Inadmissibility of cassation against final appellate ruling on recognition and enforcement of foreign arbitral award under exclusive-appeal rule

Şedinţa publică din data de 15 iunie 2021

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 13 octombrie 2017, sub nr. x/2017, la Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta B. recunoaşterea şi încuviinţarea executării silite pe teritoriul României a sentinţei arbitrale din 13 decembrie 2012, pronunţată în cauza nr. x de către Tribunalul Arbitral constituit de Curtea Internaţională de Arbitraj de pe lângă Camera Internaţională de Comerţ şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate Convenţia de la New York privind recunoaşterea şi executarea sentinţelor arbitrale străine din anul 1958 şi prevederile art. 1124 şi urm. din C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 1409 din 09 mai 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis în parte cererea formulată de reclamanta A., a recunoscut şi încuviinţat executarea silită pe teritoriul României a sentinţei arbitrale din data de 13 decembrie 2012, pronunţată în dosarul nr. x de Curtea de Arbitraj Internaţional de pe lângă Camera Internaţională de Comerţ, doar pentru sumele în cuantum de 166.250 USD, reprezentând compensaţia pentru onorariile şi cheltuielile arbitrilor şi cheltuielile administrative ale Curţii de Arbitraj Internaţional şi în cuantum de 214.671,85 Euro, reprezentând compensaţia pentru cheltuielile de judecată şi alte costuri.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât reclamanta A., cât şi pârâta B..

Prin decizia civilă nr. 476/A din 13 martie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis apelul formulat de pârâta B. împotriva sentinţei civile nr. 1409 din 09 mai 2018, pe care a schimbat-o, în sensul că a respins cererea de recunoaştere şi încuviinţare a executării sentinţei arbitrale, în tot, ca neîntemeiată.

De asemenea, instanţa de control judiciar a respins ca nefondate apelurile formulate de pârâtă împotriva considerentelor aceleiaşi sentinţe precum şi de reclamanta A..

Prin încheierea din 24 iunie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis cererea formulată de petenta B., în contradictoriu cu A. şi a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei civile nr. 476/A/13.03.2019 în sensul că în loc de menţiunea "Cu recurs în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de recurs se depune la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă" se va trece menţiunea "Definitivă".

La data de 23 iunie 2020, recurenta-reclamantă A. a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 476/A din 13 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă şi a încheierii din 27 februarie 2019, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei şi a încheierii atacate, precum şi trimiterea cauzei spre rejudecare către Curtea de Apel Bucureşti.

La 2 noiembrie 2020, intimata-pârâtă a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, respingerea recursului ca inadmisibil, iar, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea deciziei şi a încheierii recurate ca fiind temeinice şi legale, precum şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Cauza a fost înregistrată la 20 august 2020 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a Civilă, sub acelaşi număr.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 30 martie 2021, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către părţi, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor, intimata reclamantă depunând punct de vedere.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursului la 15 iunie 2021.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate inadmisibilitatea prezentei căi extraordinare de atac, urmează a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cauza are ca obiect recursul împotriva încheierii din 27 februarie 2019 şi a deciziei civile nr. 476/A din 13 martie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin care a fost admis apelul pârâtei cu consecinţa schimbării sentinţei atacate, iar pe fond, a fost respinsă cererea de recunoaştere şi încuviinţare a executării sentinţei arbitrale, în tot, ca neîntemeiată.

Potrivit art. 1131 alin. (1) din C. proc. civ. "cererea de recunoaştere sau de executare a hotărârii arbitrale străine se soluţionează prin hotărâre dată cu citarea părţilor şi care poate fi atacată numai cu apel".

De asemenea, potrivit prevederilor art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ., în forma prevăzută de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Prin dispoziţiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. se prevede că "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

Legalitatea căilor de atac semnifică faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie stipulând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Prin urmare, din analiza dispoziţiilor legale anterior evocate şi în considerarea obiectului cererii de chemare în judecată, rezultă că decizia recurată în cauză are caracter definitiv de la pronunţarea sa, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ.

Pe cale de consecinţă, aceasta nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, întrucât se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ., fiind incident principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 din C. proc. civ.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 27 februarie 2019 şi a deciziei civile nr. 476/A din 13 martie 2019, ambele pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca inadmisibil.

În ceea ce priveşte cererea formulată de intimata-pârâtă privind acordarea cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine următoarele:

Conform art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Prin raportare la acest text de lege, aplicabil şi în recurs conform art. 494 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că intimata-pârâtă nu a depus la dosarul cauzei dovezi care să ateste efectuarea cheltuielilor de judecată.

Prin urmare, Înalta Curte va respinge cererea intimatei-pârâte privind obligarea recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A.. împotriva încheierii din 27 februarie 2019 şi a deciziei civile nr. 476/A din 13 martie 2019, ambele pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Respinge cererea privind cheltuielile de judecată formulata de intimata-pârâtă B..

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 iunie 2021.