Dismissing appeal against suspension of civil proceedings pending constitutional review of military pension law; suspension upheld under discretionary procedural powers.

Şedinţa publică din data de 15 iunie 2021

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată formulată la 9 octombrie 2019, înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş, secţia Civilă, sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne să se dispună obligarea pârâtei la emiterea unei decizii privind recalcularea drepturilor sale de pensie, potrivit stagiului de cotizare în sistemul public, începând cu data de 01.07.2019, cu excluderea perioadelor realizate în sistemul pensiilor militare de stat şi cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamantul şi-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispoziţiile art. 1921 din Legea nr. 263 din 2010 privind sistemul unitar de pensii publice, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 103 din 2017.

Prin sentinţa civilă 219/2020 din 19 martie 2020 Tribunalului Mureş, secţia Civilă a respins ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de reclamantul A..

2. Împotriva acestei hotărâri, la 2 iunie 2020 reclamantul a declarat apel în temeiul art. 466 şi urm. din C. proc. civ., prin care a solicitat schimbarea în tot a sentinţei atacate iar, pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

Prin notele de şedinţă înregistrate la Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă în data de 11 septembrie 2020, apelantul-reclamant A. a formulat o cererere de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 109 din Legea nr. 223 din 2015 privind pensiile militare de stat în raport cu dispoziţiile art. 47 alin. (2) şi art. 15 alin. (2) din Constituţia României.

Prin încheierea din 9 noiembrie 2020, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă a admis cererea formulată de apelantul-reclamant A., a sesizat Curtea Constituţională a României cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 109 din Legea nr. 223 din 2015, iar, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., a dispus suspendarea judecăţii apelului împotriva sentinţei civile nr. 219 din 19.03.2020, pronunţată de Tribunalul Mureş, până la soluţionarea sesizării adresate instanţei de contencios constituţional.

Instanţa de apel a dispus suspendarea judecăţii apelului în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., având în vedere faptul că s-a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale şi că aceasta urmează a se pronunţa asupra solicitărilor punctuale menţionate în scris de către apelantul A., precum şi în considerarea solicitării exprese a apelantului de a se suspenda judecarea cauzei.

3. La 8 decembrie 2020, pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a formulat recurs împotriva încheierii din 9 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, prin care a solicitat casarea încheierii atacate şi trimiterea cauzei spre continuarea judecăţii.

În dezvoltarea motivului de casare recurenta a precizat faptul că suspendarea este prevăzută ca un incident procedural la Secţiunea a 3-a din Capitolul III, Titlul I al C. proc. civ., fără însă ca sesizarea Curţii Constituţionale a României cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate să reprezinte un caz de suspendare de drept sau facultativă a judecăţii cauzei.

Recurenta a susţinut că prin modificarea intervenită la Legea nr. 47 din 1992 privind organizarea şi functionarea Curţii Constituţionale a României şi prin adoptarea Legii nr. 134/2010 privind modificarea şi completarea C. proc. civ., voinţa legiuitorului a fost aceea de a elimina invocarea excepţiei de neconstituţionalitate în alt scop decât cel prevazut de Constituţie şi lege, preîntâmpinând, pentru viitor, exercitarea abuzivă de către părţi a acestui drept procesual, motiv pentru care a modificat condiţiile de "revizuire", incluzând ca motiv de exercitare a căii de atac extraordinare situaţia în care, după ce hotarârea a devenit definitivă, Curtea Constitutională a admis excepţia de neconstituţionalitate invocată în cauză.

Prin urmare, recurenta subliniază că încheierea de suspendare a judecăţii apelului conduce la o tergiversare a soluţionării cauzei, fiind încălcat astfel dreptul la un proces echitabil prin nerespectarea unui termen rezonabil de soluţionare a cauzei.

Mai arată recurenta că în mod constant Curtea Europeana a Drepturilor Omului a decis ca atunci când cauza depăşirii termenului rezonabil al soluţionarii litigiului o constituie comportamentul părţilor, o atare împrejurare nu dispensează judecătorul naţional de îndatorirea pe care o are de a asigura celeritatea procedurii. Partea interesata este, la rândui ei, ţinută să aducă la îndeplinire cu diligenţă actele procesuale ce-i revin, să nu uzeze de manevre dilatorii şi să folosească posibilităţile oferite de normele procesuale interne pentru reducerea timpului în care se derulează procedura de judecată, să nu întreprindă demersuri contrare realizării acestui scop (Cauza Union Alimentaria Sanders S.A. impotriva Spaniei, 1989).

