Recusation motions and judicial impartiality in corporate annulment litigation under Articles 41-42 of the Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 17 iunie 2021

Asupra recursului de faţă;

Prin cererea înregistrată la data de 14 noiembrie 2016 pe rolul Tribunalului Specializat Cluj, sub nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A.:

1. anularea hotărârii adunării generale extraordinare a acţionarilor (AGEA) B. S.A. din 19 octombrie 2016, hotărâre adoptată cu încălcarea dispoziţiilor legale şi statutare în vigoare;

2. radierea din registrul comerţului, ţinut de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Cluj, a tuturor menţiunilor aferente acestei hotărâri AGEA;

3. menţionarea şi publicarea hotărârii judecătoreşti de anulare a acestei hotărâri AGEA în registrul comerţului ţinut de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Cluj, respectiv în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a;

4. obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 13 ianuarie 2017 reclamantul A. a formulat completare la acţiune, solicitând constatarea nulităţii Deciziei Consiliului de Administraţie al societăţii B. S.A. din 08.12.2016, adoptată cu încălcarea dispoziţiilor legale şi statutare în vigoare; radierea din Registrul comerţului, ţinut de oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Cluj, a tuturor menţiunilor aferente acestei decizii; radierea din Registrul consolidat al acţionarilor B. S.A., ţinut de S.C. "C.", a tuturor menţiunilor aferente acestei decizii; menţionarea şi publicarea hotărârea judecătoreşti de anulare a deciziei în Registrul comerţului ţinut de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Cluj, respectiv în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a; comunicarea hotărârii judecătoreşti de anulare a deciziei către S.C. "C.", în vederea aducerii ei la îndeplinire.

Urmare a completării cererii iniţiale cu aceste noi cereri, reclamantul a arătat că petitul acţiunii se reformulează astfel:

1. anularea adunării generale extraordinare a acţionarilor (Hotărârea AGEA) S.C. B. S.A. din data de 19.10.2016, hotărâre adoptată cu încălcarea dispoziţiilor legale şi statutare în vigoare;

2. anularea Deciziei Consiliului de Administraţie al S.C. B. S.A. din data de 08.12.2016 (denumită, în continuare, Decizia), adoptată cu încălcarea dispoziţiilor legale şi statutare în vigoare;

3. anularea, ca o consecinţă a admiterii petitelor de la punctul 1 şi 2 toate actele subsecvente Hotărârii AGEA şi Deciziei (acte adiţionale/act constitutiv actualizat etc.).

4. radierea din Registrul comerţului, ţinut de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Cluj şi din Registrul consolidat al acţionarilor S.C. B. S.A., ţinut de S.C. "C.", a tuturor menţiunilor aferente Hotărârea AGEA şl respectiv Deciziei;

5. menţionarea si publicarea Hotărârii judecătoreşti de anulare a Hotărârii AGEA şi a Deciziei în Registrul comerţului ţinut de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Cluj, respectiv în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a;

6. obligarea pârâtei de a comunica hotărârea judecătorească de anulare a Hotărârii AGEA şi a Deciziei către S.C. "C." sau autorizarea reclamantului să efectueze comunicarea, în vederea aducerii ei la îndeplinire.

7. obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Tribunalul Specializat Cluj prin sentinţa civilă nr. 1191/2018 din 27 iunie 2018, pronunţată de, în dosarul nr. x/2016, a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârâta S.C. B. S.A. în legătură cu legalitatea prevederilor art. 8 alin. (6) din Actul Constitutiv al S.C. B. S.A.; a respins, ca efect al autorităţii de lucru judecat, acţiunea reclamantului A. în ceea ce priveşte nulitatea prevederilor art. 8 alin. (6) din Actul Constitutiv al S.C. B. S.A. şi a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A., solicitând admiterea acestuia, cu consecinţa schimbării, în totalitate, a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă prin decizia civilă nr. 81/2019 din 19 februarie 2019 a, în dosarul nr. x/2016, a respins cererea de amânare a pronunţării hotărârii; a respins cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată de A. şi a respins apelul declarat de apelantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1191 din 27 iunie 2018 a Tribunalului Specializat Cluj, aceasta fiind păstrată în întregime.

