiala de Distribuţie a Energiei Electrice "C." Transilvania Sud S.A., prin care a solicitat ca, în cazul admiterii acţiunii reclamantei, să se dispună obligarea chematei în garanţie la plata sumelor la care ar putea fi obligată.

Prin sentinţa civilă nr. 147/C/05.02.2020, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea şi cererea de chemare în garanţie.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a declarat apel, care a fost respins ca nefondat, prin decizia civilă nr. 680/Ap/06.08.2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, solicitând casarea şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată curţii de apel.

În motivare, a susţinut că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, fiind încălcate prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât instanţa de apel a preluat, tale quale, considerentele sentinţei şi, totodată, nu a analizat motivele de apel arătate la pct. 3 lit. a)-e).

Sub acest aspect, a mai susţinut că instanţa de apel a arătat la finalul hotărârii faptul că îşi însuşeşte argumentele primei instanţşei, astfel că nu se poate considera că pricina a fost examinată.

Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., după prezentarea situaţiei de fapt, recurenta a susţinut că şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, astfel cum rezultă din procesul-verbal de predare-primire a documentaţiei din 25.05.2017, iar intimata a refuzat să efectueze plata aferentă facturii nr. x/16.11.2017, deşi a fost notificată în acest sens, fiind încălcate prevederile art. 1.270 alin. (1) raportat la art. 1.851 alin. (1) C. civ.

În continuare, a mai susţinut că în mod nelegal a fost menţinută soluţia dată în primă instanţă, prin care s-a dat eficienţă apărării intimatei cu privire la excepţia de neexecutare a contractului, întrucât anexa nr. 1 la contract nu prevede efectuarea unor lucrări de topografie, şi, implicit, termene de finalizare a acestora, fiind evident că referirea din contract la aceste măsurători a avut un caracter generic, astfel de contracte fiind contracte-cadru în care obligaţiile exacte ale părţilor sunt prevăzute în anexe.

Totodată, a mai arătat că a se lua dintr-o clauză o frază trunchiată şi numai după termenii săi literali să se deducă o obligaţie convenţională şi specială nestipulată în anexa care detaliază obligaţiile recurentei reprezintă o încălcare nu numai a principiilor de drept în materie de interpretare, dar şi a principiilor esenţiale ale validităţii convenţiilor care cer ca, pentru a se naşte o obligaţie, trebuie să existe consimţământul celui care se obligă şi un obiect determinat care să formeze materia obligaţiei.

Pe de altă parte, instanţele de fond nu pot denatura clauzele clare şi precise ale contractelor, căci, altfel, schimbând clauzele contractului, se încalcă legea părţilor.

Recurenta a mai susţinut că prin recepţia lucrării, intimata a încuviinţat şi aprobat lucrările pe care le-a efectuat, astfel că invocarea excepţiei de neexecutare după încetarea efectelor contractului nu este conform bunei-credinţe.

Totodată, în ce priveşte clauza de la cap. 6 pct. 6.1. din contract, invocată de intimată ca temei al neexecutării obligaţiei sale de plată, recurenta a subliniat că nu are incidenţă în raporturile juridice dintre recurentă şi intimată, aspect ce rezultă cu claritate şi din clauza de la pct. 3.3 din contract.

Sub acest aspect, a mai arătat că prin întâmpinare chemata în garanţie a precizat că intimata nu şi-a respectat obligaţiile asumate, fiind incident principiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans.

Recurenta a mai invocat nelegalitatea deciziei recurate şi prin prisma faptului că instanţa de apel a acordat eficienţă unor aşa-zise observaţii făcute de beneficiarul final al lucrării, în încercarea de a justifica soluţia nelegală, recurgând la un artificiu în sensul că pretinsele nereguli sesizate de beneficiarul final ar fi fost însuşite de antreprenorul general. De altfel, simplele obiecţiuni ale unei părţi, fără a se dovedi a fi întemeiate, nu o pot exonera pe aceasta de obligaţiile asumate prin contract, un astfel de raţionament fiind contrar dispoziţiilor art. 1.270 C. civ.

