Rent claims case: appeal annulled for failing to state cassation grounds; prior dismissal stands.

Şedinţa publică din data de 15 iunie 2021

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 17 mai 2019 pe rolul Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2019, reclamanta S.C. Centrul de Afaceri şi Expoziţional Bacău S.A., prin lichidator judiciar A.., a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata sumei de 5.099.495 RON, reprezentând contravaloarea chiriei pentru suprafaţa de 2.837,60 mp a imobilului Pavilion expoziţional - modul 2 din cadrul obiectivului Centrul de Afaceri şi Expoziţional C. aferentă perioadei 2015-2018 precum şi la plata dobânzii legale până la plata efectivă a debitului. Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 1357 alin. (1) şi (2) din C. civ.

Pârâta a formulat la data de 19 iunie 2019 întâmpinare, prin care a invocat excepţiile lipsei calităţii procesual active şi lipsei calităţii procesual pasive iar, în subsidiar, respingerea cererii ca neîntemeiată.

Prin cererea formulată la data de 2 septembrie 2019 reclamanta a solicitat chemarea în garanţie a Municipiului Bacău.

Prin sentinţa civilă nr. 346/2019 din 2 octombrie 2019 Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în garanţie a Municipiului Bacău formulată de reclamantă, a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi a respins ca prescrise pretenţiile anterioare datei de 17.05.2016. De asemenea, tribunalul a admis excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantei şi a respins acţiunea fomulată de reclamantă, având ca obiect pretenţii, ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesual activă.

2. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamanta S.C. Centrul de Afaceri şi Expoziţional Bacău S.A. prin lichidator judiciar A.., prin care a solicitat schimbarea în totalitate a hotărârii atacate şi în rejudecare a solicitat, în principal, obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata sumei de 5.099.495 RON, reprezentând contravaloarea chiriei pentru suprafaţa de 2.837,60 mp a imobilului Pavilion expoziţional - modul 2 din cadrul obiectivului Centrul de Afaceri şi Expoziţional C., aferentă perioadei 2015-2018, precum şi la plata dobânzii legale până la plata efectivă a debitului, iar, în subsidiar admiterea cererii de chemare în garanţie a Municipiului Bacău şi obligarea acestuia la plata contravalorii chiriei. Totodată, apelanta a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă nr. 413/2020 din 28 septembrie 2020 Curtea de Apel Bacău, secţia I Civilă a respins apelul reclamantei ca nefondat şi a luat act că intimaţii nu au solicitat cheltuieli de judecată în apel.

3. La 15 februarie 2021, apelanta-reclamantă prin lichidator judiciar a formulat recurs împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel, prin care a solicitat casarea hotărârii, trimiterea cauzei spre o nouă judecată iar, în rejudecare a solicitat, în principal obligarea intimatei-pârâte B. S.R.L. la plata sumei de 5.099.495 RON reprezentând contravaloarea chiriei pentru suprafaţa de 2.837,60 mp a imobilului Pavilion expoziţional - modul 2 din cadrul obiectivului Centrul de Afaceri şi Expoziţional C. aferentă perioadei 2015-2018, precum şi la plata dobânzii legale până la plata efectivă a debitului, iar, în subsidiar admiterea cererii de chemare în garanţie a Municipiului Bacău şi obligarea acestuia la plata contravalorii chiriei. De asemenea, recurenta a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, recurenta şi-a întemeiat calea extraordinară de atac pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

În cuprinsul motivelor de recurs, recurenta reia situaţia de fapt expusă atât prin cererea de chemare în judecată cât si prin motivele de apel şi prezintă istoricul cauzei.

Recurenta susţine că instanţa de apel, deşi invocă prevederile art. 476-481 din C. proc. civ. şi reţine că reclamantei îi rămâne deschisă prima teza a alin. (3) de la art. 480 din acelaşi cod, aceasta nu anulează hotărârea atacată şi nu judecă cauza evocând fondul ci se rezumă la analiza excepţiilor soluţionate de instanţa de fond.

În ceea ce priveste excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în garanţie a Municipiului Bacău recurenta consideră că instanţa de apel a dat o interpretare greşită acestei cereri întrucât nu a verificat şi nu a argumentat dacă, în raport de natura litigiului ar fi admisibil ca reclamantul să se îndrepte cu o cerere în garanţie sau în despăgubiri împotriva terţului intervenient forţat, limitându-se la a aprecia că o astfel de cerere este inadmisibilă. Susţine recurenta că instanţa de apel nu a analizat dacă există o legătură suficientă între cererea principală şi cererea de chemare în garanţie, pentru a se pune în discuţie judecarea pe fond a cererii de chemare în garanţie.

Recurenta consideră că în situaţia căderii sale în pretenţii putea să se îndrepte cu o cerere separată în despăgubiri împotriva Municipiului Bacău, însă era posibil ca această cerere să nu mai fie în termenul de prescripţie.

Mai arată recurenta că, potrivit jurisprudenţei, dacă necesitatea introducerii şi a altui pârât în cauză apare în timpul judecăţii reclamantul are la îndemână formularea unei cereri de chemare în garanţie, chiar dacă iniţial îl putea introduce în cauză în calitate de pârât.

Recurenta susţine că instanţa de apel în mod greşit a considerat prescris dreptul la acţiune pentru pretenţiile anterioare datei de 17.05.2016, motivând că pentru răspunderea civilă delictuală termenul de prescripţie este de 3 ani iar data de la care începe să curgă este cea de la care păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât şi pe cel care răspunde de ea.

