Contractual payment for design services: validity of unsigned delivery documents and beneficiary’s duty to provide project basis under Civil Code and Government Order No. 907/2016

Şedinţa publică din data de 17 iunie 2021

Asupra recursului de faţă:

Prin cererea înregistrată la data de 29 iunie 2017 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 321.978,30 RON, reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr. x din 7 februarie 2017, emise în privinţa plăţii primei şi, respectiv celei de-a treia tranşe prevăzute de art. 6.1 din contractul de prestări servicii semnat de părţi la data de 25 ianuarie 2016, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă prin sentinţa civilă nr. 2164/2018 din 4 iulie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., astfel cum a fost modificată; pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 160.989,15 RON, reprezentând prima tranşă de preţ prevăzută la art. 6.1 din contractul de proiectare încheiat de părţi la data de 25 ianuarie 2016 şi la plata sumei de 139.032 RON, reprezentând a doua tranşă de preţ prevăzută la art. 6.1 din acelaşi contract; au fost respinse ca neîntemeiate pretenţiile reclamantei în ceea ce priveşte plata celei de-a treia tranşe de preţ prevăzute la art. 6.1 din contractul de proiectare încheiat de părţi la data de 25 ianuarie 2016; pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 11.171,21 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată şi s-a luat act de faptul că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă prin decizia civilă nr. 93 din 21 februarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2017, a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 2164/04.07.2018 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă; a schimbat, în parte, sentinţa atacată în sensul că pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 160.989,15 RON, reprezentând tranşa a treia din preţ prevăzută în contractul de proiectare din data de 25 ianuarie 2016; au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei; s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-pârâtă B. S.R.L. împotriva aceleiaşi sentinţe, iar pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 2.163 RON, cu titlu de taxă judiciară de timbru, precum şi la plata sumei de 25.000 RON, reprezentând onorariul de avocat.

Împotriva acestei decizii pârâta S.C. B. S.R.L. a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

În argumentarea motivelor de recurs invocate, recurent-pârâtă a susţinut în esenţă, că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material - art. 1270 din C. civ. şi art. 4 alin. (2) din H.G. nr. 907/2016.

Recurenta consideră că reţinerea instanţei de la pagina 11 alin. (2) din decizie în sensul că "întocmirea temei de proiectare era în sarcina beneficiarului, . . . . . . . . . .astfel încât apelanta îşi invocă propria culpă" reprezintă o încălcare a dispoziţiilor art. 1270 C. civ. şi a dispoziţiilor art. 4 alin. (2) din H.G. nr. 907/2016.

Recurenta-pârâtă consideră că este eronată concluzia instanţei, potrivit căreia obţinerea autorizaţiei de construcţie echivalează cu existenţa unei teme de proiectare, chiar dacă aceasta nu a fost detaliată în scris. Instanţa de judecată avea obligaţia de a constata îndeplinirea obligaţiilor contractuale din perspectiva ambelor părţi semnatare. Pentru a pronunţa o soluţie temeinică şi legală instanţa, în ipoteza în care constata îndeplinirea parţială a obligaţiilor contractuale de către reclamantă, aplicând principiul proporţionalităţii, cu respectarea regulilor impuse de art. 1517 din C. civ., trebuia să procedeze, cel mult, la o admitere în parte a acţiunii introductive, şi nu la admiterea integrală a pretenţiilor reclamantei.

În opinia recurentei-pârâte, din perspectiva clauzei inserate la art. 4.5 din contract, instanţa a pronunţat o soluţie nelegală, ignorând în totalitate nerespectarea termenelor agreate de părţi şi obligaţiile asumate expres de acestea.

Subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. s-a invocat faptul că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 22 din acelaşi cod care reglementează rolul judecătorului în aflarea adevărului.

Astfel, recurenta-pârâtă a susţinut că hotărârea pronunţată nu este motivată pe probatoriul administrat şi nu se bazează pe coroborarea înscrisurilor şi probelor din dosar.

Recurenta - pârâtă susţine că instanţa de judecată a ignorat o mare parte din documentele scrise şi a dat prevalenţă declaraţiilor martorilor, pe care însă le-a scos din context. Or, în raport de dispoziţiile art. 22 din C. proc. civ. şi de prevederile legale deja invocate, interpretarea coroborată a probelor impunea instanţei, dacă nu o respingere integrală a acţiunii, cu siguranţă, cel mult o admitere în parte a acţiunii introductive şi o reducere a cuantumului pretenţiilor reclamantei.

Recurenta-pârâtă a apreciat că este incident şi motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., în sensul că decizia recurată cuprinde motive contradictorii în ceea ce priveşte motivul său de apel vizând mandatul aparent al domnului C..

