Standing to sue preserved by participation association contract assignment lacking express transfer of pre-existing claims

Şedinţa publică din data de 17 iunie 2021

Asupra recursului de faţă;

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a Civilă la data de 15.09.2017 sub nr. x/2017, reclamanta Clinica A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtului Spitalul Clinic de Nefrologie Dr. Carol Davila la plata către reclamantă a sumei de 532.905,42 RON, reprezentând datorie neachitată de către pârât, în temeiul contractului de asociere în participaţiune nr. x/03.05.2007, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În şedinţa publică din data de 18.10.2018 pârâta a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei arătând că reclamanta şi-a cesionat toate drepturile şi obligaţiile din contract către o altă societate, depunând în acest sens la dosar un contract de cesiune .

Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă prin sentinţa civilă nr. 3478/2018 din data de 15 noiembrie 2018, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei CLINICA A. S.R.L. şi a respins cererea în contradictoriu cu pârâtul SPITALUL CLINIC DE NEFROLOGIE DR. CAROL DAVILA, ca fiind formulată de către o persoană fără calitate procesuală activă.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin decizia civilă nr. 94 din 14 februarie 2020, a admis apelul formulat de apelanta-reclamantă CLINICA A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 3478 din 15.11.2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât SPITALUL CLINIC DE NEFROLOGIE DR. CAROL DAVILA; a anulat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Împotriva deciziei civile nr. 94 din 14 februarie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, pârâtul Spitalul Clinic de Nefrologie Dr. Carol Davila a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

În argumentarea motivelor de recurs invocate, recurentul-pârât a susţinut, în esenţă, că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea principiilor disponibilităţii şi contradictorialităţii, respectiv a art. 9 alin. (2) şi art. 14 din C. proc. civ. în condiţiile în care instanţa nu a fost învestită, vreodată, cu vreo cerere de anulare/excepţie de nulitate, în tot sau în parte, a contractului de cesiune, a contractului de asociere în participaţiune nr. x din 3 mai 2007, cesiune perfectată la 1 iulie 2015, între cedentul CLINICA A. S.R.L, cesionarul B. S.R.L şi Spital.

Recurentul - pârât susţine că reclamanta nu a înţeles să critice hotărârea primei instanţe prin prisma faptului că nu a existat operaţiunea de cesiune de creanţe (cuprinsă în convenţia de cesiune de contract), ci prin prisma nevalabilităţii acesteia.

În opinia recurentului - pârât hotărârea recurată a fost pronunţată cu încălcarea art. 12701 şi art. 13152 din C. civ., în condiţiile în care instanţa, nesocotind voinţa părţilor, a interpretat contractul de cesiune, în tot, a contractului de asociere în participaţiune nr. x din 3 mai 2007, ca fiind o cesiune, în parte, a contractului ori numai o cesiune a creanţelor născute după 1 iulie 2015, în relaţia dintre cesionar şi Spital, contractantul cedat.

Recurentul - pârât consideră că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii, în contextul în care, pe de-o parte, instanţa a reţinut că "terţul se substituie în raporturile născute dintr-un contract numai în ceea ce priveşte prestaţiile care nu au fost integral executate", iar, pe de altă parte, că "întrucât în cuprinsul contractului de cesiune nu s-a prevăzut transmiterea creanţelor sau preluarea de obligaţii, drepturile şi obligaţiile născute anterior rămân în patrimoniul contractanţilor originari".

Pentru aceste considerente recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata-reclamantă a invocat excepţia tardivităţii declarării recursului, iar pe fond respingerea ca nefondat.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ. a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul este admisibil.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 28 ianuarie 2021, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 13 mai 2021 s-a respins excepţia tardivităţii declarării recursului invocată de intimata-reclamantă CLINICA A. S.R.L.; s-a admis în principiu recursul declarat de pârâtul SPITALUL CLINIC DE NEFROLOGIE DR. CAROL DAVILA împotriva deciziei civile nr. 94 din 14 februarie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă şi s-a acordat termen la data de 17 iunie 2021, pentru judecata pe fond a recursului, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Înalta Curte, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, reţine că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, recurentul-pârât a susţinut că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 9 alin. (2) şi art. 14 C. proc. civ. întrucât instanţa nu a fost învestită cu cerere de anulare/excepţie de nulitate, în tot sau în parte, a contractului de cesiune sau a contractului de asociere în participaţiune nr. x din 3 mai 2007.

Criticile vor fi înlăturate.

Cu privire la principiul disponibilităţii, a cărui încălcare de către instanţa de apel a fost invocată de recurenta-pârâtă, se reţine că art. 9 alin. (2) C. proc. civ. prevede că "Obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor".