La 16 aprilie 2019 s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2019, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 81/2019 din 19.02.2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. x/2016, prin care s-a solicitat ca, în aplicarea prevederilor art. 508 C. proc. civ., să se dispună anularea hotărârii şi, rejudecând, să fie admis apelul ce a format obiectul dosarului nr. x/2016

Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 1 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de contestatorul A. privind recuzarea completului A2, format din doamnele judecător D. şi E..

Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 27 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de contestatorul A. privind recuzarea doamnelor judecător E. şi D. şi s-a dispus amendarea contestatorului cu suma de 700 de RON pentru formularea cu rea-credinţă a unor cereri.

Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă prin decizia civilă nr. 163/2020 din 17 martie 2020, pronunţată de, în dosarul nr. x/2019, a respins cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată de contestatorul A.; a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 81 din 19.02.2019 a Curţii de Apel Cluj, care a fost menţinută în întregime.

Împotriva încheierilor din Camera de consiliu de la 1 octombrie 2019 şi de la 27 noiembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019 reclamantul A. a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. pe dispoziţiile art. 53 alin. (1) teza finală şi art. 42 pct. 1 şi pct. 13 C. proc. civ., art. 488 alin. (1) pct. 1 şi pct. 8 din C. proc. civ.

În susţinerea recursului s-au invocat următoarele motive:

Prima cerere de recuzare s-a fundamentat pe art. 43 alin. (1) pct. 1 şi pct. 13 C. proc. civ., întrucât s-a apreciat că judecătorii cauzei şi-au exprimat deja opinia cu privire la chestiunile cu care au fost învestiţi.

Chestiunea juridică care generează incompatibilitatea constă în nevoia firească a justiţiabilului contestator de a se asigura că au fost înlăturate motivele de incompatibilitate care decurg din nerespectarea art. 42 pct. 13 C. proc. civ.

Chestiunea de fond era constituită din elementele de nulitate ale unor acte societare ce decurgeau din nelegalitatea, furtul proprietăţii reclamantului, ca efect al limitării prin statut cu privire la cumpărarea de acţiuni rezultate dintr-o nouă majorare, chestiune juridică interzisă de art. 217 din Legea nr. 31/1990, de hotărârea nr. 53/2009 a Tribunalului Comercial Cluj şi de hotărârea nr. 36/2010 a Curţii de Apel Galaţi.

S-a arătat că această chestiune juridică a făcut anterior obiectul dosarului nr. x/2017 (în apel) având la bază anularea hotărârii AGA de limitare în statut, care a fost repartizat, cu nerespectarea legii, completului de judecată compus din doamnele judecător D. şi E..

Recurentul a învederat că în dosarul nr. x/2019 s-a soluţionat contestaţia în anulare formulată împotriva hotărârii pronunţate în dosarul nr. x/2016 (stadiu procesual - apel), care a avut ca obiect verificarea legalităţii hotărârii A.G.A. din 19 octombrie 2016 privind majorarea cu 1.000.000 de acţiuni la un preţ subevaluat de 2,5 RON.

Întrucât cauzele sunt "înrudite" argumentele utilizate de către părţile aflate în dispută (A. şi S.C. B. S.A.) au fost aceleaşi.

Prin urmare, pronunţarea unei soluţii de fond într-una dintre cauze (dosarul nr. x/2017) conduce la declanşarea unei incompatibilităţi în soluţionarea celei de-a doua cauze, respectiv cea care a format obiectul dosarului nr. x/2019

Or, aceste aspecte nu au avut nicio relevanţă pentru judecătorii care au soluţionat cererea de recuzare, întrucât a fost respinsă.

A doua cerere de recuzare a fost respinsă în dosarul nr. x/2019 de către judecătorii F. şi G., ocazie cu care s-a dispus amendarea petentului cu suma de 700 RON, fără a se ţine cont de faptul că este vorba despre exercitarea unui drept legitim.

În opinia recurentului, doamna judecător G. ar fi trebuit să se abţină de la soluţionarea cererii de recuzare, deoarece aceasta s-a întemeiat, în primul rând, pe nerespectarea procedurii de repartizare aleatorie a cauzei prin introducerea acesteia în sistemul ecris în ordine preferenţială faţă de ordinea înscrisă în registrul general al instanţei.

