Non-substantiation of cassation motive in petition for annulment rendered extraordinary remedy void

Şedinţa publică din data de 16 iunie 2021

Asupra contestaţiei în anulare de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2019/a2, petentul A. a solicitat completarea/lămurirea dispozitivului deciziei civile nr. 4640 din 21 octombrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2019 şi sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a preverilor art. 135 C. pen.

Prin încheierea din 7 septembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curtii Constitutionale şi a respins ca neîntemeiată cererea de completare/lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 4640 din 21 octombrie 2019.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 9 septembrie 2020, sub nr. x/2019/a2, A. a declarat recurs împotriva încheierii din Camera de Consiliu din 7 septembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Prin decizia nr. 154 din 28 ianuarie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a anulat recursul declarat de recurentul A..

Împotriva deciziei nr. 154 din 28 ianuarie 2021, A. a formulat contestaţie în anulare, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă sub nr. x/2021.

Motivele invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Contestatorul apreciază că este încălcată ordinea de drept intern şi invocă, între altele, dispoziţiile art. 11, art. 20, art. 124, art. 126, art. 131, art. 147 din Constituţia României, ale Legii nr. 590/2003 privind tratatele, ale C. pen. şi ale Legii nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului.

Contestatorul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Analizând contestaţia în anulare, faţă de inexistenţa motivelor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Conform dispoziţiilor art. 506 alin. (2) C. proc. civ., contestaţia se motivează în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea este definitivă, sub sancţiunea nulităţii acesteia.

Autorul căii de atac a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 154 din 28 ianuarie 2021 prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a anulat recursul declarat de recurentul A.. În considerentele deciziei atacate s-a reţinut că motivele de recurs nu au fost depuse în termenul legal.

Decizia nr. 154 din 28 ianuarie 2021 a fost comunicată contestatorului la 24 martie, respectiv 29 martie 2021, astfel cum rezultă din procesele-verbale de comunicare acte aflate la dosarul nr. x.

La 2 aprilie 2021, contestatorul a depus în prezentul dosar un înscris prin care susţine că a formulat motivele contestaţiei în anulare.

Din conţinutul acestui înscris nu rezultă care sunt argumentele pe care contestatorul înţelege să le invoce în susţinerea temeiului de drept pe care l-a indicat în cererea formulată, respectiv art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.. Conform acestui text de lege, hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare invocate de recurent în termen.

Susţinerile contestatorului în sensul că au fost încălcate dispoziţiile art. 11, art. 20, art. 124, art. 126, art. 131, art. 147 din Constituţia României, ale Legii nr. 590/2003 privind tratatele, ale C. pen. şi ale Legii nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului nu au legătură cu motivele pentru care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a anulat recursul declarat de recurentul A..

Pentru aceste considerente, faţă de dispoziţiile art. 506 alin. (2) raportat la art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va anula contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 154 din 28 ianuarie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 154 din 28 ianuarie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 iunie 2021.