În final, a mai arătat că a încheiat multiple contracte de servicii similare celui aflat în cauză, cu acelaşi obiect, fiind executată obligaţia de plată a preţului aferent serviciilor executate, fără a se invoca pretinsele lucrări de topografie cu privire la care recurenta nu şi-a asumat vreo obligaţie.

Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului şi menţinerea deciziei atacate.

Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente în materie, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a criticat decizia curţii de apel, susţinând că aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, deoarece au fost preluate, tale quale, considerentele sentinţei şi că nu au fost analizate motivele de apel arătate la pct. 3 lit. a)-e).

Criticile sunt nefondate.

Înalta Curte constată că acest motiv de recurs a fost invocat în mod formal, întrucât hotărârea recurată îndeplineşte cerinţele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., având în vedere că instanţa de apel a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la respingerea apelului reclamantei, raportându-se la dispoziţiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecăţii şi situaţia de fapt.

Astfel, decizia recurată cuprinde considerente care demonstrează că pricina a fost analizată, în raport cu elementele de fapt şi de drept ale cauzei, instanţa de apel explicând raţionamentul pe baza căruia a constatat ca fiind nefondat apelul.

Împrejurarea că instanţa de apel a conchis în sensul că îşi însuşeşte argumentele primei instanţei nu reprezintă o necercetare a cauzei şi o preluare tale quale a considerentelor sentinţei apelate, în condiţiile în care din lecturarea hotărârii recurate se identifică propria analiză, în raport cu motivele de apel expuse şi apărările intimatei, precum şi probatoriile administrate în cauză.

Totodată, Înalta Curte reţine că hotărârea nu trebuie să cuprindă un răspuns exhaustiv dat fiecărei susţineri formulate de părţile în proces, fiind suficient a se răspunde argumentelor fundamentale, de natură a susţine soluţia pronunţată în cauză, obligaţie îndeplinită în speţă.

Totodată, prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta critică decizia curţii de apel, pornind de la faptul că şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale şi că intimata a refuzat să efectueze plata, cu încălcarea prevederilor art. 1.270 alin. (1) raportat la art. 1.851 alin. (1) C. civ.

În continuarea raţionamentului mai arată că în mod eronat a fost admisă excepţia de neexecutare a contractului, întrucât anexa nr. 1 la contract nu prevede efectuarea unor lucrări de topografie şi nici termene de finalizare, nu există noţiunea de recepţie cantitativă, iar clauza de la cap. 6 pct. 6.1 din contract nu are incidenţă în raporturile juridice dintre recurentă şi intimată, astfel că în mod eronat s-a dat eficienţă obiecţiilor făcute de beneficiarul final, chemata în garanţie.

Criticile sunt nefondate.

Situaţia de fapt stabilită în apel, judicios reţinută şi amplu expusă, presupune existenţa unui contract încheiat între părţile litigante, respectiv contractul de servicii nr. x/31.08.2016, în baza căruia recurenta solicită să se constate că a executat lucrările ce au făcut obiectul contractului, precum şi obligarea pârâtei la plata sumei de 406.794,36 RON, reprezentând contravaloare servicii, la care se adaugă şi accesoriile în sumă de 61.027,15 RON.

Demersul judiciar al recurentei are la bază refuzul intimatei de a îi achita contravaloarea pretinselor servicii prestate de întocmire documentaţii tehnico-economice faza PT+CS, pentru care reclamanta a emis factura nr. x/16.11.2017, în valoare totală de 406.794,36 RON, la care se adaugă penalităţile aferente debitului, conform clauzei de la cap. 6.