Incompatibilitatea rezulta din prevederile art. 42 alin. (1) pct. 1 şi pct. 13 C. proc. civ., în sensul că şi-a spus părerea cu ocazia soluţionării apelului în dosarul nr. x/2016 şi a respins motivul de apel referitor la nelegalitatea modalităţii de repartizare aleatorie, reţinându-se că "nu s-a dovedit că înregistrarea cauzei în alt moment decât cel al primirii e-mailului ar avea drept consecinţă încălcarea principiului repartizării aleatorii şi, cu atât mai puţin, că ar afecta legalitatea compunerii completului".

Recurentul a susţinut că lipsa de imparţialitate şi părtinirea completului de judecată compus din magistraţii F. şi G. sunt evidente, întrucât s-a apreciat greşit că a formulat cererea de recuzare cu rea-credinţă.

De asemenea, a precizat că nerespectarea principiului repartizării aleatorii a cauzelor cu legătură între ele, s-a finalizat cu transmiterea spre soluţionare a cauzelor către judecătorii preferaţi D. şi E..

Contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei nr. 81 din 19.02.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2016, care a primit numărul 307/33/2019, a fost transmisă la Curtea de Apel Cluj la data de 15.04.2019 ora 14:43 şi înregistrată la data de 16.04.2019 ora 11:02:06, după dosarele cu numerele x/2017, y/2017*, 305/33/2019, 306/33/2019, fiind repartizată completului de judecată format din doamnele judecător E. şi D..

Dosarul nr. x/2019 a fost repartizat, aşa cum rezultă din "istoric repartizare dosare fără prim termen" pe ultima poziţie, cu toate că în registrul general a fost înregistrat pe poziţia cinci din şapte, înaintea dosarelor nr. x/2018 şi nr. y/2018

Mai mult, chestiunea juridică a lămuririi repartizării aleatorii a făcut obiectul cererii prejudiciale incidentale la Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. x/2019.

Prin cererea incidentală s-a urmărit lămurirea la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a chestiunii juridice privind ordinea de introducere în ecris a cauzelor în ordinea sosirii la instanţă, cerere de natură să stabilească dacă introducerea în ecris, în ordine preferenţială, poate conduce la concluzia că nu a existat o repartizare aleatorie, aşa cum prevede legea.

Or, cererea a fost respinsă, în mod neîntemeiat, de către judecătoarele E. şi D..

În acest context al repartizării nealeatorii, magistraţii au fost incompatibili să judece şi interesaţi să respingă cererea incidentală prejudicială, deşi, chestiunea juridică principală invocată în cadrul contestaţiei în anulare viza tocmai repartizarea nealeatorie, în sensul nesocotirii ordinii de introducere în aplicaţia ecris a cauzei faţă de ordinea sosirii şi înregistrării în registrul general al instanţei în timpul orelor de program.

Repartizarea aleatorie nu poate fi circumscrisă doar la introducerea în ecris a cauzei, independent de ordinea intrării şi înregistrării dosarelor la instanţă în ziua respectivă.

Printr-o altă critică recurentul-reclamant a susţinut că era incompatibil să judece cererea de recuzare completul de judecată format din domnul judecător F. şi doamna judecător G..

Incompatibilitatea magistraţilor decurge din următoarele considerente:

1) judecătorul F. are dublă calitate de preşedinte cu delegaţie la secţia a II-a Civilă şi a răspuns incomplet solicitărilor administrative anterioare ale reclamantului, respectiv solicitări formulate în temeiul art. 8 din Ordonanţa nr. 27/2002 privind dovada cu înscrisuri a ordinii introducerii cauzelor în ecris.

Pentru aceleaşi motive doamna judecător H. a formulat cererea de abţinere la data de 23.05.2019, care a fost încuviinţată prin încheierea din data de 27.05.2019, de către judecătorii I. şi J..

Pe de altă parte, magistratul F. în considerentele încheierii recurate constată că doamna H., în mod întemeiat, a formulat cerere de abţinere în calitate de preşedinte al secţiei, care nu a transmis reclamantului toate documentele solicitate în probaţiune, dar pretinde că s-au efectuat verificări.

Pentru aceleaşi motive, chiar domnul F. ar fi trebuit să formuleze declaraţie de abţinere, deoarece în calitate de preşedinte la secţia civilă nu a transmis reclamantului decât o parte din înscrisuri solicitate în probaţiune, referitoare la ordinea de introducere a cauzelor în ecris, care constituie dovada repartizării aleatorii.

