Revision for conflicting judgments on hazardous work classification allowed, lower decision quashed and remanded

Şedinţa publică din data de 15 iunie 2021

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la 23 aprilie 2019 pe rolul Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat instanţei ca, în contradictoriu cu pârâtele Casa Judeţeană de Pensii Dolj şi B. S.R.L., să constate că activitatea desfăşurată în perioada 01.05.1986 - 16.11.1998 se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, în conformitate cu prevederile art. 3 raportat la pct. 208 din anexa nr. II la Ordinul 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităţilor şi categoriilor profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează în grupele I şi II de muncă în vederea pensionării.

Prin sentinţa civilă nr. 3649 din 21 noiembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost admisă în parte acţiunea precizată privind pe reclamantul A. şi s-a constatat că activitatea desfaşurată de reclamant în perioada 01.05.1986 - 16.11.1998 se încadrează în grupa a II-a de muncă în conformitate cu dispoziţiile pct. 208 din anexa nr. II la Ordinul nr. 50/1990 în procent de 100% din timpul lucrat. Sentinţa a rămas definitivă prin respingerea apelului promovat de pârâta Casa Judeteană de Pensii Dolj, potrivit deciziei nr. 471 din 10 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I Civilă.

2. Prin contestaţia înregistrată la 19 decembrie 2019 pe rolul Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, înregistrată sub nr. x/2019, contestatorul A. în contradictoriu cu intimatele Comisia Centrala de Contestaţii din cadrul Casa Naţională de Pensii Publice şi Casa Judeţeană De Pensii Dolj a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună anularea Hotărârii nr. 31402 din 25.11.2019 emisă de Casa Naţională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestaţii şi a Deciziei de pensie nr. x/31.05.2019, prin care s-a respins cererea de recalculare emisă de Casa Judeţeană de Pensii Dolj, obligarea acesteia sa emită o noua decizie de recalculare pensie începând cu data de 01.05.2019 prin valorificarea perioadei 01.05.1986-16.11.1998 ca fiind lucrată în condiţii de gr. II-a de muncă, în procent de 100% precum şi obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 176 din 14 februarie 2020, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestaţia formulată.

Prin decizia civilă nr. 2053/2020 din 20 iulie 2020, Curtea de Apel Craiova, secţia I a admis apelul declarat de contestatorul A., împotriva sentinţei civile nr. 176 din 14 februarie 2020, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, a schimbat sentinţa atacată, în sensul că a admis în parte contestaţia, a anulat hotărârea nr. 31402/25.11.2019 emisă de Casa Naţională de Pensii Publice-Comisia Centrală de Contestaţii şi decizia nr. x/31.05.2019 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Dolj şi a obligat Casa Judeţeană de Pensii Dolj să emită o nouă decizie, cu luarea în calcul a perioadei 01.05.1986-16.11.1998, ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă în procent de 70%.

3. La data de 14 septembrie 2020, A. a formulat o cerere de revizuire prin care a solicitat anularea deciziei nr. 2053 din 20 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2019, potrivnică sentinţei civile nr. 3649 din 21 noiembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

În drept, revizuentul a invocat prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Revizuentul a susţinut că decizia civilă nr. 2053/2020 din 20 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I, în dosarul nr. x/2019, prin care Casa Judeţeană de Pensii Dolj a fost obligată să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei, cu luarea în calcul a perioadei 01.05.1986-16.11.1998, ca fiind lucrată în gr. a II-a de muncă, în procent de 70%, este potrivnică sentinţei civile nr. 3649 din 21 noiembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin care s-a constatat că activitatea desfaşurată de reclamant, în perioada 01.05.1986 - 16.11.1998, se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100% din timpul lucrat.

Menţionează revizuentul că decizia civilă nr. 2053/2020 din 20 iulie 2020 încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotarâri, respectiv a sentinţei civile nr. 3649 din 21 noiembrie 2019, prin care s-a constatat că în perioada 01.05.1986-16.11.1998 a lucrat în condiţii de grupa a II-a de muncă, în procent de 100%.

Mai arată revizuentul că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 403/2020 din 20 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuentul A., ca nefondată.

