Challenge to general assembly resolution on share assignment barred by exclusive appeal remedy under company law
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal on points of law as inadmissible, leaving the appellate court’s decision in force, which had admitted the original objection to a general assembly resolution, ordered the cancellation of that resolution, and awarded the company claimant damages of 279,612.43 RON plus costs; the dispute involved a challenge to a resolution regarding the assignment of shareholdings in a limited liability company, which the first-instance tribunal had rejected. The decisive legal basis was the principle of the legality of judicial remedies, specifically Article 457 and Article 483(2) final sentence of the Code of Civil Procedure, which prohibit cassation appeals against appellate decisions in cases where the law (Article 62(3) of Law No. 31/1990 on Companies) limits remedies to only the appeal, rendering the challenged decision final and thus not subject to further extraordinary review.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 493 alin. (2) din C. proc. civ, art. 493 alin. (4) din C. proc. civ, art. 248 alin. (1) din C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ; Challenge to general assembly resolution on share assignment barred by exclusive appeal remedy under company law: , au fost invocate dispoziţiile art. 57, 61, 62, 202 alin. (23) din Legea societăţilor nr. 31 din 1990, art. 1443-1460 din C. civ., C. proc. civ. precum şi alte dispoziţii aplicabile.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 15 iunie 2021
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 26 august 2016 reclamanta A. S.R.L. a formulat opoziţie împotriva hotărârii A.G.A. nr. 05 din 05 iulie 2016 a societăţii B. S.R.L., prin care s-a aprobat cesionarea părţilor sociale deţinute de asociatul societăţii, înregistrată la O.R.C.T. Neamţ sub nr. x şi ulterior la Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2016. Prin cererea de opoziţie astfel cum a fost formulată şi precizată, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtelor B. S.R.L. şi C. la plata sumei de 279.612,43 RON şi anularea hotărârii nr. 5 din 5 iulie 2016 a asociaţilor societăţii B. S.R.L., publicată în Monitorul Oficial al României nr. 2763 din 28 iulie 2016, partea a IV-a.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 57, 61, 62, 202 alin. (23) din Legea societăţilor nr. 31 din 1990, art. 1443-1460 din C. civ., C. proc. civ. precum şi alte dispoziţii aplicabile.
Prin sentinţa civilă nr. 921/C din 25 octombrie 2018, pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea pronunţată la data de 04 aprilie 2019, a fost respinsă, ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii B. S.R.L., Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Neamţ, C., D., E. S.R.L. şi B. S.R.L. prin lichidator judiciar C.I.I. F..
Prin decizia nr. 453/2019 din 13 decembrie 2019, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis apelul reclamantei A. S.R.L. împotriva sentinţei civile atacate, cu consecinţa schimbării în totalitate, a admis opoziţia, astfel cum a fost formulată şi precizată, şi a obligat pârâtele B. S.R.L. şi C. să plătească reclamantei suma de 279.612,43 RON, cu titlu de prejudiciu.
De asemenea, instanţa de control judiciar a anulat Hotărârea A.G.A. nr. 5 din 05 iulie 2016 a societăţii B. S.R.L şi a obligat pârâtele B. S.R.L. şi C. să plătească apelantei-reclamante suma de 9.752 RON, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate la fond şi apel.
La 2 martie 2020, recurenţii-pârâţi C. şi D. au formulat recurs împotriva deciziei nr. 453/2019 din 13 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care au solicitat admiterea acestuia, casarea în tot a deciziei civile atacate şi respingerea apelului promovat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 921/C din 25 octombrie 2018, pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal,.
La 26 octombrie 2020, intimata-reclamantă a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţiile lipsei dovezii calităţii de reprezentant a avocatului recurenţilor, netimbrării recursului, tardivităţii declarării acestuia şi inadmisibilităţii iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului.
Cauza a fost înregistrată la 20 iulie 2020 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a Civilă, sub acelaşi număr.
Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ. iar, prin încheierea din 30 martie 2021, a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către părţi, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.
Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor, intimata reclamantă depunând punct de vedere.
În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursului la 15 iunie 2021.
Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea prezentei căi extraordinare de atac, a cărei soluţionare face de prisos examinarea altor cereri sau excepţii invocate de intimata-reclamantă, urmează a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele următoare:
Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că excepţia inadmisibilităţii căii de atac este prioritară faţă de celelalte cereri si excepţii invocate de intimata-reclamantă întrucât, pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, instanţa este obligată a examina calea de atac cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.
Cauza are ca obiect recursul împotriva deciziei civile nr. 453/2019 din 13 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost admis apelul reclamantei, cu consecinţa schimbării în totalitate a sentinţei atacate, iar pe fond a fost admisă opoziţia împotriva hotărârii A.G.A. nr. 05 din 05 iulie 2016 a societăţii B. S.R.L.
Potrivit dispoziţiilor art. 62 alin. (3) din Legea societăţilor nr. 31 din 1990, hotărârea pronunţată asupra opoziţiei este supusă numai apelului.
De asemenea, potrivit prevederilor art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ., în forma prevăzută de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".
Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."
Hotărârea judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie statuând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.
Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.
Prin urmare, din analiza dispoziţiilor legale anterior evocate şi în considerarea obiectului cererii de chemare în judecată, decizia recurată în cauză are caracter definitiv de la pronunţarea sa potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ.. Pe cale de consecinţă, aceasta nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs şi se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ., fiind incident principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 din C. proc. civ.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenţii-pârâţi C. şi D. împotriva deciziei nr. 453/2019 din 13 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
În ceea ce priveşte cererea formulată de intimata-reclamantă privind acordarea cheltuielilor de judecată în sumă de 4088,11 RON, reprezentând onorariu de avocat, dovedit cu factura fiscală nr. x din 29.10.2020 emisă de Cabinet Avocat G. şi extrasul de cont din 29.03.2021 emis de H., Înalta Curte urmează să o admită în temeiul art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., având în vedere respingerea căii extraordinare de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâţii C. şi D. împotriva deciziei nr. 453/2019 din 13 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Obligă recurenţii-pârâţi C. şi D. să plătească intimatei-reclamante S.C. A. S.R.L. suma de 4088,11 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 iunie 2021.