Jurisdiction to sue a court as defendant under alternative competence for judicial staff salary claims

Şedinţa publică din data de 10 iunie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la 9 octombrie 2020, reclamanţii A., B., C., D., E., F., în contradictoriu cu pârâţii CURTEA DE APEL MUREŞ, TRIBUNALUL MUREŞ au solicitat în principal obligarea pârâţilor la plata de despăgubiri egale cu diferenţa dintre salariul încasat şi salariul pe care ar trebui să îl încaseze, cu includerea creşterilor salariale prevăzute de O.G. nr. 9/2005 şi O.U.G. nr. 10/2007 pentru perioada 24 aprilie 2005-8 aprilie 2015, perioadă care a fost luată în considerare la momentul calculării plăţilor către colegi, în subsidiar, solicită obligarea la plata de despăgubiri egale cu diferenţa dintre salariul încasat şi salariul pe care ar fi trebuit să îl încaseze, cu includerea creşterilor salariale prevăzute de O.G. nr. 2/2005 şi O.U.G. nr. 10/2007, pentru perioada dintre intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009 - ianuarie 2010 şi intrarea în vigoare a Legii nr. 71/2015 - 8 aprilie 2015 şi în care a avut calitatea de personal auxiliar de specialitate la instanţa pârâtă sau la instanţa de care instanţa pârâtă a avut calitatea de ordonator de credite, precum şi la plata dobânzii legale aferente acestor sume şi până la achitarea efectivă a suinelor cuvenite .

Mai solicită reclamanţii şi obligarea fiecărei instanţe - ordonator de credite la plata drepturilor indicate în pelitul acţiunii, exclusiv în favoarea acelor reclamanţi care şi-au desfăşurat activitatea la instanţa respectivă sau la o instanţă din circumscripţia acesteia şi exclusiv pentru perioada în care reclamanţii respectivi şi-au desfăşurat activitatea la instanţa ordonatorului de credite respectivă sau la o instanţă din circumscripţia sa.

Prin sentinţa civilă nr. 424 din 18 februarie 2021, Tribunalul Cluj a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanţii A., B., C., D. şi E., în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Mureş şi Tribunalul Mureş, în favoarea Tribunalului Mureş.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., în forma actualizată ca urmare a pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 290 din 26 aprilie 2018, potrivit cărora, "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauza de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea iar potrivit alin. (3), dispoziţiile alin. (1) si (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari si grefierilor".

Faţă de aceste dispoziţii, instanţa a reţinut şi faptul că reclamanţii au formulat cererea de chemare în judecată, invocând calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului Specializat Mureş, ei neavând calitatea de procurori, asistenţi judiciari sau grefieri la instanţa la care îşi desfăşoară activitatea, astfel că, cerinţele legale privitoare la competenţă nefiind îndeplinite în cauza, sens în care a declinat competenţa teritorială de soluţionare a litigiului în favoarea Tribunalului Mureş.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş la 16 martie 2021 sub acelaşi dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 681/2021 din 5 mai 2021, Tribunalul Mureş, secţia Civilă admite excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi declină competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, reţinând aplicabilitatea dispoziţiilor art. 127 alin. (2)1 cu raportare la art. 127 alin. (2) C. proc. civ.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Mureş, secţia Civilă şi Tribunalul Cluj, secţia Mixtă de contencios administrativ Fiscal de Conflicte de Muncă şi de Asigurări Sociale s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 17 mai 2021, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanţele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.

Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii formulate de reclamanţii A., B., C., D., E., F., în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Mureş, Tribunalul Mureş, Înalta Curte constată că în prezenta cauză sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (2)1 cu raportare la art. 127 alin. (2) C. proc. civ.

Potrivit prevederilor art. 127 C. proc. civ. (1) "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea".

(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

(21) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

Astfel, Legea nr. 310/2018 a introdus noua prevedere, cea de la alin. (2)1 a art. 127 C. proc. civ. reglementând şi situaţia în care instanţa judecătorească este chemată în judecată în calitate de pârâtă, cum este cazul de faţă, făcând trimitere la dispoziţiile alin. (1) şi (2), fiind avută în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 290/2018 prin care s-a constatat că dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. constituţionale în măsura în care privesc şi instanţa de judecată în calitate de reclamantă/pârâtă.

Aşadar, în speţa de faţă, Tribunalul Mureş fiind chemat în judecată ca pârât, reclamanţii aveau posibilitatea de a sesiza şi instanţa de judecată competentă alternativ, respectiv Tribunalul Cluj, norma de competenţă fiind, în acest caz de ordin privată, soluţia rezultând din formularea art. 127 alin. (2)1 cu raportare la art. 127 alin. (2) C. proc. civ. care prevede că reclamantul "poate sesiza" una din instanţele indicate de acest text de lege.

Prin urmare, se constată că în prezenta cauză competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată aparţine Tribunalului Cluj, această instanţă fiind în mod legal sesizată de către reclamanţi prin acţiunea înregistrată la data de 9 octombrie 2020; astfel prin alegerea făcută de aceştia, Tribunalul Cluj a devenit exclusiv competent în soluţionarea cauzei, conform art. 116 C. proc. civ.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte reţine că, competenţa teritorială aparţine Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2021.