În motivare, instanţa a reţinut că decizia civilă nr. 2053/20.07.2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2019, a cărei revizuire se solicită şi sentinţa civilă nr. 3649/21.11.2019, pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. x/2019, a cărei autoritate de lucru judecat se pretinde că ar fi fost încălcată, nu au caracter potrivnic, în sensul că nu este îndeplinită condiţia identităţii de obiect şi cauză.

Astfel, în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Dolj instanţa de judecată a fost învestită cu o acţiune având ca obiect contestaţie la decizia de pensionare, temeiul juridic invocat fiind dispoziţiile art. 126 din H.G. nr. 257/2011, pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în timp ce obiectul dosarului nr. x/2019 al Tribunalului Dolj este constatarea activităţii prestate în grupa a II-a de muncă, în raport cu prevederile art. 3 şi pct. 208 din anexa II la Ordinul nr. 50/1990.

Prin urmare, instanţa a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi a respins cererea de revizuire, ca nefondată.

4. Împotriva deciziei civile nr. 403/2020 din 20 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale, revizuentul A. a formulat recurs la data de 11 noiembrie 2020, prin care a solicitat admiterea acestuia şi casarea în totalitate a hotărârii atacate, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 şi 497 din C. proc. civ.

Recurentul susţine că decizia civilă nr. 2053 din 20 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2019, este potrivnică sentinţei civile nr. 3649 din 21 noiembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2019, şi încalcă autoritatea de lucru judecat a acesteia din urmă, în ceea ce priveşte constatarea instanţei că recurentul se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100% din timpul lucrat în perioada în perioada 01.05.1986 - 16.11.1998.

Mai arată recurentul că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., contrar celor reţinute de instanţa de judecată în hotararea atacată.

La data de 25 ianuarie 2021 Casa Judeţeană de Pensii Dolj a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii atacate.

Intimata a susţinut că instanţa de fond în mod corect a reţinut în motivarea hotărârii atacate că lipseşte unul din elementele triplei identităţi, pentru a fi admisibilă cererea de revizuire, respectiv obiectul celor doua cereri este diferit, hotărârile nefiind pronunţate în aceeaşi pricină.

Cauza a fost inregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a Civilă la data de 14 decembrie 2020.

Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, reţine următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că, deşi recurentul a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., criticile acestuia se circumscriu ipotezei reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., întrucât chestiunile puse în discuţie vizează încălcarea, la soluţionarea cererii de revizuire, a regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Potrivit art. 509 pct. 8 din C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Având în vedere că dosarul a fost înregistrat la 19 decembrie 2019, modificările aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1074 din 18 decembrie 2018, sunt aplicabile în prezenta cauză.

În acest sens, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 24 din C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, iar potrivit art. 27 din C. proc. civ., hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Prin urmare, forma modificată a art. 513 alin. (4) din C. proc. civ. prin art. I pct. 61 din Legea nr. 310/2018, referitoare la procedura de urmat în situaţia încălcării efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, era aplicabilă în prezenta cauză, dispoziţii ignorate de instanţa care a pronunţat decizia recurată.

Astfel cum reiese din prevederile art. 509 pct. 8 din C. proc. civ., fundamentul acestui motiv de revizuire îl reprezintă instituţia autorităţii de lucru judecat.

Autoritatea de lucru judecat este reglementată în art. 430 C. proc. civ., astfel:,,(1) Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată. (2) Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. (...)".

Potrivit art. 431 alin. (1) din C. proc. civ. " nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect" iar, potrivit art. 431 alin. (2) din acelaşi act normativ, "oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă".

Raţiunea reglementării menţionate constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea autorităţii de lucru judecat atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite dar în aceeaşi pricină, atât în ceea ce priveşte efectul negativ, cât şi cel pozitiv.

Din analiza acestor norme legale, se constată că cerinţa identităţii de părţi, obiect şi cauză reprezintă o condiţie care valorifică efectul negativ al autorităţii de lucru judecat, respectiv interzicerea reluării aceleiaşi judecăţi în condiţiile identităţii de elemente reglementate prin art. 431 alin. (1) din C. proc. civ.