2) doamna judecător G. nu a respectat dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. când şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţie în cauza care a fost desemnată să o judece.

De asemenea, doamna judecător G. nu a respectat dispoziţiile art. 43 C. proc. civ. privind abţinerea, deoarece unul din motivele apelului în dosarul nr. x/2016 a fost nerespectarea repartizării cauzei la instanţa de fond pentru motivul că dosarul a fost introdus în ecris cu o întârziere de o zi, iar judecătorul G. şi-a spus anterior părerea, în sensul că ordinea de introducere în ecris nu influenţează completul căruia i se repartizează cauza spre judecare, conform celor reţinute la pagina 32 din decizia nr. 81/2019 a Curţii de Apel Cluj.

Adversitatea preşedintelui secţiei civile, F., faţă de reclamant a rezultat din:

- refuzul transmiterii de către preşedintele secţiei a înscrisurilor solicitate anterior pentru dovedirea introducerii în ordine a cauzelor în aplicaţia ecris, împrejurare care conferă încrederea în repartizarea aleatorie şi într-un proces echitabil;

- participarea în completul de judecată, respingerea cererii cu o cercetare judecătorească vădit superficială;

- amendarea reclamantului A., reţinându-se, neîntemeiat, în sarcina acestuia reaua-credinţă;

Recurentul A. a mai susţinut că a fost amendat, în mod nelegal, pentru motivul că a formulat cerere de recuzare.

Motivarea completului de judecată de la pagina 7 a încheierii de respingere a celei de- a doua cereri de recuzare (cea din 27.11.2019), în sensul că doamnele judecător care au fost recuzate nu au nicio legătură cu repartizarea aleatorie a cauzelor, evidenţiază faptul că magistraţii care au pronunţat încheierea au ignorat importanţa repartizării aleatorii, dovedirea acesteia şi motivele din cererea de recuzare.

Or, un complet constituit cu nerespectarea legii nu poate fi apreciat ca un complet alcătuit din judecători imparţiali.

Recurentul-reclamant consideră că este un abuz să fie sancţionat cu amendă pentru că a uzat de un drept legal, respectiv acela de a formula o cerere de recuzare, în condiţiile în care instanţa învestită cu soluţionarea acesteia nu a explicat în ce ar consta reaua-credinţă.

Pentru a dispune amendarea, instanţa ar fi trebuit să reţină şi să motiveze că petentul A. a avut o atitudine incorectă, că a săvârşit un act contrar legii sau celorlalte norme de convieţuire socială, pe deplin conştient de caracterul ilicit al faptei sale, însă o asemenea motivare nu există în încheierea respectivă.

Pentru aceste motive recurentul a solicitat admiterea recursului declarat, casarea acestora şi a hotărârii pronunţate cu privire la fondul cauzei (decizia civilă nr. 163/17.03.2020), precum şi trimiterea cauzei la o altă curte de apel, în vederea soluţionării pe fond a contestaţiei în anulare, în temeiul art. 497 din C. proc. civ. coroborat cu prevederile art. 53 alin. (3) teza finală din acelaşi cod.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata-pârâtă S.C. B. S.A. a invocat excepţia netimbrării, excepţia tardivităţii şi excepţia nulităţii recursului.

În ceea ce priveşte excepţia netimbrării recursului a arătat că taxa judiciară de timbru datorată de recurent este în cuantum de 400 RON, avându-se în vedere motivele invocate prin cererea de recurs şi faptul că se atacă două încheieri distincte prin care au fost respinse cererile de recuzare.

În susţinerea excepţiei tardivităţii declarării recursului intimata a invocat că în privinţa instituţiei recuzării există dispoziţii speciale (art. 53 din C. proc. civ.), care stabilesc un termen de 5 zile de la data comunicării hotărârii definitive pentru exercitarea căii de atac a a recursului, termen pe care recurentul nu l-a respectat. Astfel, a arătat că hotărârea Curţii de Apel Cluj a fost comunicată către recurent la data de 29 aprilie 2020, conform dovezii de comunicare existente la dosar, iar cererea de recurs a fost transmisă, prin e-mail, la 19 mai 2020.

Intimata-pârâtă S.C. B. S.A. a apreciat că se impune anularea recursului, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ., întrucât motivele de recurs invocate de recurentului-reclamant A. nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. Mai exact, a susţinut că recurentul a reluat, în cuprinsul cererii de recurs, motivarea expusă în cadrul contestaţiei în anulare, motivele de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1 şi pct. 8 din C. proc. civ. fiind invocate formal.