Principiul contradictorialităţii în procesul civil, astfel cum este reglementat în art. 14 din C. proc. civ., presupune ca orice aspect privitor la litigiu să fie pus în discuţia părţilor, iar actele de procedură şi înscrisurile să fie comunicate între acestea, în condiţiile legii, astfel încât să aibă posibilitatea de a-şi exprima opinia în legătură cu problemele de drept substanţial sau de drept procedural ori de fapt în dezbatere.

Înalta Curte, subliniază faptul că apelul este o cale de atac ordinară, cu caracter devolutiv, iar limitele devoluţiunii sunt imperativ stabilite prin dispoziţiile art. 479 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că:"(1) Instanţa de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă. Motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu".

Din interpretarea logică şi sistematică a normelor procedurale enunţate, ţinând seama şi de principiul disponibilităţii care guvernează procesul civil în toate etapele procedurale pe care acesta le parcurge, se desprinde concluzia că instanţa de apel, ca instanţă de control judiciar, este ţinută să analizeze criticile pe care partea apelantă a înţeles să le formuleze la adresa sentinţei apelate prin cererea de apel, fără a putea realiza o analiză a chestiunilor care nu au fost cuprinse în cererea de apel şi nici nu poate efectua o judecare a cererii de chemare în judecată atât timp cât nu a fost stabilit în mod corect cadrul procesual.

În speţă, se constată că printr-o integrală şi completă apreciere a probelor, instanţa de apel a stabilit cu rigurozitate adevăratele raporturi juridice dintre părţi, interpretând corect întreaga documentaţie existentă, soluţia pronunţată fiind în deplină concordanţă cu situaţia de fapt şi de drept.

Nu se poate reţine că a fost încălcat principiul rolului activ al instanţei, deoarece au fost puse în discuţia părţilor aspectele esenţiale în soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale active, a fost respectat principiul contradictorialităţii şi al dreptului la apărare dezbaterile având loc în prezenţa părţilor, susţinerile au fost consemnate conform încheierii din 17 ianuarie 2020.

Faţă de obiectul cererii de chemare în judecată şi soluţia primei instanţe privind excepţia lipsei calităţii procesuale active, instanţa de apel, în virtutea respectării rolului activ al instanţei avea obligaţia de a stabili în mod corect cadrul procesual pentru soluţionarea litigiului.

Ca atare, nu se poate imputa instanţei de apel că a încălcat dispoziţiile art. 9 alin. (2) C. proc. civ., obiectul cererii de chemare în judecată, cum de altfel susţine recurenta-pârâtă, nu a fost schimbat.

Întreaga argumentare a recurentului privind încălcarea art. 12701 şi art. 13152 din C. civ., în sensul că instanţa, nesocotind voinţa părţilor, a interpretat contractul de cesiune, în tot, a contractului de asociere în participaţiune nr. x din 3 mai 2007, ca fiind o cesiune, în parte, a contractului ori numai o cesiune a creanţelor născute după 1 iulie 2015, în relaţia dintre cesionar şi Spital, contractantul cedat, va fi înlăturată.

În cauză, se constată că principala analiză efectuată de instanţa de apel a vizat soluţionarea de către prima instanţă a excepţiei lipsei calităţii procesuale active şi, în cadrul acestei analize, a făcut o prezentare a contractului de cesiune a contractului de asociere în participaţiune nr. x/03.05.2007, invocat de reclamantă ca izvor al pretenţiilor valorificate prin intermediul cererii de chemare în judecată.

Astfel încât, nu se poate reţine că instanţa de apel prin analiza efectuată a nesocotit voinţa părţilor şi că prin această analiză ar fi încălcat art. 12701 şi art. 13152 din C. civ.

Totodată, se constată că, în acord cu raţionamentul instanţei de apel, întrucât în cuprinsul contractului de cesiune nu s-a prevăzut transmiterea creanţelor sau preluarea de obligaţii, drepturile şi obligaţiile născute anterior cesiunii, rămân in patrimoniul contractanţilor originari, astfel încât excepţia lipsei calităţii procesuale active, este nefondată.

Nu se va reţine nici critica privind o presupusă contradictorialitate a motivelor deciziei recurate, având în vedere că fragmentele din considerentele deciziei recurate prezentate de recurent, vizează aspectele teoretice şi concluzia privind constatările instanţei din analiza calităţii părţilor contractante.

Având în vedere aceste considerente Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul SPITALUL CLINIC DE NEFROLOGIE DR. CAROL DAVILA împotriva deciziei civile nr. 94 din 14 februarie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul SPITALUL CLINIC DE NEFROLOGIE DR. CAROL DAVILA împotriva deciziei civile nr. 94 din 14 februarie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 iunie 2021.