Pe de altă parte, se observă că, potrivit art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat ca efect pozitiv al lucrului judecat constă în posibilitatea oricărei părţi de a opune lucrul anterior judecat, dacă are legătură cu soluţionarea unui alt litigiu ulterior.

Într-o astfel de situaţie, efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat presupune existenţa unui proces în desfăşurare, în cadrul căruia se impun dezlegările anterioare ale instanţei, spre deosebire de efectul negativ, care opreşte o nouă judecată în fond, doar dacă există tripla identitate de elemente (părţi, obiect, cauză).

Prin urmare, în cazul efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat se valorifică aspecte dezlegate anterior de instanţă, care doar au legătură cu ceea ce se deduce ulterior judecăţii, fără a se mai solicita în mod necesar existenţa unei triple identităţi de acţiune (obiect, cauză, părţi).

În cauză de faţă, recurentul susţine, că prin decizia civilă nr. 403/2020 din 20 octombrie 2020, curtea de apel în mod greşit a respins cererea de revizuire, întrucât decizia civilă nr. 2053/20.07.2020 este potrivnică sentinţei civile nr. 3649/21.11.2019 şi încalcă autoritatea de lucru judecat a acesteia din urmă, în ceea ce priveşte dezlegarea definitivă dată în primul dosar, prin care s-a constatat procentul de 100% din timpul lucrat în grupa a II-a de muncă pentru perioada 01.05.1986 - 16.11.1998.

Astfel, prin hotărârea a cărei revizuire o solicită recurentul, anularea deciziei de pensionare s-a dispus pentru activitatea prestată în perioada 01.05.1986 - 16.11.1998 în grupa a II-a de muncă în procent de 70 %.

Remediul oferit de legiuitor pentru încălcarea autorităţii de lucru judecat este dat de reviuirea întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. care trebuie aplicate în acord cu prevederile art. 6, 8 şi 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, privind procesul echitabil şi dreptul de recurs efectiv la instanţa.

Astfel, principiul autorităţii lucrului judecat, de ordine publică întrucât serveşte securităţii raporturilor juridice, acoperă şi efectul său pozitiv.

În jurisprudenţa CEDO s-a stabilit că principiul res judicata trebuie recunoscut şi protejat inclusiv în situaţia în care există doar o suprapunere a problematicii litigioase ceea ce presupune că, odată dezlegată irevocabil o chestiune litigioasă să nu mai poată fi adusă în dezbaterea judiciară şi, cu atât mai puţin, să fie supusă unei dezlegări jurisdicţionale diferite (cauza Amurăriţei împotriva României).

Din considerentele deciziei recurate, rezultă că instanţa a analizat condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., doar din perspectiva efectului negativ al autorităţii de lucru judecat, respectiv a îndeplinirii cerinţei triplei identităţi de elemente: obiect, părţi şi cauză, constatând că nu sunt întrunite.

Cu toate că recurentul prin cererea de revizuire a invocat dezlegarea dată de instanţă într-un alt dosar, care are legătură directă cu soluţionarea contestaţiei formulate ulterior, din perspectiva efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat totuşi, instanţa, s-a limitat în mod greşit la efectul negativ al autorităţii de lucru judecat prevăzut la art. 431 alin. (1) din C. proc. civ., fără a se analiza din perspectiva art. 431 alin. (2) din C. proc. civ.

În consecinţă, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. este întemeiat, întrucât la soluţionarea cererii de revizuire, Curtea de Apel Craiova a încălcat dispoziţiile de procedură prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., coroborate cu art. 513 alin. (4) teza finală din acelaşi cod, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 61 din Legea nr. 310/2018.

Pentru considerentele reţinute, în temeiul art. 496 alin. (2) şi art. 497 din C. proc. civ. raportate la art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, cu consecinţa casării deciziei recurate şi a trimiterii cauzei spre o nouă judecată a cererii de revizuire, la aceeaşi instanţă, cu aplicarea dispoziţiilor art. 501 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 403/2020 din 20 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale, pe care o casează si trimite cauza spre o nouă judecată, aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 iunie 2021.