Pe fond, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului formulat de recurent împotriva încheierilor prin care s-au respins cererile de recuzare. Totodată, a cerut obligarea recurentului A. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentului recurs.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 15 octombrie 2020 potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 25 februarie 2021 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins excepţia netimbrării, excepţia tardivităţii declarării recursului şi excepţia nulităţii acestuia, invocate de către intimata-pârâtă S.C. B. S.A.; a admis în principiu recursul şi a stabilit termen la data de 14 ianuarie 2021, cu citarea părţilor.

Înalta Curte, analizând hotărârile recurate prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, reţine că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reţine că fundamentul instituţiilor prevăzute de dispoziţiile art. 41 - 44 C. proc. civ., respectiv incompatibilitatea, abţinerea şi recuzarea, este acela al respectării dreptului la judecata cauzei de către o instanţă independentă şi imparţială, pentru a se asigura părţilor obiectivitate în soluţionarea pricinii.

Potrivit prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale, în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil.

Analizată în contextul dreptului la un proces echitabil, aşa cum este reglementat de dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, imparţialitatea are, pe de o parte, o conotaţie subiectivă, ce semnifică încercarea de a determina convingerea personală a unui judecător într-o anumită împrejurare, iar pe de altă parte, implică un demers obiectiv ce urmăreşte a determina dacă judecătorul oferă toate garanţiile suficiente spre a exclude, în persoana lui, orice bănuială legitimă.

Imparţialitatea implică aparenţa de corectitudine a instanţei, incluzând aici şi percepţia subiectivă a părţilor cu privire la atitudinea magistraţilor.

În cauza dedusă judecăţii, în cadrul contestaţiei în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 81/2019 din 19.02.2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. x/2016, A. a formulat două cereri de recuzare a doamnelor judecător E. şi D., ce au fost respinse de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă prin încheierile din 1 octombrie 2019 şi din 27 noiembrie 2019, ce formează obiectul prezentului recurs.

Recurentul a criticat soluţia de respingere a cererilor de recuzare, apreciind că sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 şi pct. 8 C. proc. civ. potrivit cărora casarea unei hotărâri se poate cere când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale şi respectiv când, prin hotărârea dată cu încălcarea normelor de drept material.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. casarea unor hotărâri se poate cere când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale.

Din perspectiva menţionatelor dispoziţii, recurentul a susţinut că soluţionarea celei de a doua cereri de recuzare a fost realizată de un complet format din judecătorii F. si G., care în opinia recurentului ar fi fost incompatibili de a soluţiona cererea de recuzare.

Astfel, recurentul susţine că d-na judecător G. era incompatibilă, întrucât şi-a spus odată părerea cu ocazia apelului în dosarul x/2016 şi a respins nelegalitatea referitoare la repartizarea aleatorie ca motiv de apel, iar domnul judecător F. era preşedintele secţiei şi i-ar fi respins cererile recurentului de înaintare a unor înscrisuri.

Înalta Curte precizează că soluţionarea cererii de recuzare se face conform art. 110 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 1375/2015 ce prevede că "Incidentele procedurale referitoare la incompatibilitatea, recuzarea sau abţinerea tuturor membrilor completului de judecată, se vor soluţiona de completul cu numărul imediat următor, care judecă în aceeaşi materie. Dacă în materia respectivă nu mai există decât un singur complet de judecată, incidentele procedurale referitoare la toţi membrii completului se vor soluţiona de acesta. Dacă nu mai există un complet care judecă în acea materie, incidentele vor fi soluţionate de completul din materia şi după regulile stabilite de colegiul de conducere al instanţei.".

După cum s-a apreciat în doctrina de specialitate, prev. art. 42 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. au aplicabilitate doar dacă judecătorul care s-a abţinut sau a fost recuzat a întocmit, în acelaşi dosar, acte de procedură ce lasă să se întrevadă soluţia pe care urmează a o pronunţa, iar nu în cazuri precum cel din speţa dedusă judecăţii, în care considerentele unei decizii pronunţate într-o altă cauză ar putea indica opinia judecătorului în raport de chestiunea juridică aflată în litigiu.