În acest sens, s-a arătat că instanţa de apel a reţinut, la pagina 12 din decizie, "Criticile ce privesc argumentele instanţei de fond privind mandatul aparent al d-lui C. în cadrul procedurii de recepţionare a documentaţiilor DTO şi DTAC sunt corecte, Curtea apreciind că în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele pentru constatarea mandatului aparent . . . . . . . . . . . ." (alin. (8). "Cu toate acestea, susţinerile apelantei că ProcesulVerbal de Predare-Primire a documentaţiei de proiect . . . . . . . . . . . din 29.01.2016 şi ProcesulVerbal ... din 29.07.2016 nu sunt semnate de către reprezentantul legal a B. S.R.L. şi, pe cale de consecinţă, nu angajează şi din punct de vedere legal societatea, nu pot fi reţinute" (alin. (9).

La pagina 13 din decizie se reţine:

"Având în vedere că art. 309 alin. (2) din C. proc. civ. prevede că proba cu martori este admisibilă contra unui profesionist pentru dovedirea unui act juridic . . . . . . . . . .Curtea constată că reclamanta a prestat lucrările stabilite prin contract, iar pârâta era obligată să execute obligaţia de plată corelativă".

Ca atare, instanţa de apel analizează motivul de apel invocat, îl găseşte întemeiat, însă, deşi, teoria mandatului aparent este apreciată ca fiind neîndeplinită (soluţia instanţei de fond pe acest aspect fiind invalidată), nu soluţionează motivul de apel ce vizează calitatea de reprezentant a semnatarului proceselor-verbale, ci respinge acest motiv de apel cu o motivare ce se referă la efectuarea serviciilor de către reclamantă.

Prevederile art. 309 alin. (2) din C. proc. civ. au determinat soluţia instanţei de fond, care a motivat sentinţa pronunţată prin invocarea dispoziţiilor de drept material (art. 1309 alin. (2) C. civ.).

Mai mult, art. 309 alin. (2) din C. proc. civ. constituie norma de procedură care justifică tocmai teoria susţinută de instanţa de fond şi aplicarea dispoziţiilor art. 1309 alin. (2) C. civ.

Pentru toate aceste argumente, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata-reclamantă A. S.R.L. a invocat excepţia nulităţii recursului, arătând că motivele invocate nu se circumscriu celor prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., iar pe fond a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, precum şi obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 28 ianuarie 2021 potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. s-a dispus comunicarea acestuia părţilor, iar prin încheierea din data de 13 mai 2021 s-a respins excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-reclamantă A. S.R.L, a fost admis, în principiu, recursul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 93 din 21 februarie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă şi s-a acordat termen la data de 17 iunie 2021, pentru judecata pe fond a recursului, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente în materie, Înalta Curte urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Critica privind lipsa rolului activ al instanţei în administrarea probatoriului, care se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., vizează încălcarea de către instanţa de apel a dispoziţiilor prevăzute de art. 22 C. proc. civ.

Înalta Curtea apreciază această critică ca fiind nefondată.

Astfel, potrivit art. 22 alin. (2) C. proc. civ., "judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. In acest scop, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea in drept pe care părţile le invocă, judecătorul este in drept să le ceară să prezinte explicaţii, oral sau in scris, să pună in dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate in cerere sau in întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părţile se împotrivesc."

Textul de lege sus-menţionat consacră principiul rolului activ al instanţei în desfăşurarea procesului, respectiv să atenţioneze părţile asupra drepturilor şi obligaţiilor care le revin, să stăruie în orice fază procesuală la soluţionarea amiabilă a cauzei, să stăruie în scopul de a preveni orice greşeală în aflarea adevărului şi să se pronunţe numai asupra obiectului dedus judecăţii.

În speţă, se constată că printr-o integrală şi completă apreciere a probelor, instanţa de apel a stabilit cu rigurozitate adevăratele raporturi juridice dintre părţi, interpretând corect întreaga documentaţie existentă, soluţia pronunţată fiind în deplină concordanţă cu situaţia de fapt şi de drept.

Nu se poate reţine că a fost încălcat principiul rolului activ al instanţei, deoarece au fost puse în discuţia părţilor toate aspectele esenţiale în soluţionarea cauzei, a fost respectat principiul contradictorialităţii şi al dreptului la apărare dezbaterile având loc în prezenţa părţilor, susţinerile au fost consemnate conform încheierii din data de 17 ianuarie 2020, când având nevoie de timp pentru a delibera instanţa de apel a amânat pronunţarea.

Rolul activ nu înseamnă, aşa cum a evidenţiat jurisprudenţa, încălcarea principiului disponibilităţii în procesul civil, deoarece obligaţia de a-şi proba apărările revine reclamantului, instanţa neputând să se substituie voinţei părţilor, judecătorul fiind însă obligat să descopere adevărul şi să dea părţilor, în egală măsură, îndrumare în apărarea drepturilor şi intereselor legitime.

Dintr-un alt punct de vedere, se constată că instanţa de apel ca instanţă devolutivă are plenitudine de apreciere în ceea ce priveşte probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra oportunităţii administrării probelor în proces din perspectiva utilităţii, concludenţei şi pertinenţei acestora, iar instanţa de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor despre care face vorbire recurenta.

