Competence for insurance claims: plaintiff's right to choose jurisdiction at the accident site prevails over defendant's domicile

Şedinţa publică din data de 15 iunie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara sectia a II-a Civilă, sub nr. x/2020, reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta B., reprezentată de S.C. C. S.A., şi intervenientul D., a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 20.800 RON cu titlu de pretenţii, reprezentând despăgubire cuvenită conform dosarului de daună x şi la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile Normei 20/2017 şi a Legii 132/2017, art. 1.356 şi următoarele, art. 1493, art. 1.566 - 1.584 din C. civ.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta a invocat excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Timişoara în soluţionarea cauzei şi a solicitat declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

La termenul de judecată din 14 octombrie 2020, instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Timişoara sectia a II-a Civilă, invocată de către pârâtă şi a rămas în pronunţare asupra acesteia.

Prin sentinţa civilă nr. 10606 din 14 octombrie 2020, Judecătoria Timişoara, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale invocată de pârâtă şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut incidenţa art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., iar faţă de împrejurarea că sediul pârâtei se află în Bucureşti, a declinat cauza Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, apreciată ca fiind instanţa competentă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, secţia Civilă, la 02 februarie 2021.

Prin sentinţa civilă nr. 3452 din 16 martie 2021, instanţa a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

În argumentare, instanţa a reţinut că litigiul are ca obiect pretenţii, reclamanta întemeindu-şi acţiunea pe prevederile contractului de asigurare încheiat între persoana responsabilă de producerea accidentului şi pârâtă. Prevalându-se de locul producerii riscului asigurat, reclamanta a sesizat Judecătoria Timişoara, instanţă competentă teritorial în temeiul art. 115 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ.

Din constatarea amiabilă de accident depusă la dosar, rezultă că accidentul s-a produs în localitatea Covaci, care se află în cirscumscripţia Judecătoriei Timişoara.

Instanţa a apreciat că regula prevăzută la art. 115 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ. se aplică atunci când se solicită despăgubiri rezultate dintr-un contract de asigurare, indiferent dacă reclamantul este persoană prejudicată sau terţ cesionar, textul nefăcând nicio distincţie în acest sens.

Pe cale de consecinţă, competenţa aparţine Judecătoriei Timişoara întrucât reclamanta este cea care are alegerea între mai multe instanţe competente, potrivit dispoziţiilor art. 116 din C. proc. civ., iar aceasta a ales Judecătoria Timişoara, raportat la locul producerii accidentului.

A mai reţinut instanţa faptul că pârâta nu putea înlătura competenţa instanţei după alegerea acesteia de către reclamantă, astfel că Judecătoria Timişoara a devenit exclusiv competentă din punct de vedere teritorial să judece prezentul litigiu.

În baza art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, secţia Civilă a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi în temeiul art. 135 alin. (1) din C. proc. civ. a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 28 aprilie 2021, sub acelaşi număr.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Judecătoria Timişoara sectia a II-a Civilă şi Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, secţia Civilă, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Timişoara sectia a II-a Civilă competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată, reclamanta a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 20.800 RON cu titlu de pretenţii, reprezentând despăgubire cuvenită conform dosarului de daună x. Pretenţiile solicitate, reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă ca urmare a indisponibilităţii autoturismului, care a suferit daună totală în urma evenimentului rutier din data de 14.01.2019, sunt întemeiate pe dispoziţiile contractului de asigurare încheiat între persoana responsabilă de producerea accidentului şi pârâtă.

Astfel, instanţa sesizată a fost cea de la locul producerii riscului asigurat, respectiv Judecătoria Timişoara, instanţă competentă potrivit art. 115 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ.

În materia competenţei teritoriale regula generală este instituită de art. 107 din C. proc. civ., potrivit căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Potrivit art. 115 alin. (1) din C. proc. civ., în materie de asigurare cererea privitoare la despăgubiri se va putea introduce şi la instanţa în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul asiguratului, bunurile asigurate sau locul unde s-a produs riscul asigurat.

Prezentul litigiu intră sub incidenţa materiei asigurărilor, contrar celor reţinute de către Judecătoria Timişoara în sentinţa pronunţată, întrucât despăgubirile solicitate de către reclamantă sunt întemeiate pe prevederile contractului de asigurare încheiat între persoana responsabilă de producerea accidentului şi pârâtă, în acest sens fiind şi considerentele deciziei nr. 13/2020 pronunţată în recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 1309 din 30 decembrie 2020.

Totodată, art. 116 din C. proc. civ. prevede că reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Înalta Curte reţine că, în toate cazurile de competenţă alternativă, alegerea instanţei competente aparţine reclamantului, iar odată învestită una dintre instanţele competente teritorial, opţiunea acestuia nu poate fi contestată, întrucât prin introducerea acţiunii s-a stabilit în mod definitiv competenţa teritorială a instanţei respective.

Prin urmare, instanţa nu mai poate să se dezînvestească prin declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, din oficiu ori la cererea pârâtului, şi nici chiar reclamantul nu mai poate reveni asupra alegerii sale, în favoarea unei alte instanţe.

Faţă de considerentele anterior expuse, şi prin raportare la dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 iunie 2021.