Jurisdictional conflict between civil and specialized administrative divisions over disputes with professionals arising from public service contracts

Şedinţa publică din data de 16 iunie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la 7 aprilie 2015, sub nr. x/2015, reclamanţii Primăria Comunei Uda, Comuna Uda şi Consiliul Local Uda au solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., obligarea pârâtei la restituirea sumei de 15.850,24 RON, încasată necuvenit, şi a despăgubirilor civile actualizate până la data plăţii.

În motivarea cererii, reclamanţii au arătat în esenţă că prin Decizia Curţii de Conturi nr. 32 din 27 iunie 2012 s-a constatat că pârâta a solicitat şi a încasat nejustificat suma de 15.850,24 RON, reprezentând diferenţe dintre cantităţile înscrise în situaţiile de plată, facturile emise şi serviciile prestate în realitate.

Reclamanţii şi-au întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 1170 şi art. 1172 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 4249/2016 din 13 mai 2016, Judecătoria Piteşti, secţia Civilă a admis acţiunea formulată de reclamanţi şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 15.850,24 RON, cu titlu de debit, şi suma de 409,13 RON, cu titlu de despăgubiri civile constând în dobânda legală aferentă, ce se va actualiza până la data plăţii.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta S.C. A. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 3266/2017 din 8 noiembrie 2017, Tribunalul Argeş, secţia Civilă a admis excepţia tardivităţii, invocată din oficiu, şi a respins ca tardiv formulat apelul declarat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta S.C. A. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 152/2019 din 6 mai 2019, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a admis recursul formulat de pârâtă, a casat decizia atacată şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Argeş.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Argeş, secţia Civilă sub nr. x/2015*.

Prin decizia civilă nr. 795/2020, Tribunalul Argeş, secţia Civilă a respins ca nefondat apelul formulat de pârâta S.C. A. S.R.L.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta S.C. A. S.R.L., dosarul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

La termenul de la 11 martie 2021, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a invocat excepţia necompetenţei materiale, pe care a admis-o prin încheierea de şedinţă din aceeaşi dată, şi a declinat competenţa materială procesuală de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a Civile, de contencios administrativ şi fiscal a aceleiaşi curţi de apel.

În esenţă, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a reţinut că între reclamanta Primăria Comunei Uda, în calitate de beneficiar, şi pârâta S.C. A. S.R.L., în calitate de prestator, s-a încheiat contractul de prestări servicii nr. x/2012, în executarea căruia s-au emis o serie de facturi. Ulterior, în urma verificărilor efectuate, Curtea de Conturi a României a constatat că există un prejudiciu în cuantum de 15.850,24 RON, cu titlu de debit, şi 409,13 RON, cu titlu de despăgubiri civile, rezultat ca urmare a plăţilor nelegale efectuate către pârâtă. Instanţa a avut în vedere prevederile Hotărârii Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Piteşti nr. 5 din 10 martie 2016, în conformitate cu care începând cu 15 martie 2016, toate litigiile cu profesioniştii intră în competenţa secţiei a II-a Civile, de contencios administrativ şi fiscal, indiferent de instanţa care le-a soluţionat în fond. Această măsură a fost luată în scopul echilibrării volumului de activitate al celor două secţii civile, iar nu în scopul delimitării competenţei între secţii, în raport de natura cauzei. Deoarece recursul a fost înregistrat la 11 noiembrie 2020, respectiv după adoptarea Hotărârii Colegiului de Conducere nr. 5 din 10 martie 2016, s-a apreciat că secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal este competenţă în soluţionarea litigiului.

Ca urmare, cauza a fost trimisă spre soluţionare secţiei a II-a Civile, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Piteşti, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei secţii sub nr. x/2015.

La termenul de la 20 mai 2021, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a pus în discuţie competenţa materială procesuală a instanţei de recurs, iar prin încheierea de la acelaşi termen, a declinat competenţa materială procesuală de soluţionare a recursului în favoarea secţiei I Civile a Curţii de Apel Piteşti, a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă astfel ivit.

În esenţă, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a reţinut că este învestită cu soluţionarea căii de atac a recursului declarat în al doilea ciclu procesual şi că prima cerere de recurs a fost soluţionată de secţia I Civilă fără a invoca necompetenţa materială procesuală. A apreciat că faţă de considerentele Deciziei nr. 31/2019, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, şi faţă de prevederile art. 130 C. proc. civ., instanţa care a soluţionat recursul în primul ciclu procesual nu mai poate invoca necompetenţa sa materială procesuală în soluţionarea recursului în al doilea ciclu procesual.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două secţii ale aceleiaşi instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Conform art. 136 C. proc. civ., dispoziţiile legale privind excepţia de necompetenţă şi conflictul de competenţă se aplică prin asemănare şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că secţia I Civilă şi secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal ale Curţii de Apel Piteşti s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între secţiile instanţei sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre aceste secţii este competentă să soluţioneze cauza.

Nici una din secţiile instanţei aflate în conflict nu se consideră competentă, din punct de vedere material procesual, să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Pentru a stabili competenţa materială de soluţionare a cauzei, Înalta Curte reţine că instanţele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect obligarea pârâtei S.C. A. S.R.L. la plata către reclamanţi, printre care reclamanta Primăria Comunei Uda, a sumei de 15.850,24 RON, cu titlu de debit, şi a sumei de 409,13 RON, cu titlu de despăgubiri civile. Instanţa supremă mai reţine că între reclamantă, în calitate de beneficiar, şi, pârâtă, în calitate de prestator, s-a încheiat contractul de prestări servicii nr. x/2011, în executarea căruia s-au emis o serie de facturi. Ulterior, în urma verificărilor efectuate, Curtea de Conturi a României a constatat, prin Decizia nr. 32 din 27 iunie 2012, că pârâta a solicitat şi a încasat nejustificat suma de 15.850,24 RON, reprezentând diferenţe dintre cantităţile înscrise în situaţiile de plată, facturile emise şi serviciile prestate în realitate

Din cele expuse mai sus, rezultă că obiectul litigiului dedus judecăţii constă în recuperarea prejudiciului cauzat de emiterea nejustificată a unor facturi în executarea unui contract de prestări servicii, acesta încadrându-se, prin natura sa, în categoria litigiilor cu profesioniştii.

Prin Decizia nr. 18/2016 pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii, Înalta Curte a statuat astfel:

"competenţa materială procesuală a tribunalelor/secţiilor specializate se determină în funcţie de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările şi completările ulterioare".

Prin Hotărârea nr. 5 din 10 martie 2016, Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Piteşti a stabilit că, începând cu 15 martie 2016, dosarele în materia litigiilor cu profesionişti, indiferent de tribunalul care le-a soluţionat pe fond, să fie soluţionate de secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. Recursul a cărui soluţionare a fost declinată a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Piteşti la 11 noiembrie 2020.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) şi ale art. 136 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 iunie 2021.