Insolvency Opening Stands; Debtor's Bid to Suspend Proceedings Rejected as Unfounded

Şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2021

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 107 din 28.09.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Călăraşi, secţia Civilă a admis cererea formulată de creditoarea PRUTUL S.A., pentru deschiderea procedurii generale a insolvenţei debitoarei A. S.R.L., a respins contestaţia faţă de starea de insolvenţă formulată de debitoare şi, în temeiul art. 72 alin. (6) din Legea nr. 85/2014, a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei împotriva debitoarei A. S.R.L.

Împotriva acestei sentinţe, debitoarea A. S.R.L., prin administrator special B., a formulat apel prin care a solicitat admiterea contestaţiei faţă de starea de insolvenţă şi respingerea cererii de deschidere a procedurii formulată de creditoarea PRUTUL S.A.

În cadrul apelului, debitoarea, prin administrator special, a formulat cerere de suspendare a sentinţei de deschidere a procedurii insolvenţei în temeiul art. 43 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 85/2014, arătând că derularea procedurii până la soluţionarea definitivă a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei produce debitoarei prejudicii şi perturbarea gravă a activităţii în condiţiile în care societatea nu este în stare de insolvenţă, a achitat în integralitate debitul înscris în titlurile de creanţă indicate de judecătorul sindic în sentinţa de deschidere a procedurii şi i-a fost ridicat dreptul de administrare.

Prin încheierea nr. 105, pronunţată la 07.12.2020 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de suspendare a efectelor sentinţei nr. 107 din 28.09.2020, pronunţată de Tribunalul Călăraşi, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2019.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs B. şi A. S.R.L., prin administrator special B., solicitând ca, pe baza probelor administrate, să fie desfiinţată încheierea atacată şi admisă cererea de suspendare a sentinţei de deschidere a procedurii insolvenţei împotriva debitoarei A. S.R.L.

Pentru început, recurenţii redau dispozitivul sentinţei nr. 107/28.09.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019 de Tribunalul Călăraşi, secţia Civilă şi prezintă solicitările formulate în calea de atac a apelului exercitat împotriva acestei sentinţe.

Recurenţii apreciază că încheierea atacată este nelegală şi netemeinică, fapt pentru care solicită admiterea cererii de suspendare, fiind incidente cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., hotărârea fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv dispoziţiile din Legea nr. 85/2014 referitoare la condiţiile privind admiterea cererii de creanţă - art. 5 alin. (1) cpt. 20 şi 29.

Arată autorii căii de atac că instanţa de apel poate dispune suspendarea sentinţei de deschidere a procedurii, care este vădit nelegală şi netemeinică, în temeiul art. 43 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 85/2014 coroborat cu art. 450 alin. (1)-(4) si art. 719 alin. (1)-(6) C. proc. civ.

Continuarea procedurii până la soluţionarea definitivă a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de creditoarea PRUTUL S.A., în condiţiile în care este vădit neîntemeiată, apreciază recurenţii că produce debitoarei prejudicii şi perturbarea gravă a activităţii, în condiţiile în care societatea nu este în stare de insolvenţă, a achitat în integralitate debitul înscris în titlurile de creanţă indicate de judecătorul sindic în sentinţă (20 de facturi aflate la filele x şi urm., vol. I dosar Tribunalul Călăraşi) şi i-a fost ridicat dreptul de administrare debitoarei, deşi Raportul de cauze (aflat la filele x al Curţii de Apel Bucureşti) a stabilit că administrarea societăţii nu are nicio vină raportat la situaţia societăţii din acest moment.

Se mai arată că debitoarea a avut, atât la data înregistrării cererii de deschidere a procedurii insolvenţei formulate de către PRUTUL S.A., precum şi la data pronunţării sentinţei nr. 107/28.09.2020, şi ar avea şi în prezent disponibilităţi băneşti (aspect care rezultă şi din înscrisul aflat la fila x CAB - dovada plaţilor efectuate de A.P.I.A. în perioada 15.06.2020-19.08.2020 în cuantum de 407.092,30 RON), dar nu mai datorează nicio sumă de bani creditoarei PRUTUL S.A., nici din debitul principal şi nici cu titlu de penalităţi de întârziere.

De asemenea, solicită să se aibă în vedere faptul că societatea debitoare şi-a desfăşurat activitatea în domeniul agricol în mod neîntrerupt, aşa cum rezultă din balanţele de verificare depuse la dosar, situaţia furnizorilor, chiar în condiţiile abuzurilor A.P.I.A. împotriva sa şi a necesităţii promovării unor serii de litigii referitoare la subvenţiile la care societatea era îndreptăţită pentru perioada 2007-2016.

