Bankruptcy claims table dispute: rejection of revision based on contradictory judgments due to distinct claim amounts

Şedinţa publică din data de 17 iunie 2021

Asupra recursului de faţă, se constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 642 din 26.06.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis apelurile formulate de apelanta - debitoare A. S.R.L. şi apelanţii - creditori B. S.R.L., C., a anulat în parte sentinţa nr. 4288 din 05.12.2019 pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă, în ceea ce priveşte soluţia dată contestaţiei formulate de contestatoarea - creditoare D. S.R.L. cu privire la creanţele creditorilor C. şi B. S.R.L. şi, evocând fondul: a admis contestaţia formulată de contestatoarea - creditoare D. S.R.L. cu privire la creanţele creditorilor C. şi B. S.R.L., a dispus modificarea modalităţii de înscriere în tabelul de creanţe, a creanţelor în cuantum de 4.001.554,06 RON ale creditorilor C. şi B. S.R.L., din creanţe certe, lichide şi nescadente în creanţe sub condiţie şi a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.

Împotriva deciziei civile nr. 642 din 26.06.2020, revizuenţii S.C. B. S.R.L. şi C. au formulat revizuire, înregistrată pe rolul secţiei a VI-a Civilă a Curţii de Apel Bucureşti sub nr. x/2020, prin care au solicitat: în principal, anularea deciziei civile nr. 642 din 26.06.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2019 şi trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, în subsidiar, anularea deciziei atacate şi, reţinând spre rejudecare apelurile formulate, să se dispună schimbarea în tot a sentinţei civile nr. 4288 din 05.12.2019 pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă, în sensul respingerii contestaţiei formulate de D. în privinţa eliminării din tabelul preliminar a creanţelor înscrise sub condiţie suspensivă, iar în terţiar, schimbarea în tot a deciziei atacate, în sensul, admiterii apelurilor formulate, modificarea în tot a sentinţei civile nr. 4288 din 05.12.2019 şi respingerea contestaţiei formulate de către D. S.R.L., ca neîntemeiată.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin decizia civilă nr. 1119 din 23 septembrie 2020 a respins excepţia necompetenţei materiale şi a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuenţii S.C. B. S.R.L. şi C. împotriva deciziei civile nr. 642 din 26.06.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2019.

Împotriva deciziei civile nr. 1119 din 23 septembrie 2020 pronunţată de curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, S.C. B. S.R.L. şi C. au declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 3, pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

În argumentarea motivelor de recurs invocate, recurenţii au susţinut, în esenţă, că hotărârea ce face obiectul recursului formulat, a fost pronunţată de o instanţă necompetentă material faţă de incidenţa dispoziţiilor art. 510 alin. (2) din C. proc. civ., împrejurare care duce la casarea hotărârii faţă de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

În susţinerea motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. recurenţii consideră că hotărârea este cel puţin parţial nemotivată dar şi pentru că aceasta conţine motive contradictorii.

Recurenţii susţin că aşa cum rezultă din lecturarea deciziei civile recurate, instanţa a dezvoltat doar într-o frază, ce-i drept mai complexă, raţiunea pentru care a validat hotărârea supusă revizuirii şi a dispus respingerea cererii lor şi că decizia civilă nu satisface toate garanţiile pe care o hotărâre judecătorească trebuie să le ofere - nu este amplu motivată şi nici nu face trimitere la aspectele ce au determinat această convingere, şi nici la susţinerile părţilor, aspecte ce reprezintă un motiv de nelegalitate a hotărârii.

În opina recurenţilor există contradicţie între considerentele hotărârii, în condiţiile în care, pe de-o parte se reţine că creanţele nescadente au făcut obiectul criticilor formulate în dosarele a2 şi a3, iar pe de altă parte se apreciază ca aceste creanţe nu au făcut obiectul acestor dosare.

Recurenţii consideră că în speţă, instanţa de apel şi-a limitat analiza, fără a pune în discuţie toate chestiunile criticate prin cererea revizuire, iar această conduită a instanţei, prin care nu extinde analiza şi la alte probleme tranşate şi care într-o manieră potrivnică încalcă autoritatea de lucru judecat, fiind autorizată în acest sens de lege ori de părţi, atrage incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În argumentarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenţii au susţinut că instanţa revizuire a interpretat în mod defectuos, prin raportare la elementele speţei, dispoziţiile din C. civ. referitoare la incidenţa motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenţii susţin că prin hotărârea pronunţată s-au încălcat normele de drept material când s-a omis a se constata că atâta vreme cât hotărârea instanţei de fond nu a fost apelată sub aspectul creanţelor nescadente deţinute de creditorii C. şi B. S.R.L., aceasta a intrat în autoritate de lucru judecat, iar prin hotărârea ce a făcut obiectul revizuirii, instanţa nu avea posibilitatea legală ca prin soluţia pronunţată să determine o încălcare a acestui principiu.

