Suspension of civil appeal pending criminal trial invalid where plaintiff already joined criminal case as civil party under Art. 27 CCP

Şedinţa publică din data de 16 iunie 2021

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la 8 februarie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta RPN Romsilva prin Direcţia Silvică Arad a solicitat obligarea pârâtului A., în calitate de salariat al acesteia, la plata sumei de 81.495,50 RON, cu titlu de prejudiciu rezultând din tăierea ilegală a unor arbori.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la 8 februarie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta RPN Romsilva prin Direcţia Silvică Arad a solicitat obligarea pârâtului B., în calitate de salariat al acesteia, la plata sumei de 81.495,50 RON, cu titlu de prejudiciu rezultând din tăierea ilegală a unor arbori.

Prin întâmpinarea depusă în dosarul nr. x/2019, B. a solicitat conexarea acestui dosar la dosarul nr. x/2019. Prin încheierea de şedinţă din 15 mai 2019, Tribunalul Arad, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale a dispus conexarea dosarului nr. x/2019 la dosarul nr. x/2019, cu termen la 16 mai 2019.

Prin sentinţa civilă nr. 406 din 13 iunie 2019, Tribunalul Arad, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale a respins ca inadmisibile acţiunile conexate formulate de reclamanta RPN Romsilva prin Direcţia Silvică Arad şi a obligat reclamanta să plătească pârâtului B. suma de 3.000 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta RPN Romsilva prin Direcţia Silvică Arad.

Prin încheierea de şedinţă din 23 octombrie 2019, Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a suspendat judecarea apelului în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. până la soluţionarea definitivă a dosarului penal nr. x/2019

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâtul B., solicitând admiterea căii de atac formulate, casarea încheierii atacate şi trimiterea cauzei pentru continuarea judecăţii Curţii de Apel Timişoara.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Recurentul arată că pentru aceleaşi fapte, intimata-reclamantă a formulat şi plângere penală, fiind înregistrat dosarul nr. x/2005 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ineu în care s-a dispus trimiterea în judecată a pârâţilor, formându-se dosarul penal nr. x/2019 al Judecătoriei Ineu.

În cadrul acestui dosar penal, intimata-reclamantă s-a constituit parte civilă cu suma de 162.991,49 RON, suma fiind identică cu cea solicitată în prezentul dosar.

De asemenea, în cadrul dosarului penal nr. x/2019 al Judecătoriei Ineu, a fost admisă plângerea contra soluţiei din rechizitoriu formulată de recurentul din prezenta cauză, şi s-a dispus începerea judecăţii faţă de inculpatul A., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de participaţie improprie la tăiere fără drept de arbori prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen., raportat la art. 107 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. d) din Legea nr. 46/2008, constând în determinarea angajaţilor S.C. C. S.R.L. să taie arborii din părţile de pădure exploatate de această societate.

Or, potrivit recurentului, fapta pentru care s-a dispus trimiterea în judecată este aceeaşi pentru care se încearcă angajarea răspunderii patrimoniale a pârâţilor în prezenta cauză, iar intimata-reclamantă nu arată că în prezentul dosar civil ar solicita tragerea pârâţilor la răspundere patrimonială pentru alte fapte materiale decât cele pentru care sunt aceştia sunt trimişi în judecată în dosarul penal nr. x/2019 al Judecătoriei Ineu.

În opinia recurentului-pârât, art. 27 alin. (1) C. proc. pen. instituie o veritabilă limitare a exerciţiului dreptului la acţiune, aceste prevederi fiind invocate prin intermediul unei excepţii de fond, în sensul art. 245 C. proc. civ.. Fiind de ordine publică, în mod legal prima instanţă a admis excepţia inadmisibilităţii, întrucât pârâţii urmează a fi traşi, dacă este cazul, la răspundere penală şi civilă în cadrul procesului penal.

Astfel, susţine recurentul, nu există niciun text legal care să permită suspendarea unei acţiuni civile care este inadmisibilă în lumina prevederilor art. 27 alin. (1) C. proc. pen.

Recurentul-pârât afirmă că instanţa de apel a suspendat soluţionarea unei acţiuni vădit inadmisibile, până când se va soluţiona un litigiu penal de care depinde această inadmisibilitate, adică, până când, în viitor, ipotetic, în funcţie de soluţia adoptată în dosarul nr. x/2019, această acţiune ar putea deveni, ipotetic, în viitor admisibilă.

De asemenea, recurentul-pârât arată că această excepţie a inadmisibilităţii prezentei acţiuni este una absolută, conform art. 246 C. proc. civ., raportat la art. 27 C. proc. pen., acest din urmă text legal fiind de ordine publică, astfel cum a apreciat şi Curtea Constituţională. Excepţia inadmisibilităţii acţiunii este şi peremptorie (dirimantă), tinzând la împiedicarea judecăţii pe fond a cauzei.

Recurentul-pârât susţine şi că, potrivit unei practici juridice consacrate, admisibilitatea unei acţiuni trebuie să existe la momentul soluţionării ei şi că o acţiune inadmisibilă la momentul soluţionării ei nu poate fi suspendată până când se soluţionează alte litigii de care depinde această inadmisibilitate.

Recurentul-pârât şi-a întemeiat cererea de recurs pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Pe baza cererii de recurs şi a întâmpinării depuse, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat, prin care s-a reţinut că recursul este admisibil în principiu.

Prin încheierea din 4 noiembrie 2020 s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Intimata-reclamantă a depus punct de vedere cu privire la raport prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin încheierea din 14 aprilie 20210 a fost admis în principiu recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva încheierii din 23 octombrie 2019 şi s-a fixat termen în şedinţă publică la 16 iunie 2021, în vederea soluţionării acestuia.

Examinând încheierea atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Conform dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea hotărârii se poate cere atunci când aceasta a fost pronunţată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Înalta Curte reţine ca fiind întemeiate criticile prin care recurentul-pârât susţine că prin încheierea recurată au fost încălcate normele de procedură prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Conform acestui text de lege, instanţa poate suspenda judecata cauzei când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea.

În dosarul penal până la a cărui soluţionarea curtea de apel a dispus suspendarea judecării apelului, recurentul-pârât şi intimatul-pârât au fost trimişi în judecată, iar intimata-reclamantă s-a constituit parte civilă pentru prejudiciul pe care îl solicită de la pârâţii din prezentul litigiu înainte de data la care i-a chemat în judecată pe aceştia. Ca urmare, astfel cum a apreciat şi instanţa de fond, intimata-reclamantă a ales deja calea pe care doreşte să îşi recupereze prejudiciul.

Faţă de aceste aspecte, tribunalul a respins ca inadmisibile acţiunile în răspundere patrimonială conexate, reţinând şi incidenţa dispoziţiilor art. 27 C. proc. pen.. Intimata-reclamantă a formulat apel împotriva acestei sentinţe, criticând sentinţa atacată exclusiv pe aspectul solicitării privind suspendarea cauzei până la soluţionarea dosarului penal nr. x/2019

Înalta Curte reţine că nu este îndeplinită condiţia conform căreia soluţia din dosarul penal ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea în prezentul dosar întrucât, pe de o parte, intimata-reclamantă nu a adus argumente în acest sens, iar pe de altă parte, din încheierea recurată nu rezultă că există elemente suficiente care să susţină măsura sistării temporare a judecăţii.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza I şi al art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva încheierii din 23 octombrie 2019, pe care o va casa şi va trimite cauza Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva încheierii din 23 octombrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

Casează încheierea atacată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 iunie 2021.