Atât timp cât, în contestaţia în anulare, nu există niciun act de procedură întocmit de judecătorii care au soluţionat cererea de recuzare şi de natură a indica că aceştia şi-ar fi expus părerea în legătură cu soluţia ce ar trebui pronunţată pentru judecarea contestaţiei în anulare, nu se poate reţine incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Totodată, este de reamintit că repartizarea aleatorie şi răspunsurile date unor cereri adresate pe cale administrativă, nu pot constitui elemente de analiză a incompatibilităţii judecătorilor, întrucât acestea sunt măsuri de administrare judiciară care nu fac obiectul analizei fondului litigiului.

Din perspectiva punctului 8 al art. 488 C. proc. civ., din expunerea argumentelor în susţinerea cererii de recurs se constată că recurentul a invocat greşita aplicare a dispoziţiilor art. 42 alin. (1) pct. 1 şi pct. 13 C. proc. civ.

Dispoziţiile art. 41 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că judecătorul care a pronunţat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluţionat cauza nu poate judeca aceeaşi pricină în apel, recurs, contestaţie în anulare sau revizuire şi nici după trimiterea spre rejudecare, iar potrivit art. 42 alin. (1) pct. 1 şi pct. 13 din acelaşi cod, judecătorul este, de asemenea, incompatibil de a judeca când şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţie în cauza pe care a fost desemnat să o judece ori atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa.

Este de subliniat că recursul este un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalităţii acesteia, instanţa de recurs verificând dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale.

Înalta Curte constată că hotărârile instanţei de apel au fost pronunţate în temeiul dispoziţiilor legale aplicabile speţei.

Astfel, instanţa de apel a respectat, aplicat şi interpretat corect normele legale incidente în cauză şi analizând cu rigurozitate condiţiile art. 41 alin. (1) C. proc. civ., art. 42 alin. (1) pct. 1 şi pct. 13 din acelaşi cod a statuat în mod corect că nu există nici un indiciu în baza căruia să se aprecieze, chiar la nivel de aparenţă, că ar putea fi ştirbită imparţialitatea judecătorilor desemnaţi pentru soluţionarea contestaţiei în anulare.

Instanţa, printr-o integrală şi completă analiză a dispoziţiilor legale incidente, a apreciat în mod corect că nu se poate imputa judecătorilor investiţi cu soluţionarea cauzei o atitudine ostilă şi de rea-credinţă faţă de vreuna dintre părţile din litigiu, nici existenţa unor motive personale sau convingeri proprii de natură a influenţa modul de soluţionare a cauzei.

Totodată, se constată că în mod judicios a reţinut instanţa că, aspectele analizate nu sunt de natură a da naştere unor îndoieli legitime în ce priveşte imparţialitatea judecătorilor vizaţi de cererea de recuzare şi nu există, nici măcar la nivel de aparenţă, unele dubii rezonabile în ce priveşte o imparţialitatea membrilor completului de judecată investit cu soluţionarea contestaţiei în anulare, iar titularul cererii de recuzare nu a fost în măsură să justifice existenţa unor temeri legitime legate de modul de soluţionare a cauzei, în contextul prezentat.

Susţinerile recurentului aduse în sprijinul cererii de recurs se circumscriu unei atitudini subiective generate de măsurile dispuse de instanţă care, în speţă, nu coincid cu aşteptările părţii, însă simpla nemulţumire cu privire la aspectele care au format convingerea instanţei în sensul respingerii cererilor de recuzare nu poate justifica admiterea căii extraordinare de atac a recursului din perspectiva evocatelor motive de casare.

În ce priveşte aplicarea amenzii judiciare petentului pentru formularea celei de a doua cerere de recuzare, se apreciază că sancţiunea este prerogativa exclusivă a instanţei să aprecieze dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. civ. şi în ce măsură este necesar să fie aplicat în cauză acest text de lege, iar instanţa de recurs nu poate cenzura această măsură.

Este de menţionat că, din modalitatea în care au fost expuse argumentele în susţinerea cererii de recurs, recurentul a solicitat în realitate reexaminarea cererilor de recuzare şi nu doar să se analizeze legalitatea încheierilor recurate.

În consecinţă, având în vedere considerentele prezentate, Înalta Curte în aplicarea dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierilor din 1 octombrie 2019 şi din 27 noiembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 iunie 2021.