Nullity of recourse for loss of procedural capacity following judicial strike-off after insolvency closure
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the appeal by declaring the appellant’s recourse null and void for lack of procedural capacity, thereby leaving the second-instance decision in favor of the plaintiff (the creditor) intact and irrevocable. The dispute concerned a commercial debt for electricity price differences and late penalties, where the defendant-appellant, a limited liability company, had filed a recourse against the appellate court's rejection of its appeal. The court ruled that the defendant’s procedural capacity to act in litigation ceased upon its definitive strike-off from the Trade Register following the closure of its insolvency proceedings, which occurred during the pendency of the recourse. Relying on Articles 41(1), 137(1), and 312(1) of the Civil Procedure Code, as well as Article 131 of Law No. 85/2006 on Insolvency Procedure and Article 251 of the Civil Code, the court established that a legal entity loses its capacity to sue or be sued once struck from the commercial register, rendering any subsequent procedural acts null.
Legislator headnote
AI generatedart. 137 alin. (1) din C. proc. civ, art. 41 alin. (1) din C. proc. civ, art. 251 alin. (1) din C. civ, art. 131 din Legea nr. 85/2006, art. 312 alin. (1) din C. proc. civ, art. 41 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865; Nullity of recourse for loss of procedural capacity following judicial strike-off after insolvency closure: The dispute concerned a commercial debt for electricity price differences and late penalties, where the defendant-appellant, a limited liability company, had filed a recourse against the appellate court's rejection of its appeal. The court ruled that the defendant’s procedural capacity to act in litigation ceased upon its definitive strike-off from the Trade Register following the closure of its insolvency proceedings, which occurred during the pendency of the recourse. Relying on Articles 41(1), 137(1), and 312(1) of the Civil Procedure Code, as well as Article 131 of Law No. 85/2006 on Insolvency Procedure and Article 251 of the Civil Code, the court established that a legal entity loses its capacity to sue or be sued once struck from the commercial register, rendering any subsequent procedural acts null.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for declaring the lack of legal capacity to act in litigation.
Procedural basis for raising the exception of lack of capacity ex officio.
Provision establishing the nullity of procedural acts performed without valid procedural capacity.
Full text
Şedinţa publică din data de 15 iunie 2021
Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data 26 iunie 2009 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a Comercială, sub nr. x/2009, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pârâta B. S.R.L., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată aceasta din urmă la plata sumei de 1.967.400,43 RON.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 969, 998 şi urm., 1073, 1075-1078, 1081-1086 din C. civ.
Prin sentinţa comercială nr. 8981 din 23 septembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost admisă acţiunea astfel cum a fost formulată şi precizată, şi a fost obligată pârâta la plata sumei de 1.542.411,80 RON, din care suma de 1.520.187,59 RON reprezentând diferenţa de preţ de energie electrică şi suma de 22.224,21 RON reprezentând penalităţi de întârziere, precum şi la plata sumei de 29.455,53 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 392 din 15 octombrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a Civilă, a fost respins ca nefondat apelul formulat de pârâta B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 8981 din 23 septembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, şi a fost obligată apelanta la plata sumei de 3000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimată.
Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs, la 07 decembrie 2012, pârâta B. S.R.L., precizând că motivele le va depune printr-un memoriu separat, în termenul legal.
Cauza a fost înregistrată la 18 ianuarie 2013 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a Civilă.
Prin încheierea din 03 decembrie 2013, Înalta Curte, constatând că a fost dispusă deschiderea procedurii insolvenţei faţă de pârâta B. S.R.L., a dispus suspendarea judecării recursului declarat de pârâtă, conform art. 36 din Legea nr. 85 din 2006 privind procedura insolvenţei.
În temeiul art. 84 pct. 29 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 04 mai 2021 s-a fixat termen la data de 15 iunie 2021, în vederea discutării repunerii pe rol a recursului.
Înalta Curte, la termenul din 15 iunie 2021, luând în analiză cu prioritate excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a recurentei, invocată din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 137 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, urmează a o admite şi a constata nulitatea recursului declarat de pârâta B. S.R.L., pentru considerentele următoare:
Potrivit art. 41 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, poate fi parte în judecată orice persoană care are folosinţa drepturilor civile. Lipsa capacităţii de folosinţă reprezintă o excepţie de fond, peremptorie şi absolută, ce poate fi invocată din oficiu de instanţă, în orice etapă procesuală.
Capacitatea procesuală reprezintă reflectarea pe plan procesual a capacităţii civile definită ca fiind acea parte a capacitaţii juridice a persoanei care constă în aptitudinea de a avea şi de a-şi exercita drepturile civile şi obligaţiile civile.
Una dintre condiţiile de exercitare a acţiunii civile este capacitatea procesuală de folosinţă, care trebuie să existe atât în privinţa reclamantului, cât şi în privinţa pârâtului. Aceasta presupune ca persoana respectivă să existe atât la data sesizării instanţei, cât şi pe parcursul procesului.
În lipsa capacităţii procesuale de folosinţă a recurentei, sancţiunea actelor de procedură îndeplinite de persoana care nu legitimează această condiţie este nulitatea.
Capacitatea procesuală de folosinţă a unei persoane juridice se dobândeşte la data înmatriculării în registrul comerţului potrivit art. 41 alin. (1) din Legea societăţilor nr. 31 din 1990 şi încetează la momentul radierii ei din registrele în care a fost înscrisă, urmare a parcurgerii procedurii dizolvării şi lichidării prevazute în Legea societăţilor nr. 31 din 1990 sau a închiderii procedurii insolvenţei potrivit Legii nr. 85/2006, ultima ipoteză legală fiind aplicabilă în speţă.
De asemenea, potrivit art. 251 alin. (1) din C. civ., text aplicabil în speţă în baza art. 18 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., persoanele juridice supuse înregistrării încetează la data radierii din registrele în care au fost înscrise.
Prin urmare, având în vedere dispoziţiile legale evocate, operaţiunea radierii din registrul comerţului are semnificaţia încetării persoanei juridice, ceea ce atrage lipsa capacităţii procesuale de folosinţă.
În cauză, din înscrisurile aflate la dosar, se constată că, prin sentinţa nr. 68 din 4 martie 2019, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2012, s-a dispus închiderea procedurii insolvenţei recurentei-pârâte şi radierea acesteia din registrul comerţului, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.
Totodată, din informaţiile obţinute din baza de date a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, rezultă că recurenta-pârâtă B. S.R.L. a fost radiată din data de 07 martie 2019, măsură care a devenit definitivă.
Recurenta-pârâtă B. S.R.L. şi-a pierdut astfel capacitatea procesuală de folosinţă pe parcursul soluţionării recursului, ca urmare a dispunerii radierii sale după închiderea procedurii insolvenţei.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 41 alin. (1) coroborat cu art. 137 alin. (1) şi art. 312 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, va admite excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a recurentei-pârâte B. S.R.L. şi va constata nulitatea recursului declarat de pârâta B. S.R.L., prin lichidator judiciar C.., împotriva deciziei civile nr. 392 din 15 octombrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a recurentei-pârâte S.C. B. S.R.L. Târgoviste.
Constată nulitatea recursului declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. Târgoviste, prin lichidator judiciar C.., împotriva deciziei civile nr. 392 din 15 octombrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 iunie 2021.