Intimatul A. nu a formulat întâmpinare.

4. Cauza a fost înregistrată la 11 decembrie 2020 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a Civilă.

Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, reţine următoarele considerente:

Deşi nu au fost indicate în mod expres motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., criticile recurentei vor fi analizate din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., întrucât acestea deduc instanţei de control aplicarea normelor de procedură privind suspendarea judecăţii cauzei în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., precum şi a principiului fundamental privind dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, prevăzut la art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Critica recurentei privind suspendarea în mod greşit a cauzei întrucât, pe de o parte, au fost abrogate prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47 din 1992 iar, pe de altă parte, sesizarea instanţei de contencios constituţional cu excepţia de neconstituţionalitate nu este prevăzută în C. proc. civ. ca fiind un caz de suspendare de drept sau facultativă a judecării cauzei, este nefondată.

Temeiul juridic în considerarea căruia instanţa sesizată a suspendat judecata cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate de către instanţa de contencios constituţional este cel prevăzut de art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., care reglementează suspendarea facultativă a judecăţii, oferind judecătorului opţiunea de a aprecia asupra oportunităţii aplicării acestei măsuri faţă de împrejurările concrete ale cauzei, astfel încât drepturile procesuale ale parţilor sa fie exercitate cu bună credinţă.

Lipsa unei dispoziţii procesuale exprese în sensul suspendării judecăţii cauzei în situaţia admiterii cererii de sesizare a instanţei de contencios constituţional cu excepţia de neconstituţionalitate, precum şi abrogarea art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, care prevedea suspendarea de drept a judecăţii cauzei în intervalul de soluţionare a excepţiei de neconstituţionalitate, relevă intenţia legiuitorului, manifestată în noile reglementări, de a nu impune cu caracter obligatoriu, imperativ, de drept, luarea de către judecător a unei asemenea măsuri. În egală măsură, însă, aceste împrejurări nu pot să conducă la concluzia că instanţa nu poate suspenda cursul judecăţii în cazul particular de suspendare facultativă, atunci când, în funcţie de elementele cauzei, apreciază că măsura se impune.

În acest sens este Decizia nr. 676 din 29 octombrie 2019 a Curţii Constituţionale a României, publicată în Monitorul Oficial nr. 36 din 20 ianuarie 2020, în cuprinsul căreia instanţa de contencios constituţional a reţinut, la pct. 27, că în materie civilă legiuitorul nu a reglementat expres interdicţia de a suspenda cauza în situaţia admiterii cererii de sesizare a instanţei de contencios constituţional, fiind aplicabile astfel dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

Înalta Curte apreciază că nici argumentul recurentei privind introducerea de către legiuitor a cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ. pentru a elimina posibilitatea suspendării judecăţii nu este fondat, existenţa cazului de revizuire neînlăturând per se posibilitatea suspendării facultative a judecăţii până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

De asemenea, nici critica recurentei privind încălcarea dreptului acesteia de soluţionare a cauzei într-un termen rezonabil potrivit art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu este fondată.

Caracterul rezonabil al duratei procedurii se apreciază cu ajutorul criteriilor consacrate de jurisprudenţa C.E.D.O.(cauzele Comingersoll S.A. împotriva Portugaliei; Frydlender împotriva Franţei; Sürmeli împotriva Germaniei; Parohia Greco-Catolică Lupeni şi alţii împotriva României) respectiv în raport de complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului, cel al autorităţilor competente şi miza litigiului pentru partea interesată.

Or, în prezenta cauză, partea interesată de soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil este intimatul-reclamant, cel care a solicitat suspendarea judecăţii cauzei, exercitând un drept conferit de lege, respectiv sesizarea instanţei de contencios constituţional, pentru ca litigiul să fie soluţionat în acord cu drepturile fundamentale prevăzute în Constituţia României.

Demersul judiciar al reclamantului nu urmăreşte încălcarea principiului celerităţii soluţionării litigiilor, ci are un scop legitim, respectiv controlul constituţional al normei de drept de care depinde soluţionarea cauzei.

Pentru considerentele care preced, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne împotriva încheierii din 9 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne împotriva încheierii din 9 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 iunie 2021.