Dispute over commercial registry share registration and land valuation, decided on insufficient stamping of appeal.

Şedinţa publică din data de 10 iunie 2021

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia a II-a civilă la 20 decembrie 2018 sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Oficiul National al Registrului Comerţului - Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Timiş şi Statul Roman prin Autoritatea Pentru Administrarea Activelor Statului, a formulat plângere împotriva rezoluţiei nr. 29559/08.11.2018 a Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Timiş, prin intermediul căreia a solicitat instanţei să dispună desfiinţarea în parte a acestei rezoluţii, precum şi a menţiunii din Registrul Comerţului privind înregistrarea calităţii de acţionar a Statului Român prin AAAS, în sensul constatării nelegalităţii sale sub aspectul numărului de acţiuni cuvenite Statului Român prin cererea de majorare a capitalului social al societăţii B. S.A. acela de 306.979 acţiuni, reprezentând 87,8184 %, întrucât, potrivit legii, valoarea actualizată a terenului este 36.692,5 RON, ceea ce corespunde unui număr de 14.667 acţiuni la valoarea nominală de 2,5 RON pe acţiune; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 251/PI din 20 mai 2020 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2018 s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Naţional al Registrului Comerţului prin Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Timiş şi cu pârâtul Statul Român prin Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului - A.A.A.S. şi, pe cale de consecinţă s-a anulat în parte rezoluţia nr. 29559/08.11.2018 a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului prin Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Timiş pronunţată în dosarul nr. x/07.11.2018, în sensul că la înregistrarea menţiunilor în registrul comerţului cu privire la: capital social; tip capital, termen vărsare capital; număr acţiuni; modificare date acţionari persoane fizice; modificare date; adăugare acţionari persoane juridice; listă acţionari, se va ţine cont, acolo unde este cazul, de datele din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în prezenta cauză.

Prin aceeaşi sentinţă a fost obligat pârâtul Statul Român prin Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului - A.A.A.S. să plătească reclamantului suma de 3075 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, iar reclamantul a fost obligat să plătească expertului D. suma de 1.000 RON cu titlu de diferenţă onorariu de expert.

Împotriva sentinţei civile nr. 251/PI din 20 mai 2020 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă, pârâtul Statul Român prin Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 450/A din 13 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă a admis apelul formulat de pârâtul Statul Român prin Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului împotriva sentinţei civile nr. 251/PI din 20 mai 2020 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2018, pe care a schimbat-o în sensul că a respins ca tardiv formulată cererea de repunere în termen şi, pe cale de consecinţă a respins ca tardiv formulată plângerea reclamantului A. în contradictoriu cu Statul Român - prin A.A.A.S. împotriva rezoluţiei nr. 29559/8 noiembrie 2018 emisă de O.R.C. Timiş.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat recurs.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurentul a arătat că decizia pronunţată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În argumentarea memoriului de recurs, reclamantul A. susţine că prima instanţă a reţinut în mod corect starea de fapt şi motivele de nelegalitate ale rezoluţiei pe care a atacat-o în prezentul dosar, însă calificarea şi interpretarea juridică avută în vedere de instanţă este incorectă.

În acest context, recurentul arată că instanţa a apreciat că nu a fost formulată cererea de repunere în termen odată cu plângerea, întrucât în mod eronat a apreciat că reclamantul s-ar încadra în categoria de persoană interesată, pentru care termenul de formulare a plângerii curge de la data publicării rezoluţiei.

Or, recurentul este moştenitorul acţionarului E. şi prin urmare, nu se încadrează în această categorie, ci este succesorul tatălui său, preluând personalitatea sa juridică şi universalitatea drepturilor şi obligaţiilor sale, astfel cum prevede C. proc. civ. în art. 184, termenul procedural se întrerupe la decesul părţii, urmând a se face o nouă comunicare la domiciliul moştenirii.

