Moral damages award upheld after insurers' appeal quashed as inadmissible procedural challenge

Şedinţa publică din data de 15 iunie 2021

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 28 decembrie 2015, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub nr. x/2015, reclamanţii A., B., C. şi D., în contradictoriu cu pârâtii E. S.A. şi Biroul Asigurărilor de Autovehicule din România ca Organism de Plată a Despăgubirilor - Direcţia Fondul pentru Protecţia Victimelor Străzii şi intervenientul forţat F., au solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâţii la plata către reclamanta A. a sumei de 1.000.000 RON, cu titlu de daune morale pentru decesul mamei, la plata către reclamanta B. a sumei de 1.000.000 RON cu titlu de daune morale pentru decesul mamei, la plata către reclamanta C. a sumei de 200.000 RON, cu titlu de daune morale pentru propria vătămare şi la plata către reclamanta D. a sumei de 200.000 RON, cu titlu de daune morale.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 252 şi 253 din C. civ., coroborat cu art. 49, art. 50, art. 54 alin. (1), art. 61 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, completate cu prevederile art. 3 alin. (1) din Ordinul CSA nr. 1/2008 pentru punerea în aplicare a Normelor privind Fondul de protecţie al victimelor străzii, art. 26 alin. (1) din Ordinul nr. 5/2010 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule precum şi art. 25 1 alin. (10) lit. b). din Legea nr. 32/2000 privind activitatea şi supravegherea intermediarilor în asigurări şi reasigurări.

Prin sentinţa civilă nr. 3116/2016 din 20 mai 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2015, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Fondul pentru Protecţia Victimelor Străzii, ca neîntemeiată, s-a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamante ca prescrisă.

Prin decizia civilă nr. 810A/2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI- a Civilă, s-a admis apelul reclamanţilor, s-a anulat în parte sentinţa atacată şi a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Prin sentinţa civilă nr. 1047 din 19 aprilie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamante, a fost obligată pârâta E. S.A. să plătească reclamantei A. suma de 100.000 RON cu titlu de despăgubiri morale, a fost obligată pârâta Direcţia Fondul pentru Protecţia Victimelor Străzii să plătească reclamantei A. suma de 100.000 RON cu titlu de despăgubiri morale, a fost obligată pârâta E. S.A. să plătească reclamantei B. suma de 100.000 RON cu titlu de despăgubiri morale, a fost obligată pârâta Direcţia Fondul pentru Protecţia Victimelor Străzii să plătească reclamantei B. suma de 100.000 RON cu titlu de despăgubiri morale, a fost obligată pârâta E. S.A. să plătească reclamantei C. suma de 25.000 RON cu titlu de despăgubiri morale, a fost obligată pârâta Direcţia Fondul pentru Protecţia Victimelor Străzii să plătească reclamantei C. suma de 25.000 RON cu titlu de despăgubiri morale, a fost obligată pârâta E. S.A. să plătească reclamantei D. suma de 35.000 RON cu titlu de despăgubiri morale, a fost obligată pârâta Direcţia Fondul pentru Protecţia Victimelor Străzii să plătească reclamantei D. suma de 35.000 RON cu titlu de despăgubiri morale şi a fost respinsă în rest cererea ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 79 A din data de 14 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2019, a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii apelului incident ca neîntemeiată şi au fost respinse apelurile principale declarate de pârâtele Biroul Asigurărilor de Autovehicule din România ca Organism de plată a Despăgubirilor - Directia Fondul pentru Protectia Victimelor Strazii şi S.C. E. S.A., precum şi apelul incident declarat de reclamantele A., D., B., C., împotriva sentinţei civile nr. 1047 din 19 aprilie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2015, ca nefondate.

Împotriva acestei decizii, la data de 3 iunie 2020, a formulat recurs pârâta Biroul Asigurărilor de Autovehicule din România ca Organism de plată a Despăgubirilor - Directia Fondul pentru Protectia Victimelor Strazii.

Recurenta-pârâtă invocă motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi susţine că au fost încălcate norme de drept material.

În acest sens, arată că textele de lege aplicabile în materia asigurărilor fac trimitere la jurisprudenţa din România, iar instanţa de apel avea obligaţia în stabilirea cuantumului despăgubirilor morale de a proceda la examinarea jurisprudenţei, respectiv de a stabili dacă despăgubirile au un caracter rezonabil, just şi echitabil şi să nu reprezinte o îmbogăţire fără justă cauză.

Recurenta sustine că valoarea despăgubirilor acordate de instanţă deturnează de la scopul pentru care au fost reglementate aceste despăgubiri, respectiv acela de a compensa într-o manieră justă şi echitabilă suferinţa cauzată de vătămarea victimei, transformându-le într-o veritabilă sancţiune pentru recurentă.

În opinia recurentei-pârâte, instanţa de apel, cu încălcarea dispoziţiilor legale aplicabile, a reţinut că în materia daunelor morale operează principiul reparaţiei integrale întrucât daunele morale sunt de natură să aducă victimelor alinarea suferinţelor pricinuite şi compensarea schimbărilor dramatice produse în viaţa lor.

De asemenea, mai arată recurenta că în acordarea daunelor morale trebuie evidenţiată diferenţa între calitatea de asigurător a unei societăţi de asigurare şi cea de garant a recurentului-pârât, al cărei scop este să ofere protecţie imediată persoanei prejudiciate, garantând plata pe care o datorează partea responsabilă, nicidecum să preia răspunderea acesteia, ca în cazul unui asigurător.