Or, susţin recurenţii, se impunea ca instanţa de revizuire să reţină că hotărârea judecătorească definitivă este situată în sfera actelor de autoritate publică, fiind învestită cu o eficienţă specifică de către ordinea normativă constituţională iar un efect intrinsec al hotărârii judecătoreşti îl constituie forţa executorie a acesteia, care trebuie respectată şi executată atât de către cetăţeni, autorităţile publice, cât şi de către instanţele judecătoreşti.

Pentru aceste motive, recurenţii au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata D. S.R.L. a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului solicitând, în principal, respingerea recursului ca inadmisibil, iar în subsidiar, respingerea ca nefondat.

Înalta Curte, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, reţine că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, invocată în condiţiile legii.

Din perspectiva motivului de recurs invocat, recurenţii au susţinut că instanţa de revizuire a respins în mod netemeinic şi nelegal excepţia de necompetenţă materială.

Critica recurenţilor este nefondată, întrucât cererea de revizuire a fost întemeiată şi pe pct. 8 al art. 509 C. proc. civ., motiv care vizează existenţa unor hotărâri definitive potrivnice, iar în ceea ce priveşte instanţa competentă devin relevante dispoziţiile art. 510 alin. (2) C. proc. civ., în conformitate cu care în cazul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre.

Competenţa de soluţionare a cererii de revizuire pentru contrarietate de hotărâri este stabilită exclusiv de dispoziţiile art. 510 C. proc. civ., text de lege ce prevede în cuprinsul alin. (2) că revine competenţa de soluţionare instanţei mai mare în grad faţă de instanţa care a pronunţat prima hotărâre, fără vreo altă referire cu privire la instanţa care a evocat fondul.

Cum în speţă s-a invocat contrarietatea sentinţei civile nr. 4287 din 05.12.2019 pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia civilă cu decizia civilă nr. 641 din 26.06.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, reiese că instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a pronunţat prima hotărâre, respectiv sentinţa civilă nr. 4287 din 05.12.2019, este Curtea de Apel Bucureşti, astfel cum în mod corect a statuat instanţa de revizuire.

Motivul de casare prevăzut de 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., vizează situaţia în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Din perspectiva punctului 6 al art. 488 C. proc. civ., recurenţii au susţinut că hotărârea este cel puţin parţial nemotivată instanţa limitându-şi analiza, fără a pune în discuţie toate chestiunile criticate prin cererea revizuire dar şi pentru că aceasta conţine motive contradictorii în sensul că pe de-o parte se reţine că creanţele nescadente au făcut obiectul criticilor formulate în dosarele a2 şi a3, iar pe de altă parte se apreciază ca aceste creanţe nu au făcut obiectul acestor dosare.

Contrar susţinerilor recurenţilor, hotărârea este pronunţată cu respectarea dispoziţiilor art. 476 alin. (1) C. proc. civ., aceasta cuprinzând motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină şi care au format convingerea instanţei, precum şi pe cele pentru care au fost înlăturate cererile părţilor, instanţa nefiind ţinută (obligată) să răspundă fiecărui argument invocat de părţi, putând să sistematizeze susţinerile părţilor şi chiar să procedeze într-o altă ordine, decât cea prezentată de părţi, la examinarea acestora, atât timp cât motivarea unei soluţii clare şi convingătoare impune acest lucru şi cât nu sunt încălcate exigenţele dispoziţiilor art. 425 C. proc. civ. - ceea ce în speţă nu se regăseşte.

Simpla nemulţumire a recurenţilor cu privire la soluţia pronunţată, la argumentele care au format convingerea instanţei, neînsuşirea de către instanţa de control judiciar a apărărilor formulate de către aceştia, sunt aspecte care nu pot fi asimilate unei nemotivări în sensul textului legal anterior evocat şi nici nu justifică invocarea motivului de recurs instituit de prevederile art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Ceea ce critică recurenţii prin prisma acestui motiv de casare, prin trunchierea considerentelor şi izolarea unor fraze de restul conţinutului celorlalte, este în realitate raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia pronunţată.