Din perspectiva punctului 6 al art. 488 C. proc. civ., recurenta a susţinut că decizia recurată cuprinde motive contradictorii în ceea ce priveşte motivul său de apel vizând mandatul aparent al domnului C..

Este de reţinut că hotărârea poate fi casată pentru motivul prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. dacă există contradicţie între considerente şi dispozitiv, în sensul că dintr-o parte a hotărârii rezultă că acţiunea este întemeiată, iar din altă parte, că nu este întemeiată, astfel că nu se poate şti ce anume a decis instanţa sau dacă există contradicţie între considerente, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acţiunii, iar din altele faptul că este întemeiată.

Or, susţinerea recurentei privind presupusa contradictorialitate a reţinerilor instanţei de apel faţă de mandatul aparent al domnului C., nu poate fi inclusă în motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., având în vedere că în expunerea raţionamentului logico-juridic pentru fundamentarea soluţiei pronunţate, instanţa de apel a considerat necesar să prezinte aspecte ale situaţiei de fapt, sens în care a expus, într-un mod sistematic şi deloc contradictoriu, concluziile analizei făcute în raport de înscrisurile depuse la dosar, neexistând contradictorialitate între cele expuse.

Se constată că soluţia pronunţată, este rezultatul analizei judiciare specifice prezentului litigiu în funcţie de situaţia de fapt şi de probele administrate şi că nu se poate reţine existenţa unor contradicţii, ci, dimpotrivă, argumentele instanţei se constituie într-o înlănţuire logică a faptelor şi a regulilor de drept pe baza cărora s-a fundamentat soluţia pronunţată, nefiind astfel încălcate dispoziţiile art. 425 alin. (1) C. proc. civ.

În legătură cu acest motiv se va reţine că apelul are caracter devolutiv ceea ce permite instanţei de apel să examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept aşa încât considerentele reprezintă analiza tuturor argumentelor care au constituit motive de apel, soluţia fiind motivată pe aspectele esenţiale care au format convingerea instanţei de apel.

Verificarea considerentelor deciziei atacate şi a susţinerilor recurentei relevă fără echivoc faptul că instanţa de apel a analizat amplu fiecare dintre criticile cu care a fost învestită şi că le-a înlăturat argumentat.

În consecinţă, împrejurarea că recurenta este nemulţumită de argumentele şi soluţia pronunţată în cauză nu determină incidenţa niciuneia dintre tezele reglementate de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., respectiv absenţa motivării, contradicţia argumentelor sau invocarea unor motive străine de natura pricinii.

Prin motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a invocat că reţinerea instanţei de la pagina 11 alin. (2) din decizie în sensul că "întocmirea temei de proiectare era în sarcina beneficiarului, . . . . . . . . . .astfel încât apelanta îşi invocă propria culpă" reprezintă o încălcare a dispoziţiilor art. 1270 C. civ. şi a dispoziţiilor art. 4 alin. (2) din H.G. nr. 907/2016.

Criticile recurentei-pârâte vor fi înlăturate.

În conformitate cu prevederile art. 1270 C. civ., convenţiile legale încheiate au putere de lege între părţile contractante, acestea dobândind drepturi şi obligaţii pe care trebuie să le aducă la îndeplinire cu bună credinţă.

În speţă, este necontestat că analiza instanţei de apel nu a schimbat natura contractului de proiectare şi nici obligaţiile interdependente prevăzute de părţile litigante, ci a stabilit, potrivit situaţiei factuale ale cauzei, că reclamanta şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale prevăzute în art. 6.1, în sensul că a predat pârâtei cele două documentaţii, aşa cum rezultă din Procesul-verbal de predare - primire din data de 29.0L2016 a documentaţiei D. 3 Clădirea x - faza DTAC şi Procesul-verbal de predare-primire a semnării din data de 29.07.2016 a documentaţiei D. Clădirea x - Faza Documentaţie Tehnica de Oferta.

Totodată, se apreciază că instanţa de apel printr-o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 4 alin. (2) din H.G. nr. 907/2016 a reţinut în mod judicios că întocmirea temei de proiectare era în sarcina beneficiarului, întrucât, chiar dacă necesita asistenţă de specialitate, tema de proiectare exprimă intenţiile investiţionale şi nevoile funcţionale ale beneficiarului investiţiei, evidenţiate în nota conceptuală.

În concluzie se constată că instanţa de apel nu a încălcat dispoziţiile art. 1270 C. civ. şi art. 4 alin. (2) din H.G. nr. 907/2016, iar motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este nefondat.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, constatând că decizia recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată prin prisma criticilor formulate în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

Constatând culpa procesuală a recurentei-pârâte S.C. B. S.R.L. în declanşarea litigiului de faţă, în raport de cererea formulată de intimata-reclamantă S.C.A. S.R.L., urmează a se aplica dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ. şi a obliga recurenta-pârâtă la plata sumei de 5.950 RON reprezentând cheltuieli de judecată, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 93 din 21 februarie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Obligă recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 5.950 RON cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă S.C.A. S.R.L.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 iunie 2021.