De cealaltă parte, intimata invocă o neexecutare de către recurentă a obligaţiei asumate la art. 6 pct. 6.1 din contract, cu referire la lipsa documentelor justificative necesare efectuării plăţii, respectiv procesul-verbal de predare-primire a documentaţiei semnat de subcontractant şi antreprenorul general, precum şi aprobarea valorii lucrărilor de topografie de către beneficiarul final C. Transilvania Sud S.A., afirmând că proiectele tehnice întocmite de recurentă prezintă o serie de nereguli ce i-au fost aduse la cunoştinţă şi care nu au fost remediate, iar termenul de predare prevăzut la art. 2.1. din contract nu a fost respectat.

Prima instanţă a respins acţiunea recurentei, iar instanţa de apel a menţinut hotărârea, ca urmare a respingerii apelului.

Pornind de la considerentele reţinute în decizia recurată, se constată că instanţa de apel a interpretat clauzele contractuale, având în vedere succesiunea necesară executării obligaţiilor părţilor, astfel cum au fost convenite, în raport cu normele legale incidente, apreciind în mod corect că recurenta este cea care nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale.

Sub acest aspect, instanţa de apel a avut în vedere faptul că anterior sesizării instanţei de judecată părţile au corespondat cu privire la executarea obligaţiilor asumate în baza contractului aflat în discuţie, în acest sens intimata solicitând recurentei să remedieze neregulile existente în documentaţia predată de recurentă, conform observaţiilor făcute de beneficiarul final al lucrării şi însuşite de intimată, asupra cărora recurenta şi-a arătat dezacordul, însă fără o argumentare în acest sens.

La baza justificării refuzului de a remedia deficienţele semnalate de către intimată în legătură cu proiectele tehnice întocmite, recurenta susţine că nu are obligaţia de a efectua măsurători topografice şi documentaţii, rezultând, implicit, că nu există vreun termen de finalizare în acest sens, în anexa de la contract neexistând o astfel de obligaţie asumată.

Contrar susţinerilor recurentei, astfel cum a reţinut şi instanţa de apel, o astfel de obligaţie rezidă în contract la art. 5.2, prin care aceasta şi-a asumat "obligaţia de a efectua măsurătorile topografice şi documentaţiile aferente ce fac obiectul prezentului contract, cu respectarea întocmai a cerinţelor din caietul de sarcini, precum şi a prevederilor din prescripţiile şi reglementările tehnice în domeniul energiei electrice, standardele, specificaţiile tehnice şi legislaţia în vigoare". Astfel că, în lipsa efectuării lor, nici termenul stabilit la art. 2.1 din contract nu a fost respectat.

Totodată, recurenta se prevalează de Anexa 1 la contract, afirmând că în cuprinsul acesteia nu este prevăzută obligaţia privind efectuarea unor lucrări de topografie, astfel că în mod eronat s-a dat eficienţă unor obligaţii inserate într-un contract-cadru.

O astfel de critică nu poate fi primită, având în vedere că Anexa 1 face front comun cu contractul de servicii, fiind parte integrantă a contractului, context în care interpretarea clauzelor se face prin raportare la întregul contract şi anexă, nu doar parţial, aşa cum sugerează recurenta.

Prin urmare, atâta timp cât reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate ea nu poate invoca nerespectarea obligaţiei asumată de pârâtă cu privire la plată, având în vedere că reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor în contractele sinalagmatice.

De altfel, sub aparenţa nelegalităţii deciziei recurate, recurenta mai susţine că instanţa de apel în mod eronat a reţinut obiecţiile beneficiarului final legate de neregularităţile lucrării efectuate, dând valoare juridică acestora, în contextul în care era ţinută doar de raporturile juridice dintre părţile litigante.

Aceste susţineri puse în discuţie antamează aspecte indisolubil legate de situaţia de fapt şi aprecierea probelor, astfel că nu pot face obiectul analizei în calea extraordinară de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmăreşte să supună examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Pentru considerentele expuse, constatând că decizia recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată din perspectiva criticilor subsumate art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 680/Ap/06.08.2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 iunie 2021.