Inadmissibility of cassation in consumer credit disputes for abusive clauses under post-2018 procedural restrictions

Şedinţa publică din data de 23 iunie 2021

Analizând actele de la dosar şi decizia atacată, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Cluj la data de 28.01.2019, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pârâta C. S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să constate caracterul abuziv al clauzelor contractuale inserate în contractul de credit nr. x/24.09.2008 şi identificate la art. V pct. 5.1 lit. c) privind comisionul de administrare lunar în cuantum de 0,15% plătibil începând cu scadenta 13-a şi art. V pct. 5.1 lit. e) referitoare la orice alte costuri sau taxe ce au legătură cu prezentul credit privind suma de 4.632 euro; au mai solicitat eliminarea acestor clauze din contract, consecutiv cu restituirea sumei de 4.631,25 euro, precum şi a sumelor achitate în baza acestor clauze cu dobânda legală penalizatoare, calculată potrivit art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011 şi cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 14.01.2020, Tribunalul Specializat Cluj a dispus citarea, în calitate de pârâtă, a D. S.A.

Prin sentinţa civilă nr. 308/25.02.2020 Tribunalul Specializat Cluj a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei D. S.A. şi, în consecinţă, a respins acţiunea în contradictoriu cu pârâta D. S.A., având ca obiect restituirea sumei de 4.631,25 euro, precum şi a dobânzii penalizatoare aferente.

A fost admisă în parte acţiunea reclamanţilor şi constatat caracterul abuziv şi nulitatea clauzelor inserate la art. V pct. 5.1 lit. c) şi lit. e) din contractul de credit nr. x/24.09.2008.

A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtei C. S.A. cu privire la cererea având ca obiect restituirea comisionului de administrare achitat de reclamanţi ulterior datei de 31.03.2009 şi, în consecinţă, s-a respins cererea de restituire a sumelor plătite cu acest titlu ulterior datei de 31.03.2009.

A fost respinsă cererea reclamanţilor având ca obiect restituirea comisionului de administrare aferent perioadei 24.09.2008-30.01.2009 şi a sumei de 4.631,25 euro, precum şi a dobânzii penalizatoare aferente.

Împotriva acestei sentinţe civile, atât reclamanţii, cât şi pârâta C. S.A. au declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 439/28.09.2020, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă a respins ca nefondate apelurile.

Împotriva acestei decizii civile, reclamanţii au declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate şi, în consecinţă, admiterea apelului lor.

În motivare, au susţinut, în esenţă, greşita aplicare a normelor de drept material, având în vedere că starea de fapt a fost eronat calificată, în raport cu exigenţele aplicabile în cauză, cu referire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei D. S.A. şi restituirea sumei de 4.361,25 euro, percepută de bancă cu titlu de comision de transfer.

Ambele intimate au depus la dosar întâmpinări, iar intimata D. S.A. a invocat şi excepţia nulităţii recursului, în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ. raportat la art. 483 alin. (2), art. 457 alin. (1) şi art. 27 C. proc. civ. excepţia inadmisibilităţii recursului, care este prioritară excepţiei nulităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin Legea nr. 310/2018, publicată în M.Of. nr. 1074/18.12.2018, au fost modificate şi completate mai multe prevederi din C. proc. civ., printre care şi cele ale art. 483 alin. (2)-(4), relevante pentru prezenta cauză fiind modificările aduse alin. (2), care au următorul cuprins:

"Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite (...)".

Aşadar, începând cu data intrării în vigoare a modificărilor aduse C. proc. civ. prin acest act normativ, 21.12.2018, în materiile prevăzute expres de art. 483 alin. (2), calea de atac a recursului este suprimată, noile reguli de procedură fiind aplicabile doar cererilor de chemare în judecată introduse ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018.

În acest sens, art. 24 C. proc. civ. statuează că "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", iar procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi, conform art. 25 din acelaşi Cod.

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 439/28.09.2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă într-un litigiu circumscris materiei protecţiei consumatorilor, ce izvorăşte dintr-un contract de credit încheiat între un consumator şi o instituţie financiară.

În cauză, Înalta Curte constată că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 310/2018, întrucât acţiunea a fost introdusă la 28.01.2019, ulterior intrării în vigoare a acestei legi, devenind astfel incidente prevederile art. 24-27 C. proc. civ. în privinţa legii de procedură aplicabile.

Aşadar, raportat la obiectul acţiunii şi dispoziţiile exprese ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ., decizia împotriva căreia a fost promovat prezentul recurs, respectiv decizia civilă nr. 439/28.09.2020 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, este una cu caracter definitiv, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

În acest sens, este de reţinut şi faptul că potrivit art. 457 C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Acest text consacră principiul legalităţii căii de atac, potrivit căruia o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României reglementând faptul că împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

De aceea, nu prezintă relevanţă juridică împrejurarea că în dispozitivul deciziei recurate s-a menţionat că hotărârea este supusă recursului în termen de 30 de zile de la comunicare.

Prin urmare, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 439/28.09.2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 iunie 2021.