Territorial competence of contractual liability claim governed by sales agreement jurisdiction clause

Şedinţa publică din data de 15 iunie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara, secţia I Civilă, sub dosar nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L. (fostă A. S.R.L.) în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtelor, în solidar, la plata prejudiciilor materiale în cuantum de 50.538,53 RON, cauzate reclamantei prin neexecutarea corespunzătoare a obligaţiilor contractuale, obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale aferente creanţei datorate, calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată, urmând ca suma finală să fie actualizată la data plăţii efective conform prevederilor art. 1489 din C. proc. civ., precum şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul din data de 02 octombrie 2020, instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Timişoara, invocată de către pârâta C. şi a rămas în pronunţare asupra acesteia.

Prin sentinţa civilă nr. 10382 din 02 octombrie 2020, pronunţată de Judecătoria Timişoara, secţia I Civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Timişoara, secţia I Civilă şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, motivat de faptul că prin art. 20 din contractul de vânzare cumpărare nr. x/11.06.2019, părţile au stabilit că "orice litigiu decurgând din sau în legătură cu prezentul contract, referitor la încheierea, executarea sau încetarea lui, se va soluţiona de instanţele judecătoreşti de la sediul cumpărătorului".

La pronuntarea hotărârii, instanţa a avut în vedere faptul ca sediul cumpărătorului este în Bucureşti, pe raza sectorului 1.

Dosarul a fost înregistrat la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I Civilă, în data de 07.01.2021, sub acelaşi numar.

Prin sentinţa civilă nr. 1892/2021 din 12 martie 2021, instanţa a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

Judecătoria Sector 1 Bucureşti a constatat că reclamanta a invocat ca temei al cererii de chemare în judecată, Contractul de vânzare - cumpărare nr. x/23.04.2018, încheiat cu una dintre pârâte, iar potrivit cap. XII pct. 6 din contract "orice litigiu decurgând din/sau în legătură cu prezentul contract, referitor la validitatea, interpretarea, executarea sau desfiinţarea lui, va fi soluţionat de instanţele judecătoreşti de drept comun din Timişoara".

De asemenea, instanţa a relevat că reclamanta nu face nicio referire în acţiunea formulată la contractul de vânzare cumpărare nr. x/11.06.2019, în cuprinsul căruia părţile au prevăzut la cap. VIII art. 20 din contract o clauză de alegere de competenţă.

Totodata, mai reţine instanţa că pârâta C. nu este parte în Contractul de vânzare - cumpărare nr. x/11.06.2018, pentru ca sediul acesteia să fie luat în considerare la stabilirea competenţei.

Având în vedere aceste considerente, instanţa a apreciat că în cauză operează prorogarea convenţională a competenţei în favoarea instanţei iniţial învestite, a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara, potrivit art. 129 pct. 3 din C. proc. civ. coroborat cu art. 130 şi art. 248 din C. proc. civ.

Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I Civilă a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, potrivit dispoziţiilor art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa în drept să hotărască asupra conflictului de competenţă, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 27 aprilie 2021, sub acelaşi număr.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Judecătoria Timişoara, secţia I Civilă şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I Civilă, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Timişoara competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

În cauza dedusă judecăţii, reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor, la plata prejudiciilor materiale în cuantum de 50.538,53 RON, cauzate prin neexecutarea corespunzătoare a obligaţiilor contractuale.

Reclamanta a menţionat ca temei al cererii de chemare în judecată contractul de vânzare - cumpărare nr. x/23.04.2018, precum şi contractul de vânzare cumpărare nr. x/20.07.2018, invocând neîndeplinirea obligaţiilor contractuale ale pârâtei B. şi răspunderea pentru garanţie a pârâtei C..

Prin urmare, instanţa a fost învestită să se pronunţe asupra unei cereri de plată a despagubirilor derivată dintr-o actiune în răspundere contractuală.

Având în vedere faptul că părţile sunt cele care determină conţinutul procesului prin stabilirea cadrului procesual în privinţa părţilor, obiectului şi cauzei potrivit art. 9 alin. (2) şi art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., instanţa a fost învestită cu o acţiune în răspundere contractuală. Contractul de vânzare - cumpărare nr. x/11.06.2018 a fost invocat ulterior sesizării primei instanţe, cu solicitarea reclamantei de a fi inclus în cauza acţiunii.

La cap. XII pct. 6 din contractul de vânzare - cumpărare nr. x/23.04.2018, pe care se întemeiază acţiunea introductivă, părtile au prevăzut o clauză atributivă de competenţă, prin care "orice litigiu decurgând din/sau în legătură cu prezentul contract, referitor la validitatea, interpretarea, executarea sau desfiinţarea lui, va fi soluţionat, de instanţele judecătoreşti de drept comun din Timişoara".

Regula de drept comun în materia competenţei teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., conform căruia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Dispoziţiile art. 126 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că "părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă".

Prin urmare, regula stabilită la art. 107 din C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziţie legală care să stabilească o altă instanţă competentă din punct de vedere teritorial.

Întrucât competenţa de soluţionare a litigiului de faţă nu este una exclusivă ci alternativă, clauza atributivă de competenţă în temeiul căreia reclamanta a introdus acţiunea la Judecatoria Timişoara îsi produce efectele în cauză, una dintre pârâte având, de altfel, sediul în Timişoara.

Potrivit art. 112 alin (1) din C. proc. civ. cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă de instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia; în cazul în care printre pârâţi sunt şi obligaţi accesoriu, cererea se introduce la instanţa competentă pentru oricare dintre debitorii principali.

Faţă de considerentele anterior expuse, şi prin raportare la dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 iunie 2021.