Apreciază că sentinţa a cărei suspendare au solicitat-o este nelegală şi netemeinică, judecătorul sindic C. din cadrul Tribunalului Călăraşi înlăturând nemotivat probatoriul administrat, prin care consideră recurenţii că au dovedit faptul ca societatea nu datorează creanţa pentru care s-a deschis procedura insolventei, creanţa nefiind certă, lichidă şi exigibilă.

Mai mult, susţin recurenţii că societatea debitoare a avut şi are încasări şi plăţi ca urmare a desfăşurării în mod continuu a activităţii sale şi nu se află în stare de insolvenţă . Societatea recurentă se afla în relaţii cu mulţi furnizori şi beneficiari, însă a fost nevoită să îşi anunţe clienţii şi furnizorii cu privire la presupusa sa stare de insolvenţă, ceea ce a condus la interpelări din partea acestora în ceea ce priveşte desfăşurarea activităţii sale, situaţie care îi produce nu numai un prejudiciu de imagine, dar şi un prejudiciu material.

Raportat la prevederile legale ce reglementează materia insolvenţei, recurenţii arată că este de remarcat faptul că admiterea cererii de intrare în insolvenţă în mod efectiv produce efecte ireversibile, situaţie în care, cu atât mai mult, este interesată de a obţine suspendarea executării hotărârii instanţei de fond, pe care o apreciază a fi profund nelegală şi netemeinică.

Menţionează că refuzul plaţii creanţei rezultă din faptul că debitoarea nu datorează nicio sumă de bani societăţii PRUTUL S.A., iar nu din lipsa fondurilor sau a blocării conturilor, aşa cum afirmă PRUTUL în punctul de vedere exprimat în faţa Curţii de Apel înaintea termenului din 07.12.2020.

De altfel, mai arată şi că nu sunt blocate conturile societăţii, popririle de pe conturile societăţii fiind ridicate de BEJ D. încă din luna iunie 2020, după achitarea integrală a debitului către PRUTUL S.A. şi încetarea executării silite.

În continuare, recurenţii redau, în integralitate, motivele din cererea de apel pentru care consideră că sentinţa nr. 107/28.09.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, de Tribunalul Călăraşi, secţia Civilă, este nelegală.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei PRUTUL S.A. la 04.01.2021, care, la 14 ianuarie 2021 a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.

Analizând recursul declarat în cauză, prin prisma motivelor de nelegalitate invocate şi a dispoziţiilor legale în materie, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Cu titlu preliminar, deşi recurenţii au indicat ca şi motive de casare pe care îşi întemeiază recursul punctele 6 şi 8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ., instanţa supremă constată că, prin memoriul de recurs, nu au fost dezvoltate motive de nelegalitate care să fie subsumate acestor motive de nelegalitate, întrucât, pe de o parte, recurenţii nu au arătat ce aspecte ale hotărârii atacate sunt nemotivate, contradictorii sau străine de natura cauzei, iar pe de altă parte, dispoziţiile art. 5 alin. (1) pct. 20 şi 29 din Legea nr. 85/2014 sunt invocate formal, fiind străine de considerentele instanţei de apel din încheierea atacată.

Înalta Curte, constatând că a fost invocată şi greşita aplicare a normelor de procedură prevăzute de art. 450 alin. (1)-(4) şi art. 719 alin. (6) C. proc. civ., precum şi de dispoziţiile art. 43 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 85/2014, apreciază că sunt incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sens în care, din această perspectivă, va proceda la analizarea motivelor de recurs.

Potrivit art. 43 alin. (5) din Legea nr. 85/2014, "următoarele hotărâri ale judecătorului sindic vor putea fi suspendate de instanţa de apel: a) sentinţa de deschidere a procedurii insolvenţei", iar potrivit dispoziţiilor art. 342 alin. (1) din aceeaşi lege, "dispoziţiile prezentei legi se completează, în măsura în care nu contravin, cu cele ale C. proc. civ. şi ale C. civ..".

În acest sens, art. 450 C. proc. civ. dispune în sensul că, "(1) suspendarea executării provizorii va putea fi solicitată fie prin cererea de apel, fie distinct în tot cursul judecăţii în apel; (3) cererea de suspendare se va judeca de către instanţa de apel. Dispoziţiile art. 719 alin. (6) sunt aplicabile în mod corespunzător; (4) suspendarea va putea fi încuviinţată numai cu plata unei cauţiuni al cărui cuantum va fi stabilit de instanţă în condiţiile art. 719 alin. (2) şi (3)".