Astfel, în cazul de faţă, însă legea prevede în art. 6 alin. (3) din O.U.G. nr. 119/2009 că acest termen curge de la pronunţare, iar pentru recurent acest termen curge de la data confirmării calităţii sale de moştenitor al defunctului acţionar, care în speţă este 7 decembrie 2018, când notarul public i-a adus la cunoştinţă despre existenţa acestei rezoluţii odată cu înmânarea certificatului de moştenitor, aspect corect reţinut de prima instanţă, care a respins excepţia tardivităţii.

Şi pe fondul cauzei, recurentul apreciază că apelul este neîntemeiat, nefiind susţinut nici de probele administrate şi anume proba cu expertiză tehnică judiciară în specialitatea evaluare imobiliară, având în vedere că raportul de expertiză tehnică a confirmat susţinerile sale cu privire la textele de lege aplicabile la evaluarea acestor imobile, realizând astfel evaluarea corectă din punct de vedere legal.

Aceasta deoarece, prin raportul de expertiză întocmit în cauză s-a arătat că valoarea actualizată a terenului în suprafaţă de 7.752 mp (conform extrasului CF nr. x F.) situat în C., DJ 591, FN, jud. Timiş este de 41.857,5 RON, valoare mult inferioară celei stabilite prin Raportul de evaluare nr. x/29.06.2018 întocmit de societatea G. S.A. la cererea pârâtului AAAS.

Pentru aceste considerente, recurentul apreciază că este îndreptăţit să solicite admiterea recursului, astfel cum a fost formulat în scris şi depus la dosar.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, la 5 februarie 2021, intimatul Oficiul Naţional al Registrului Comerţului prin Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Timiş arată că prin întâmpinările formulate în dosarul de fond cât şi în dosarul de apel a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune/tardivităţii formulării plângerii, aspecte pe care le menţine şi în prezenta cerere, iar în cazul în care excepţia nu va fi primită arată că lasă la aprecierea instanţei soluţia ce se va pronunţa.

Prin întâmpinarea depusă, la 16 februarie 2021, intimata Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului faţă de dispoziţiile 634 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât decizia atacată este definitivă, iar pe fondul cauzei respingerea recursului ca nelegal şi neîntemeiat cu menţinerea ca temeinică şi legală a deciziei recurate.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 15 aprilie 2021, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, părţile nedepunând puncte de vedere.

La termenul din 10 iunie 2021, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte constituită în complet de filtru a luat în examinare excepţia insuficientei timbrării a recursului invocată din oficiu şi, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să anuleze calea extraordinară de atac ca insuficient timbrată, în considerarea următoarelor:

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele de timbru, a fost statuat principiul, potrivit căruia, acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menţionat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ. "la cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii …".

Conform dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 "dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei".

În cauză se reţine că recurentul a ataşat la cererea de recurs dovada achitării sumei de 10 RON, cu titlu de taxă judiciară de timbru; conform art. 24 alin. (2) teza finală din O.U.G. nr. 80/2013, recursul declarat în cazul unui litigiu având ca obiect o cerere neevaluabilă în bani se taxează cu 100 RON.

Înalta Curte observă că recurentul a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., litigiul având ca obiect plângere împotriva rezoluţiei Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Timiş - cerere neevaluabilă în bani.

În acest context, Înalta Curte constată că recursul nu a fost timbrat anticipat şi că recurentul nu s-a conformat obligaţiei de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 100 RON, conform art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, deşi prin adresa aflată la dosarul de recurs i s-a pus în vedere obligaţia completării acesteia, sub sancţiunea anulării cererii de recurs.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula ca insuficient timbrat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 450/A din 13 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi OFICIUL NAŢIONAL AL REGISTRULUI COMERŢULUI - OFICIUL REGISTRULUI COMERŢULUI de pe lângă TRIBUNALUL TIMIŞ şi STATUL ROMÂN prin AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca insuficient timbrat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 450/A din 13 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi OFICIUL NAŢIONAL AL REGISTRULUI COMERŢULUI - OFICIUL REGISTRULUI COMERŢULUI de pe lângă TRIBUNALUL TIMIŞ şi STATUL ROMÂN prin AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2021.