Recurs inadmisibil împotriva unei decizii de contestare în anulare a hotărârilor finale în litigii de muncă, pe bază art. 483(2) și 508(4) C. proc. civ.

Şedinţa publică din data de 16 iunie 2021

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 18 iulie 2019 pe rolul Curţii de Apel Piteşti, A. a formulat contestaţie în anulare împotriva sentinţelor nr. 1765 din 23 martie 2016, pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2015, şi nr. 3269 din 11 septembrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018, precum şi a deciziilor civile nr. 1081 din 13 aprilie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2015, şi nr. 2625 din 27 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2018, intimaţi fiind B. S.A., Inspectoratul Teritorial de Muncă Bucureşti şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung.

Prin întâmpinare, intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Bucureşti a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, ca inadmisibilă.

Intimata B. S.A., prin întâmpinare, a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, excepţia tardivităţii, iar pe fond, a solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca fiind inadmisibilă, nefondată şi nelegală.

Prin încheierea de şedinţă din 22 octombrie 2019, curtea de apel a dispus disjungerea contestaţiei în anulare formulată împotriva sentinţelor nr. 1765 din 23 martie 2016, pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2015, şi nr. 3269 din 11 septembrie 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018, formându-se un dosar separat.

Ca urmare, în cauza de faţă a continuat judecarea contestaţiei în anulare formulată împotriva celor două decizii pronunţate de Curtea de Apel Piteşti.

Prin decizia civilă nr. 99/2020, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a respins contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 1081 din 13 aprilie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2015, ca tardiv introdusă. A respins contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 2625 din 27 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2018, ca inadmisibilă. A stabilit onorariul definitiv pentru avocatul desemnat din oficiu la 500 RON, suma reprezentând ajutor public judiciar acordat contestatorului rămânând în sarcina statului.

Împotriva acestei decizii contestatorul a declarat recurs, astfel cum a fost calificată calea de atac, în conformitate cu dispoziţiile art. 97 C. proc. civ.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Recurentul arată că a formulat în termen contestaţia în anulare împotriva deciziei civile nr. 1081 din 13 aprilie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2015.

La 9 aprilie 2020, recurentul a depus motive de recurs, arătând că nu a fost citat de Curtea de Apel Piteşti pentru termenul de la 14 ianuarie 2020, că în dosarul nr. x/2015 la pronunţarea deciziei nr. 1081 din 13 aprilie 2017 părţile nu au fost citate, iar instanţele au refuzat administrarea probelor solicitate în dosarele nr. x/2015, nr. y/2018 şi nr. 132/46/2018*.

Recurentul a formulat cerere de ajutor public judiciar care a fost respinsă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă prin încheierea din 18 martie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019. Prin încheierea din 10 decembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019.1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins cererea de reexaminare a încheierii din 18 martie 2020.

Intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Bucureşti a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

Prin întâmpinarea depusă, intimata B. S.A. a solicitat anularea cererii de recurs şi a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat şi a tardivităţii.

Pe baza cererii de recurs şi a întâmpinărilor depuse, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reţinut că soluţia preconizată este aceea de respingere a recursului ca inadmisibil.

Prin încheierea din 4 noiembrie 2020 s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

La 26 noiembrie 2020, recurentul a formulat o nouă cerere de ajutor public judiciar, care a fost respinsă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă prin încheierea din 24 februarie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2019.

Prin încheierea de la 14 aprilie 2021, s-a stabilit termen în complet de filtru la 16 iunie 2021, în vederea soluţionării cererii de reexaminare formulate de petentul A.. Prin încheierea din 15 aprilie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2019.1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins cererea de reexaminare a încheierii din 24 februarie 2021.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în complet de filtru, reţine următoarele:

Prezentul recurs vizează decizia civilă nr. 99/2020 din 14 ianuarie 2020, prin care Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a respins contestaţia în anulare formulată împotriva unor decizii pronunţate de aceeaşi instanţă în dosare având ca obiect litigii de muncă.

Prin decizia civilă nr. 1081 din 13 aprilie 2017, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1765 din 23 iunie 2016, pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2015, având ca obiect contestaţie decizie de concediere.

Prin decizia civilă nr. 2625 din 27 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2018, a fost respins ca nefondat apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinţei nr. 3269 din 11 septembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2018, în materie de litigii de muncă.

În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului, hotărârile pronunţate în cauze având ca obiect conflicte de muncă şi de asigurări sociale, precum şi hotărârile date de instanţele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului. Reiese, aşadar, că hotărârile faţă de care s-a exercitat calea de atac a contestaţiei în anulare nu sunt supuse recursului, acestea fiind definitive.

Potrivit dispoziţiilor art. 508 alin. (4) C. proc. civ., "hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată". Faţă de faptul că hotărârile atacate nu pot fi atacate cu recurs, rezultă că nici hotărârea dată în soluţionarea contestaţiei în anulare nu poate fi atacată cu recurs.

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, prevăzut de art. 457 C. proc. civ., regulă ce are şi valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, văzând dispoziţiile art. 508 alin. (4) şi ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 99/2020 din 14 ianuarie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 iunie 2021.