Competence for Payment Order: Enforceability of Contractual Jurisdiction Clause Over Statutory Domicile Rules

Şedinţa publică din data de 15 iunie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de emitere a ordonanţei de plată înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov sectia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2020, creditoarea S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar B.., în contradictoriu cu debitoarea S.C. C. S.R.L., a solicitat obligarea debitoarei la plata sumei de 1.593.243,37 RON, reprezentând contravaloarea bunurilor pe care creditoarea le-a livrat societăţii debitoare, precum şi obligarea acesteia la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,1% pe fiecare zi de întârziere de la data scadenţei sumei datorate, conform capitolului VI din contract intitulat "Clauza penală".

De asemenea, a solicitat obligarea debitoarei la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

În drept, creditoarea a invocat art. 94 alin. (1) lit. k), art. 411 alin. (1) pct. 2, art. 451 alin. (1) coroborat cu art. 453, art. 628 alin. (2), art. 1014 şi următoarele din C. proc. civ., art. 14, art. 1350, art. 1535, art. 1719 din C. civ.

La data de 29 octombrie 2020, debitoarea S.C. C. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Braşov iar, pe fond, respingerea cererii privind emiterea unei ordonanţe de plată.

Prin sentinţa civilă nr. 733/C din 04 noiembrie 2020, pronunţată de Tribunalului Braşov sectia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Braşov şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov.

La pronunţarea hotărârii, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 1016 din C. proc. civ., potrivit cărora creditorul poate introduce cererea privind ordonanţa de plată la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă iar, potrivit art. 94 pct. 1 lit. k), art. 95 pct. 1 si art. 107 alin. (1) din C. proc. civ. tribunalul în a cărui circumscripţie îşi are sediul debitoarea este competent să soluţioneze cererea.

În speţa de faţă, având în vedere că sediul debitoarei este situat in Comuna Afumaţi, judeţul Ilfov, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Ilfov.

Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Ilfov, secţia Civilă, în data de 29 decembrie 2020, sub acelaşi numar.

La primul termen de judecată la care parţile legal citate au putut pune concluzii, respectiv în sedinţa din 05 aprilie 2021, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Ilfov şi a rămas în pronunţare pe această excepţie.

Prin sentinţa civilă nr. 1161 din 05 aprilie 2021, instanţa a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Ilfov, secţia Civilă şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.

În motivare, instanţa a reţinut dispoziţiile art. 1016 din C. proc. civ. raportat la art. 107 alin. (1) şi 126 alin. (1) din C. proc. civ.. Tribunalul a avut în vedere faptul că în contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 04.06.2018 părţile au prevăzut la pct. 11.1 din Secţiunea XI că "în cazul în care eventualele neînţelegeri privind validitatea prezentului contract sau rezultate din interpretarea, executarea sau încetarea lui nu se vor putea rezolva pe cale amiabilă, acestea se vor adresa instanţelor judecătoreşti competente de la sediul vânzătorului".

Aşadar, Tribunalul a constatat că părţile au înţeles să prevadă în contract o clauză atributivă de competenţă, în favoarea creditoarei, care are calitatea de vânzătoare.

Într-o astfel de situaţie, tribunalul a reţinut că reclamanta în mod corect şi-a exercitat dreptul de opţiune în sensul sesizării Tribunalului Braşov, deci instanţei competente de la sediul vânzătorului, aşa cum este prevăzut în clauza atributivă de competenţă, iar prima instanţă sesizată nu mai putea să îşi decline competenţa în favoarea celeilalte instanţe deopotrivă competentă.

În această situaţie, având în vedere că Tribunalul Braşov a încălcat dreptul de opţiune al creditoarei de a sesiza instanţa competentă conform convenţiei părţilor, tribunalul, în temeiul art. 131 alin. (1) din C. proc. civ. raportat la art. 132 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Ilfov, secţia Civilă, invocată din oficiu, şi, pe cale de consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.

În baza art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., Tribunalul Ilfov, secţia Civilă a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi în temeiul art. 135 alin. (1) din C. proc. civ. a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 28 aprilie 2021, sub acelaşi număr.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalui Ilfov, secţia Civilă, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

În cauza dedusă judecăţii, creditoarea a solicitat emiterea unei ordonanţe de plată pentru suma de 1.593.243,37 RON, reprezentând contravaloarea bunurilor pe care creditoarea le-a livrat societăţii debitoare, precum şi obligarea acesteia la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,1% pe fiecare zi de întârziere de la data scadenţei sumei datorate, pentru nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 5.2 din contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 04.06.2018, încheiat între părţi.

La pct. 11.1 din Secţiunea XI a contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 04 iunie 2018, părţile au prevăzut o clauză atributivă de competenţă potrivit căreia "în cazul în care eventualele neînţelegeri privind validitatea prezentului contract sau rezultate din interpretarea, executarea sau încetarea lui nu se vor putea rezolva pe cale amiabilă, acestea se vor adresa instanţelor judecătoreşti competente de la sediul vânzătorului". Sediul vânzătorului, respectiv al creditoarei S.C. A. S.R.L., este în Mun. Braşov.

În temeiul art. 1016 din C. proc. civ., dacă debitorul nu plăteşte în termenul prevăzut de art. 1015 alin. (1) din C. proc. civ., creditorul poate introduce cererea privind ordonanţa de plată la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în prima instanţă.

În materia competenţei teritoriale regula de drept comun este înscrisă în art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., conform căruia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Totodată, art. 113 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ. consacră o competenţă teritorială alternativă în materia răspunderii contractuale iar potrivit art. 116 din C. proc. civ. reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Art. 126 alin. (1) din C. proc. civ., prevede că "părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă".

Întrucât competenţa de soluţionare a litigiului nu este una exclusivă, ci alternativă, clauza atributivă de competenţă stipulată de părţi la pct. 11.1 din convenţie privind instanţa de la sediul vânzătorului îsi produce efectele în cauză, în sensul prorogării competenţei în favoarea instanţei sesizate de creditoare, alta decât cea la care se referă art. 107 alin. (1) şi art. 113 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ.

Pe cale de consecinţă, fiind întrunite cerinţele referitoare la prorogarea voluntară de competenţă potrivit prevederilor art. 126 alin. (1) din C. proc. civ., instanţa competentă este Tribunalul Braşov.

Faţă de considerentele anterior expuse, şi prin raportare la dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Braşov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 iunie 2021.