Referitor la calitatea procesual activă, recurenta consideră că instanţa de apel nu a interpretat corespunzător situaţia juridică şi faptică a acesteia în raportul juridic dedus judecăţii, în sensul că aceasta a administrat clădirile din cadrul Centrului de Afaceri şi Expoziţii C. până la 07.05.2018, chiar în absenţa unui act adiţional prin care să prelungească termenul stabilit prin contractul de comodat.

Recurenta menţionează că a folosit spaţiul în temeiul contractului de comodat până la data de 07.05.2018, când l-a predat Muncipiului Bacău potrivit procesului-verbal înregistrat sub nr. x/1117.

Prin urmare, recurenta susţine că are calitate procesuală activă în cauză întrucât a administrat spaţiul în temeiul contractului de comodat până la data predării acestuia către Municipiul Bacău, respectiv la 07.05.2018.

Pe fond, recurenta consideră că sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1357 alin. (1) din C. civ.

Fapta ilicită a intimatei-pârâte constă în perfectarea unui contract de închiriere cu Municipiul Bacău în condiţiile în care acesteia îi era interzisă perfectarea unui astfel de contract, spaţiul fiind dat în folosinţă reclamantei potrivit contractului de comodat încheiat cu Municipiul Bacău.

Prin încheierea contractului de închiriere între intimata-pârâtă şi Municipiul Bacău a fost creat un prejudiciu recurentei ce constă în veniturile neîncasate pentru spaţiul ocupat de intimată. Între fapta ilicită şi prejudiciu există legătură de cauzalitate iar vinovăţia intimatei rezultă din însăşi fapta sa de ocupare a spaţiului fără drept.

La data de 15 februarie 2021, intimata prin reprezentant convenţional avocat D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal, respingerea recursului ca fiind nul iar, în subsidiar, respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea ca temeincă şi legală a hotărârii atacate. De asemenea, a solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenta a depus la 19 martie 2021 note scrise prin care consideră neîntemeiate apărările intimatei şi solicită, în esenţă, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată.

Cauza a fost înregistrată la 14 decembrie 2020 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a Civilă.

La termenul din 15 iunie 2021, în şedinţă publică, Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 din C. proc. civ., a reţinut următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", iar potrivit art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, "sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege. Astfel, recursul este o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond, în faţa primei instanţe şi o rejudecare a fondului în apel.

Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., rezultă că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din acelaşi cod, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită şi recursul declarat în cauză este inform din punct de vedere procedural astfel încât nu satisface exigenţele pentru validarea sa, operează sancţiunea nulităţii.

În cauză, Înalta Curte constată că motivele din recursul formulat de apelanta-reclamantă sunt întemeiate formal pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., dar nu corespund exigenţelor prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Înalta Curte reţine că cererea de recurs este o copie fidelă a cererii de apel, fiind reluate întocmai situaţia de fapt, istoricul cauzei de la instanţele de fond şi aspectele de netemeinicie cu privire la excepţiile soluţionate de prima instanţă, fără însă a prezenta critici punctuale în ceea ce priveşte aspectele de nelegalitate a hotărârii recurate.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Înalta Curte reţine că în cuprinsul cererii de recurs nu sunt dezvoltate critici privind nemotivarea sau cu privire la motive contradictorii ori numai străine de natura cauzei, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. fiind invocat formal.

Nici invocarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu relevă greşita aplicare a normelor de drept material, nefiind dezvoltate critici privind modul concret în care, prin decizia atacată, ar fi fost încălcate norme de drept material.

Astfel, prin cererea de recurs recurenta reia în totalitate motivele din cererea de apel, respectiv criticile privind respingerea în mod greşit a cererii de chemare în garanţie a Municipiului Bacău şi admiterea în mod eronat a excepţiilor prescripţiei dreptului la acţiune şi a calităţii procesual active de către prima instanţă, fără a prezenta în mod concret în ce modalitate nu au fost respectate prevederile legale prin hotărârea pronunţată în apel.

Susţinerile recurentei privind îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1357 alin. (1) din C. civ. nu reprezintă veritabile critici ale hotărârii atacate, întrucat instanţele de fond au soluţionat cererea de chemare în judecată fără a intra în judecata fondului urmare a admiterii excepţiilor prescripţiei şi lipsei calităţii procesual active.

Mai mult, aceste motive, astfel cum au fost enunţate de recurentă, nu reprezintă critici de nelegalitate, ci de netemeinicie a deciziei atacate, reiterându-se poziţia părţii faţă de drepturile deduse judecăţii, care nu pot fi analizate din perspectiva art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.

În acest sens, trebuie subliniat că, în calea extraordinară de atac a recursului, nu are loc o devoluare a fondului cauzei, ceea ce constituie obiect al judecăţii fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunţate în apel.

În alţi termeni, faţă de considerentele precedente se poate reţine că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu a indicat în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., respectiv dispoziţiile legale încălcate de către instanţa de apel, prin respingerea apelului formulat de aceasta şi că nu au fost identificate nici motive de casare de ordine publică pentru a putea fi invocate în temeiul art. 489 alin. (3) din acelaşi cod, impunându-se astfel a fi aplicată sancţiunea nulităţii recursului.

Pentru considerentele care preced, în temeiul art. 496 alin (1) din C. proc. civ. raportat la art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanta Centrul de Afaceri şi Expoziţional Bacău S.A., prin lichidator A.., împotriva deciziei civile nr. 413/2020 din 28 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta S.C. Centrul de Afaceri şi Expoziţional Bacău S.A., prin lichidator A.., împotriva deciziei civile nr. 413/2020 din 28 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 iunie 2021.