Din această perspectivă, Înalta Curte reţine că încheierea instanţei de apel a fost pronunţată în temeiul acestor dispoziţii legale, curtea de apel analizând corespunzător condiţiile necesare pentru a se dispune suspendarea executării provizorii a sentinţei primei instanţe.

Este de subliniat că, fiind vorba despre o suspendare facultativă, măsura dispunerii suspendării în temeiul de lege pretins încălcat reprezintă atributul exclusiv al judecătorului de a aprecia dacă o asemenea măsură se justifică.

Din analiza dispoziţiilor legale anterior menţionate rezultă că, înainte de a se trece la examinarea motivelor invocate prin cererea de suspendare, titularul cererii trebuie să facă dovada depunerii cauţiunii în cuantumul legal datorat.

Cu privire la condiţia extrinsecă, constând în depunerea cauţiunii în cuantumul datorat conform dispoziţiilor art. 719 alin. (3) C. proc. civ., se constată că în mod corect a reţinut instanţa de apel faptul că petenţii au făcut dovada plăţii cauţiunii în cuantum de 1000 RON, chitanţa nr. x din 27.11.2020 fiind depusă la dosar.

Cu privire la măsura suspendării executării provizorii a hotărârii, instanţa supremă reţine că, pentru adoptarea acestei măsuri, partea care o solicită trebuie să facă, pe de o parte, dovada prejudiciului iminent pe care l-ar suferi prin executare şi, pe de altă parte, perturbarea gravă a activităţii cauzată de măsura deschiderii procedurii insolvenţei împotriva debitoarei.

Totodată, partea trebuie să justifice urgenţa acestei măsuri, condiţionată la rândul său de existenţa unor motive temeinice, fundamentate pe situaţii excepţionale care, în ipoteza producerii lor, ar crea prejudicii ce nu ar putea fi reparate nici măcar pe calea întoarcerii executării.

Prin raportare la aceste consideraţii cu valoare principială, instanţa supremă constată că dispoziţiile art. 450 C. proc. civ. au fost aplicate în mod corect de instanţa de apel,

În acest sens, se constată că argumentele recurenţilor, reluate şi prin cererea de recurs, s-au concentrat pe eventualul prejudiciu pe care l-ar suferi prin deschiderea procedurii de insolvenţă împotriva debitoarei, fără a prezenta dovezi concrete în acest sens. Totodată, argumentele recurenţilor vizează, în principal, netemeinicia sentinţei de deschidere a procedurii insolvenţei ce face obiectul apelului, fără a se arăta, prin memoriul de recurs, în ce fel au fost aplicate greşit dispoziţiile legale incidente cu prilejul soluţionării cererii de suspendare a executării sentinţei nr. 107/28.09.2020, pronunţată de Tribunalul Călăraş, secţia Civilă.

Or, în virtutea caracterului excepţional al suspendării executării unei hotărâri judecătoreşti, este necesar ca motivele invocate prin cererea de suspendare să se circumscrie unor argumente temeinice care să justifice luarea unei astfel de măsuri, exprimarea unor simple supoziţii nefiind suficientă.

În aceste condiţii, instanţa de apel a reţinut corect că petentul nu a făcut dovada existenţei unui prejudiciu iminent, condiţie necesară pentru a se dispune suspendarea executării provizorii a hotărârii judecătoreşti, deschiderea procedurii insolvenţei neputând fi considerată, prin ea însăşi, un prejudiciu adus debitoarei.

Toate celelalte aspecte invocate prin memoriul de recurs sunt critici ce vizează nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei judecătorului sindic, de deschidere a procedurii insolvenţei, nu veritabile critici ale încheierii pronunţate în temeiul art. 43 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 85/2014. Aşadar, instanţa de recurs, limitată în demersul său la verificarea legalităţii acestei încheieri, constată că toate aceste motive de apel sunt străine de actul jurisdicţional ce face obiectul acestei căi extraordinare de atac.

Înalta Curte, constatând că nu sunt incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenţii B. şi A. S.R.L., prin administrator special B., împotriva încheierii nr. 105A din 7 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenţii B. şi A. S.R.L., prin administrator special B., împotriva încheierii nr. 105A din 7 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2019, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 ianuarie 2021.