În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat si, pe cale de consecinţă, reducerea cuantumului daunelor morale acordate până la concurenţa unei sume ce reflectă practica Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie.

Intimaţii A., B., C., D., au formulat întâmpinare prin care au invocat excepţia tardivităţii recursului, în măsura în care din actele dosarului ar rezulta că acesta a fost declarat tardiv iar, pe fond, solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală si temeinică a hotărârii atacate.

Cauza a fost inregistrata la 19 iunie 2020 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub acelaşi număr.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

La data de 04 februarie 2021, a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat de pârâtul Biroul Asigurărilor de Autovehicule din România ca Organism de Plată a Despăgubirilor - Direcţia Fondul pentru Protecţia Victimelor Străzii împotriva deciziei civile nr. 79A din 14 februarie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2019, prin care s-a învederat că în etapa examinării admisibilităţii în principiu a recursului, va fi avută în vedere analiza cu prioritate a excepţiei tardivităţii recursului formulată de intimatii-reclamanţi si excepţia nulităţii recursului.

Prin încheierea din 30 martie 2020, constatând întrunite condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., instanţa a dispus comunicarea raportului către părţile cauzei, pentru a se depune puncte de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor, recurenta depunând punct de vedere la raport prin care a solicitat respingerea concluziilor raportorului iar, pe fond, a solicitat admiterea recursului.

La termenul din 15 iunie 2021, Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţiile tardivităţii şi nulităţii recursului asupra cărora, în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ., a reţinut următoarele:

În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii formulării recursului, invocată de intimaţii-reclamanti, Înalta Curte o va respinge.

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 79 A din data de 14 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, comunicată recurentei-pârâte în data de 19 mai 2020.

Potrivit art. 485 alin. (1) din C. proc. civ. "termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel".

Recurenta a formulat recurs în data de 03 iunie 2020, calea extraordinară de atac fiind exercitată în termen, cu respectarea dispoziţiilor art. 485 alin. (1) raportat la art. 181 alin. (1) pct. 2 şi 182 alin. (1) din C. proc. civ.

Referitor la excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte o va admite şi va anula recursul formulat de pârâtul Biroul Asigurărilor de Autovehicule din România ca Organism de Plată a Despăgubirilor - Direcţia Fondul pentru Protecţia Victimelor Străzii.

Art. 483 alin. (3) din C. proc. civ. prevede că "recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde "motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat" iar, potrivit art. 486 alin. (3) din acelaşi cod, "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Din analiza dispoziţiilor legale anterior evocate, rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin(1) din C. proc. civ.

Totodată, se observă că neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate expres prevăzute de lege este sancţionată cu nulitatea cererii de recurs, întrucât recursul este o cale extraordinară de atac de reformare, în care se analizează strict conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile.

Prin urmare, controlul judiciar exercitat pe calea recursului nu se poate realiza decât dacă sunt aduse critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi se arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Astfel, în etapa procesuală a recursului nu pot fi examinate critici care vizează aspecte de netemeinicie, întrucât aprecierea şi evaluarea situaţiei de fapt şi a probelor administrate în cauză rămân în atribuţia exclusivă a instanţelor de fond, ca instanţe devolutive.

În cauză, se constată că recursul declarat, deşi este întemeiat formal pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu cuprinde critici de nelegalitate ce ar putea fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

În speţă, prin criticile formulate, recurentul-pârât contestă exclusiv cuantumul daunelor morale acordate reclamanţilor, susţinând că acesta este excesiv de mare, în raport de criteriile aplicabile conform jurisprudenţei în materie, nu au un caracter rezonabil, just şi echitabil, şi reprezintă în realitate o îmbogăţire fără justă cauză.

Recurenta nu indică dispoziţiile legale ce au fost interpretate şi aplicate greşit şi se rezumă la invocarea jurisprudenţei din cauze asemanatoare.

Mai mult, criticile din recurs privind aprecierea instanţei asupra evaluării cuantumului despăgubirilor morale nu pot face obiect de analiză în calea extraordinară de atac, fiind un aspect de netemeinicie, iar nu de nelegalitate a hotărârii atacate.

În speţă, reţinând că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, Înalta Curte constată că argumentele recurentului nu vizează aspecte de nelegalitate şi nu pot fi examinate prin prisma motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., de strictă interpretare.

Recursul promovat nefiind motivat, în raport cu cerinţele art. 488 alin. (3) şi art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., devine incidentă sancţiunea nulităţii recursului, prin raportare la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, constatând că prin cererea de recurs nu au fost formulate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute strict şi limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. şi nici nu au fost identificate motive de ordine publică care ar putea fi invocate, conform art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., raportat la art. 493 alin. (5) din acelaşi act normativ, va anula recursul declarat de pârâtul Biroul Asigurărilor de Autovehicule din România ca Organism de Plată a Despăgubirilor - Direcţia Fondul pentru Protecţia Victimelor Străzii împotriva deciziei civile nr. 79 A din data de 14 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia tardivităţii recursului, invocată de intimaţii-reclamanţi A., B., C. şi D..

Anulează recursul declarat de pârâta Biroul Asigurărilor de Autovehicule din România ca Organism de Plată a Despăgubirilor - Direcţia Fondul pentru Protecţia Victimelor Străzii împotriva deciziei civile nr. 79A din 14 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 iunie 2021.