Înalta Curte, constată că în speţa de faţă, hotărârea recurată îndeplineşte cerinţele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei şi limitele în care a fost învestită, instanţa de revizuire a expus în mod clar şi convingător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se la dispoziţiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecăţii.

Este de reţinut că hotărârea poate fi casată pentru motivul prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. dacă există contradicţie între considerente şi dispozitiv, în sensul că dintr-o parte a hotărârii rezultă că acţiunea este întemeiată, iar din altă parte, că nu este întemeiată, astfel că nu se poate şti ce anume a decis instanţa sau dacă există contradicţie între considerente, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acţiunii, iar din altele faptul că este întemeiată.

Or, susţinerea recurenţilor privind presupusa contradictorialitate a reţinerilor instanţei de revizuire faţă de creanţele nescadente că au făcut obiectul criticilor formulate în dosarele a2 şi a3 şi presupusa apreciere că aceste creanţe nu au făcut obiectul acestor dosare, nu poate fi inclusă în motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Astfel se constată că în expunerea raţionamentului logico-juridic pentru fundamentarea soluţiei pronunţate, instanţa de revizuire a considerat necesar să prezinte aspecte ale situaţiei de fapt, sens în care a expus, într-un mod sistematic şi deloc contradictoriu, concluziile constatărilor făcute în raport de analiza hotărârilor pretins contradictorii, neexistând contradictorialitate între cele expuse.

Se constată că soluţia pronunţată, este rezultatul analizei judiciare specifice prezentului litigiu în funcţie de motivele de revizuire invocate şi că nu se poate reţine existenţa unor contradicţii, ci, dimpotrivă, argumentele instanţei se constituie într-o înlănţuire logică a faptelor şi a regulilor de drept pe baza cărora s-a fundamentat soluţia pronunţată, nefiind astfel încălcate dispoziţiile art. 425 alin. (1) C. proc. civ.

Verificarea considerentelor deciziei atacate şi a susţinerilor recurenţilor relevă fără echivoc faptul că instanţa de revizuire a analizat criticile cu care a fost învestită şi le-a înlăturat argumentat.

În consecinţă, împrejurarea că recurenţii sunt nemulţumiţi de argumentele şi soluţia pronunţată în cauză nu determină incidenţa niciuneia dintre tezele reglementate de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., respectiv absenţa motivării, contradicţia argumentelor sau invocarea unor motive străine de natura pricinii.

Criticile vizând greşita soluţie de respingere ca nefondată a cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu pot fi reţinute.

Astfel, motivul care a stat la baza soluţiei de respingere ca nefondată a cererii de revizuire a constat în neîndeplinirea cerinţelor de la prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reţinându-se că hotărârile pretins a fi contradictorii poartă asupra unor pricini cu aparenţa aceluiaşi obiect, atât timp cât raporturile juridice ce stau la baza celor două litigii derivă din contestaţii la tabelul creditorilor vizând creanţe diferite.

În cauză, instanţa a procedat la analiza îndeplinirii condiţiilor referitoare la identitatea de părţi, obiect şi cauză, în raport cu prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., constatând că deşi există identitate de părţi şi obiect creanţele supuse analizei judecătorului sindic au fost diferite, 4.001.554,06 şi respectiv 9.350.000 RON.

Astfel, s-a avut în vedere că, prin contestaţia formulată în dosarul nr. x/2019 contestatoarea D. a solicitat modificarea modalităţii de înscriere a creanţei cu care figurează în tabelul preliminar creditorii B. S.R.L. şi C., din "creanţă certă, lichidă şi exigibilă" (în realitate, nescadentă), în creanţă sub condiţie, arătând că în tabelul preliminar de creanţe cei doi creditori au fost înscrişi cu câte o creanţă certă, lichidă şi exigibilă (în realitate, nescadentă) în cuantum de 4.001.554,06 RON, deşi, în realitate, creanţele respective sunt afectate de o condiţie suspensivă, creanţe care nu au făcut obiectul dosarelor asociate a2 şi a3, în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 4287/05.12.2019 (în cadrul acestora fiind discutată modalitatea de înscriere a creanţei în cuantum de 9.350.000 RON).

Astfel fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că instanţa de revizuire a analizat în mod judicios incidenţa motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi a constatat în mod corect că acest motiv de revizuire nu este incident.

Având în vedere aceste considerente Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenţii S.C. B. S.R.L. şi C. împotriva deciziei civile nr. 1119 din 23 septembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenţii S.C. B. S.R.L. şi C. împotriva deciziei civile nr. 1119 din 23 septembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 iunie 2021.