Construction contract penalties: annulment of cassation appeal for framing merits arguments as procedural illegality under Art. 488(1)(5) CPC

Şedinţa publică din data de 17 iunie 2021

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a Civilă, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta B. S.R.L. solicitând obligarea paratei la plata sumei de 216.167,09 Euro (1.009.046,36 RON la cursul de 1 Euro = 4,6679 RON din data de 23.01.2018) reprezentând penalităţi calculate conform art. 6 din Contractele încheiate între părţi, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu.

Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă prin sentinţa civilă nr. 3744 din 12.12.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018, a admis în parte cererea precizată, formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L.; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 216.167,09 euro cu titlu de penalităţi de întârzierea, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 13.700 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru şi a anulat cererea reconvenţională ca netimbrată.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă prin decizia civilă nr. 416/2020 din 25 mai 2020 a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta-pârâtă B. S.R.L., împotriva sentinţei civile nr. 3744 din 12.12.2018, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L..

Împotriva deciziei nr. 416/2020 din 25 mai 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, pârâta B. S.R.L. a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Preliminar argumentării motivului de recurs invocat, recurenta-pârâtă susţine că în ceea ce priveşte termenul de introducere a căii de atac este de observat că decizia recurată a fost comunicată la sediul social a pârâtei, iar nu la domiciliul procesual al pârâtei, respectiv Bucureşti, str. x, et.l, deşi, prin intermediul notelor de probatorii formulate prin reprezentant convenţional, pârâta a ales şi indicat expres locul citării şi al comunicării altor acte de procedura, conform art. 158 din Noul C. proc. civ.

În argumentarea motivului de recurs invocat, după o prezentare a parcursului judiciar al cauzei, recurenta-pârâtă a susţinut, în esenţă, că, pentru stabilirea penalităţilor de întârziere în sarcina sa, era imperativă administrarea probei cu înscrisuri, martori, precum şi expertiza tehnică de specialitate securitate la incendiu şi expertiza tehnică de specialitate protecţia muncii pentru determinarea prejudiciului pretins prin cererea de chemare în judecată, iar nu prin simpla analiză a facturilor emise şi a dispoziţiilor contractuale, raportându-se exclusiv la data la care lucrarea trebuia finalizată, respectiv la data la care au început a curge penalităţile de întârziere.

Pe cale de consecinţă, susţine recurenta-pârâtă, în virtutea rolului activ instanţa de control judiciar trebuia pună în discuţie necesitatea probelor antemenţionate sau, cel puţin, să nu se rezume la respingerea cererii de încuviinţare acestora în mod formal, discreţionar şi fără nici o justificare.

Or, neprocedând astfel, susţine recurenta-pârâtă, instanţa nu a soluţionat fondul cauzei, examinarea aspectelor precum verificarea posibilităţii de execuţie a lucrărilor ce fac obiectul contractelor în condiţii de siguranţă fiind esenţiale pentru evidenţierea excepţiei de neexecutare din partea pârâtei, dar şi pentru determinarea debitului pretins cu titlu de penalităţi prin acţiune.

După redarea dispoziţiilor art. 258 alin. (1) şi art. 255 C. proc. civ., recurenta-pârâtă consideră că şi din perspectiva prevederilor art. 478 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. se poate reţine încălcarea unei norme de procedură prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

Pentru aceste motive recurenta-pârâtă a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei către instanţa de apel spre o nouă judecare, în subsidiar, admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate şi, rejudecând respingerea cererii de chemare în judecată; suspendarea executării sentinţei până la soluţionarea recursului.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata-reclamantă A. S.R.L. a invocat excepţia tardivităţii declarării recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 25 februarie 2021 potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea părţilor a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Analizând cu prioritate excepţia tardivităţii şi a nulităţii recursului, în raport de dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., precum şi ale art. 248 C. proc. civ., raportat la art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepţia tardivităţii este neîntemeiată, iar recursul este nul pentru următoarele considerente:

În ce priveşte excepţia tardivităţii recursului invocată de intimata-reclamantă prin întâmpinare, se constată că este nefondată, având în vedere că din actele dosarului reiese că deşi decizia pronunţată de instanţa de apel a fost comunicată recurentei-pârâte la 19 iunie 2020 aceasta a fost comunicată la sediul social al recurentei-pârâte, respectiv în Călăraşi, str. x şi nu la sediul ales din Bucureşti, str. x, cum a fost precizat la dosar apel.

Astfel fiind, se apreciază că termenul de recurs curge de la data de 13 august 2020 când reprezentantul convenţional a recurentei-pârâte a luat cunoştinţă de decizia recurată şi cum cererea de recurs a fost depusă la 11 septembrie 2020, recursul fiind declarat în termen.

Referitor la excepţia nulităţii recursului, se reţine că potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Aşadar, din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţa nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

În calea extraordinară de atac a recursului controlul de legalitate nu poate fi exercitat decât în măsura în care argumentele părţii prin care este exprimată nemulţumirea faţă de soluţia adoptată în apel se circumscriu motivelor de recurs prevăzute, astfel cum s-a menţionat în dispoziţiile art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Din interpretarea acestor norme, rezultă că nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivelor de recurs, iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestora, în sensul formulării de critici pertinente ale deciziei ce formează obiectul recursului.

În speţă, din expunerea criticilor aduse deciziei recurate, rezultă că deşi a fost invocat motivul de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., criticile la adresa deciziei recurate reprezintă o succesiune de fapte şi afirmaţii fără a fi formulate critici concrete împotriva deciziei din apel.

Prin criticile invocate în cererea de recurs recurenta-pârâtă, şi-a exprimat nemulţumirea sub aspectul modului de stabilire a situaţiei de fapt a cauzei prin raportare la probele administrate, raţionamentul instanţei în interpretarea probatoriului, iar trimiterile la anumite dispoziţiile legale au fost făcute pentru a fi reevaluată situaţia de fapt a cauzei, ori dezvoltarea acestora nu permite încadrarea şi analizarea din perspectiva motivului de recurs invocat, motiv pentru care nu pot fi reţinute ca şi critici de nelegalitate.

Totodată, recurenta-pârâtă a invocat încălcarea de către instanţa de apel a rolului activ al instanţei prin raportare la necesitatea administrării unor probe considerate esenţiale de către pârâtă, or în opinia raportorului astfel de susţineri nu pot fi analizate ca şi critici de nelegalitate a deciziei recurate.

Astfel, în calea extraordinară de atac a recursului, trebuie subliniat că nu are loc o devoluare a fondului cauzei, ceea ce constituie obiect al judecăţii fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunţate în apel.

De aceea, recurenta-pârâtă ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, din perspectiva motivului de recurs invocat, dacă în hotărârea recurată există norme de drept procedural ce au fost încălcate, însă recurenta nu a invocat asemenea critici, ci doar argumente vizând reţinerile instanţei de apel privind situaţia de fapt a cauzei prin raportare la probatoriul administrat, argumente ce reprezintă aspecte de netemeinicie şi care nu pot face obiectul analizei în această etapă procesuală.

În consecinţă, se constată că recurenta-pârâtă s-a îndepărtat de la cerinţele motivului de recurs invocat, iar argumentele prezentate vizează aspecte de netemeinicie şi nu pot fi examinate prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia tardivităţii declarării recursului invocată de intimata-reclamantă A. S.R.L.

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 416/2020 din 25 mai 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2021.